Filozoful se plimba beat pe ulițele goale
Când din vid a văzut-o
Stând cu altul.
…
Filozoful se plimbă beat pe ulițele goale
…spărgând cutiile poștale.
…
Filozoful se plimbă beat pe ulițele goale
Spre aerodom.
În drum, cred că moare.
Filozoful privește flăcările trabucului său
Și vede cum scânteile sunt diferite
Și lacrimile uscate de săptămâni
pe colțurile străzilor
sunt ale altcuiva.
Filozoful ajunge la aerodom,
Că de abia și-a luat examenul,
Și face cu ochiul unei instructoare
Cât atinge aripile unui avion ruginit
De prin război…
Pare pașnic.
Îl trage spre pistă
Și întinde banii ei instructoarei.
Pista se golește
Și filozoful
Cu mâinile goale
Și totuși mereu pline
Decolează.
Noaptea își toarnă
un shot peste ceruri
Și eșarfa îi zburda peste gat
Cât îi schimbă viteza
Și vede prost căci cabina e în aburi
Nu, nu e cald înăuntru,
E doar mai frig afară…
Aproape la fel de rece
ca-n el.
Și norii îl îmbrățișează
cât virează cerurile
Și filozoful zboară.
De jos, controlul îi spune să vina înapoi
„E furtună”
De jos, controlul îi spune să aterizeze.
Filozoful însa privește nivelul de benzina
Și ascultă Zeppelin cu ploaia în surdina
Cât trage maneta
Spre ocean.
(E filozof, caci pilot sigur nu e…
Mi-a zis avionul.)
Valurile de sub el
Parcă îi zâmbesc
și îi fac semn
să o ia înainte.
Filozoful aude fulgerele
Vede tunetele
Filozoful simte norii
Avionul îi este carapacea
Și el nucleu
Și ca un dragon
Năvălește peste valurile oceanului
Și secundele sunt minute
Minutele sunt ore
“ATENTIE, SUNTETI FORȚAT SĂs…a..a…”
Transmisia se întrerupe
Cât intră pe apele neutre
Și nu are acte, și nu are gânduri
Și nu are haine, și nici lacrimi.
Doar o eșarfă, o geacă de piele
O presiune a agoniei și o cabină depresurizată
Într-un avion.
Parcă-l aplaudă zeii
Căci furtuna-i luminează calea
Fulgerele lovesc
țigla
Și vântul izbește aripile
Și filozoful zboară
Repede
Repede
Prea repede…
Vede tunetele,
Simte norii…
Vede tunetele…
Gustă ploaia…
Și gustă sângele
Și sticla spartă
Din noua gaură a cabinei…
Și avionul zboară mai puțin
Și eșarfa îl sugrumă…
Noaptea se rărește
Și oceanul se rărește
Și vede nisip rece
Cam ca pulsul său
și mișcă vag maneta
Cât e împins în scaun
Și mișcă vag maneta
Spre un mal străin, pustiu
„CONFIRM LANDING, FOREIGN VEHICL-„
Nu mai există confirmări
În lumea de apoi.
…
Filozoful privește o epavă
Cică acolo a fost el
Filozoful privește răsăritul
De pe o plajă
Și privește niște valuri
Colorând rugina de pe un avion.
Și fumează o țigară, lângă o dâră de benzină
Obosit, cam plin de sânge, suflă și suspină.
Privește un avion… Biletul de dus înapoi.
Și zâmbind, scoate ultima țigară din pachet
și aruncă pachetul… pachetul ei
Lângă avion.
Și stinge țigara în dâra de benzină.
Flăcărilor zâmbește.
Cât își așează rămășițele eșarfei.
"Ce frumos arde epava", se gandeste.
"Ce frumos arde epava", se gandeste.
…
Pe autostrada din spate,
Se aude gazul de eșapament
Al unei decapotabile colorate
Trei hipioți si doua hipioate
Se uita curioase
La barbatul ravasit, intins pe plaja
Langa o epava in flacari.
Deloc rusinoase,
Șovăie totuși, râzând și fluierând,
Filozoful întoarce capul
Și, puțin speriată, zâmbind, o fata îl întreabă
„Need a ride?”
