duminică, 8 iunie 2014

Versetele Arogantei: 31. Vântul

                 - David A. Marin
Poem scris cu pleoapele grele, verset scris când răsare miezul noptii...

saaau




Mă găsește trântit pe mijlocul podelei…
Privind deconcentrat cum se învârt pereții.
In cap, am doar haos.
In cap, îngerii si demonii au o orgie…
Si îngerii si demonii se învârt…
Si pereții se învârt…
Si mă învârt cu ei…
Si spiritul îmi arde,
Trăgându-mă pe o parte…
Si mă gândesc la liniște…
La momentele când totul tace…
Precum atunci cand…
Sunt aruncat in aer,
Peste fumul din ring,
Pe House-ul la volum maxim,
Toata lumea urland, toata lumea trăind…
Precum atunci când…
O tin pe Ea in brațe.
Atunci, timpul se opreste, si totul tace.
Atunci curg, curg, curg…

Așa mă găsește Vântul.
Se lipește de lichiorul din pahar,
din fructe interzise, coapte…
Si in ureche îmi șoptește șoapte..
Fiorii mi se ridica pe coapse.
Vântul vine după răsărit de noapte.

Spune ca as putea, ca as putea…
As putea…  sa devin o briză,
Sa privesc doi indragostiti pe un acoperiș,
Sa mă strecor printre degetele Lui,
Prinse in parul Ei.
Sa rad când trec mașinile repede pe sub ei,
Si sa ii dau pletele peste cap,
Sa O mângâi pe sub bluză...

As putea sa devin fumul din țigara Ei,
Lui sa ii învălui fața si să ii gâdil buzele.

Spune ca as putea, ca as putea…
As putea sa devin chiar lichiorul din pahar!
Turnat pe ascuns, pe ascuns, sub mese,
Doar mirosul meu sa aducă zâmbete…
Doar mirosul meu sa stârnească amintiri
Doar mirosul meu sa stârnească lacrimi.

As putea sa devin scotch-ul turnat pe gatul Ei,
Lins de El, lins de El de pe clavicula muscata…
arzându-i gatlejul orgasmic.
Atunci, iubirea,
cu pasiunea si cu setea,
cu spiritul si cu credinta,
Curg in același sens, in aceeași direcție…

Aș iubi atunci?
Vântul zice ca iubesc oricum…
Zicând asta, mângâie niște frunze, niște pomi
Si imbratiseaza a lui Natură...

Il intreb, speriat, daca, atunci, as mai fi…
Chicoteste, curgand langa mine, incet...
Si spune ca, orice as face, o sa fiu…
Si lichior fiind, as plange,
Si fum fiind, as rade,
Si briza fiind, as tremura…
Si fiind, iubesc.
Iubesc, deci sunt.
 …Vantul spune ca de a fi, de a fi nu scap…

Cu buzele imbibate in alcool,
De pe mijlocul podelei,
Contemplu la infinit.
Sunt, sunt, si o sa fiu, o sa fiu…
Dar eu nu vad, eu nu aud,
Eu nu exist…
Eu? Eu privesc, eu ascult.
Eu traiesc.

Vantule? Mă mai auzi?
„Da”…
Eu te aud vorbind pentru ca sunt dement? Saaaau...?
Râde. „Prostuțule…  Nu… Tu doar traiesti…”
De ce?
„Taci, taci, taaaaaci!… Prea multe cuvinte!"
"Dar sunt artist, sunt scriitor, al naibii!"
"Taci si iubeste…
Si cu replica asta, imi intinde mana, sa ma ridic…
Dar eu tac, si pe podea raman intins…
Si inchid ochii.
Peretii se invart,
Si in cap nu mai am ingeri si demoni,
Ca doar toti au aripi, de ce naiba sa ii mai separ?
Peretii se invart…
Peretii se invart…
Si inchid ochii...
Inchid ochii zambind…
Inchid ochii iubind...
Inchid ochii fiind.