- David A. Marin
Poem scris cu pleoapele grele, verset scris când răsare miezul noptii...
saaau
Mă găsește trântit
pe mijlocul podelei…
Privind
deconcentrat cum se învârt pereții.
In cap, am doar
haos.
In cap, îngerii
si demonii au o orgie…
Si îngerii si
demonii se învârt…
Si pereții se învârt…
Si mă învârt cu
ei…
Si spiritul îmi
arde,
Trăgându-mă pe o
parte…
Si mă gândesc la liniște…
La momentele când
totul tace…
Precum atunci
cand…
Sunt aruncat in
aer,
Peste fumul din
ring,
Pe House-ul la
volum maxim,
Toata lumea
urland, toata lumea trăind…
Precum atunci
când…
O tin pe Ea in
brațe.
Atunci, timpul se
opreste, si totul tace.
Atunci curg,
curg, curg…
Așa mă găsește Vântul.
Se lipește de
lichiorul din pahar,
din fructe
interzise, coapte…
Si in ureche îmi șoptește
șoapte..
Fiorii mi se
ridica pe coapse.
Vântul vine după
răsărit de noapte.
Spune ca as
putea, ca as putea…
As putea… sa devin o briză,
Sa privesc doi
indragostiti pe un acoperiș,
Sa mă strecor
printre degetele Lui,
Prinse in parul
Ei.
Sa rad când trec mașinile
repede pe sub ei,
Si sa ii dau
pletele peste cap,
Sa O mângâi pe sub bluză...
Sa O mângâi pe sub bluză...
As putea sa devin
fumul din țigara Ei,
Lui sa ii învălui
fața si să ii gâdil buzele.
Spune ca as
putea, ca as putea…
As putea sa devin
chiar lichiorul din pahar!
Turnat pe ascuns,
pe ascuns, sub mese,
Doar mirosul meu
sa aducă zâmbete…
Doar mirosul meu
sa stârnească amintiri
Doar mirosul meu
sa stârnească lacrimi.
As putea sa devin
scotch-ul turnat pe gatul Ei,
Lins de El, lins
de El de pe clavicula muscata…
arzându-i
gatlejul orgasmic.
Atunci, iubirea,
cu pasiunea si cu
setea,
cu spiritul si cu
credinta,
Curg in același
sens, in aceeași direcție…
Aș iubi atunci?
Vântul zice ca
iubesc oricum…
Zicând asta, mângâie
niște frunze, niște pomi
Si imbratiseaza a
lui Natură...
Il intreb,
speriat, daca, atunci, as mai fi…
Chicoteste,
curgand langa mine, incet...
Si spune ca, orice
as face, o sa fiu…
Si lichior fiind,
as plange,
Si fum fiind, as
rade,
Si briza fiind,
as tremura…
Si fiind, iubesc.
Iubesc, deci
sunt.
…Vantul spune ca de a fi, de a fi nu scap…
Cu buzele
imbibate in alcool,
De pe mijlocul
podelei,
Contemplu la
infinit.
Sunt, sunt, si o
sa fiu, o sa fiu…
Dar eu nu vad, eu
nu aud,
Eu nu exist…
Eu? Eu privesc, eu
ascult.
Eu traiesc.
Vantule? Mă mai
auzi?
„Da”…
Eu te aud vorbind
pentru ca sunt dement? Saaaau...?
Râde. „Prostuțule… Nu… Tu doar traiesti…”
De ce?
„Taci, taci,
taaaaaci!… Prea multe cuvinte!"
"Dar sunt artist, sunt scriitor, al naibii!"
"Taci si iubeste… “
"Dar sunt artist, sunt scriitor, al naibii!"
"Taci si iubeste… “
Si cu replica asta, imi intinde mana, sa ma ridic…
Dar eu tac, si pe podea raman intins…
Si inchid ochii.
Peretii se invart,
Si in cap nu mai am ingeri si demoni,
Ca doar toti au aripi, de ce naiba sa ii mai separ?
Peretii se invart…
Peretii se invart…
Si inchid ochii...
Inchid ochii zambind…
Inchid ochii iubind...
Inchid ochii fiind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu