Asuprirea Hipiotului - nașterea Anarhistului

-          David A. Marin

"Oh, Lord, save us from the ignorance of youth and the hatred of old age" - artistul numit mai sus, adica eu... Aroganța asta, uff uff... 

Merg pe strada, cu The Doors in caști, si contemplu. Priviri reci.  De fapt, nici nu sunt priviri. Doar ochi, ațintiți înspre mine. Majoritatea oamenilor sunt incapabili sa privească. People are strange. Fațada de zâmbete ignorante pe fetele unor cocalari. People are strange when you're a stranger. Cu ochii aia, ochii aia absolut goli, fără profunzime, fără esență, fără suflet, fără intelect, fără mesaj, fără nucleu. Ochii aia reci. Râd, uitându-se la mine, un râs vulgar si forțat, ostentativ. Se uită la pletele mele cum s-ar uita la dracu, si urlă după mine, dacă sunt băiat sau fata. Zâmbesc ironic, continui sa merg, ignorându-i. Dar a ignora ignoranța e un lucru greu, un lucru foarte greu pentru omul care gândește, la fel si a tolera lipsa de toleranță – un lucru extrem de greu pentru orice hipiot care iese ocazional in societate.   

Libertatea – nu este libertatea idealul suprem al omului modern (nu că stereotipul cocalarului ar fi modern)?

Hai să concretizăm. Toți vor libertate, nu? Totuși, când văd pe cineva ce pare cu adevărat liber, când vad libertate in cineva, se sperie. Si o văd, pentru că, la un nivel primordial, o simt. Se uită cu o frică filozofică, pe care nu o înțeleg – daca ar înțelege-o poate ar fi mai aproape de libertate. Râd, încearcă să pară superiori, eșuează teribil.

Stereotipul cocalarului este, la noi, probabil, cel mai josnic, cel mai apropriat de intelectul unei insecte. Dar in acest prea-mărit tărâm in care trăim(un ținut ce, istoric vorbind, de abia s-a emancipat de sub „Sauron” – din blocul de est al URSS) cocalarul (aș spune cocalarii, dar cocalarul este o rasă colectivă, o creatura cu mai multe brațe si mâini, nu un colectiv sau o comunitate de indivizi – asta implică a gândi pentru tine însuți, însușire pe care respectivii nu o au) nu este singurul arhetip care contribuie la asuprirea hipiotului in societate. Lista mai include: profesori bătrâni comuniști(sau tineri si comuniști, să nu discriminăm), care urla la pletoși si copii fără uniformă, bătrâni prin metrouri si tramvaie care se uita urat la adolescenți sărutându-se in colturi, preoți care cer bani pentru catedrale si numesc orice urmă de rocker “satanist”, politicieni diverși (a căror obiectiv principal e imbogațirea – lucru ușor de făcut cât timp ții „turma” docilă) si conformiști generici (pleonasm intenționat), ignoranți stereotipici speriați de ființe diferite, alte specii de sclavi ai sistemului si tot așa.

Practic, avem o societate in care hipiotul este clar in minoritate. Asta nu înseamnă ca aici si acum este singurul context spațio-temporal în care hipiotul a fost asuprit. Dar, spun, cu un gust amar in gură, că suntem străini in propria noastră țară...

Tocmai ce văzusem Easy Rider. In America aia din anii ’60, redneck-ul echivalează cocalarul. Patriotul de la tara, moștenitorul direct al yankeului care scalpa indieni de plăcere in 1800, omul care crede că are ca ideal suprem libertatea, dar, in adevăr, idealul lui suprem este un sitcom de anii ’50 in care toată lumea e exact la fel, mănâncă clătite de dimineață, pupă soția, care e in ceva fustă lunga cu imprimeuri cu flori, lucrează in ceva post de stat, se întoarce acasă, face sex (sex frumos, nu d’ăsta „vulgar”, ca noi, adolescenții, hipioții), si doarme.

Da, la noi contextul de azi, in ceea ce privește discriminarea hipiotului, e semi-echivalent contextului  din State, anii ’60. Asta nu înseamnă ca doar la noi se discriminează, nu.

Merg pe stradă. Mereu, mereu cocalari. Oare când se uită la tricoul meu și îl văd pe Jim Morrison, cred că ăla e portretul diavolului? Oricum o fi, diavolul clar are gusturi mai bune in muzica decât cocalarul est-european.  In cele din urmă, diavolul e si el un rebel – nu sunt satanist, dar așa e. “Tis better to reign in Hell than serve in Heaven”, a zis un poet deștept acum câteva sute de ani. Fundamental, si ăla era tot hipiot.

In sinea mea, mă amuz puțin. Societatea crede că dacă discriminează sau asuprește hipiotul, o sa îl îndemne spre conformism, o sa însemne moartea hipiotului. Aici , societatea greșește. Hipiotul nu e un doar un stereotip. Hipiotul e o comunitate, o colectivitate de indivizi. Poate comunistul sau conformistul consideră că la Woodstock(mă întreb daca cocalarul poate pronunța acest termen “satanic”) erau doar mulți fumați care se gândeau la extratereștrii si ascultau „muzica d’aia satanista”… quite the contrary. Majoritatea de la Woodstock erau indivizi. Individualiști. Oameni cu idealuri. Majoritatea drogați, da, dar asta nu înseamnă ca nu erau așa – drogați sau nu, hipioții de acolo erau indivizi. Majoritatea si citeau. Normal ca citeau cărți considerate eretice de fundații “non-profit”, precum Vaticanul.

Ca sa il citez pe Stephen King:

“There were probably half a dozen Merrys and Pippins slogging through the mud at Woodstock, twice as many Frodos, and hippie Gandalfs without number”. 

Așa că eu, când spun că sunt hipiot, nu spun că sunt doar hipiot, nu spun ca sunt un prototip, nu, sunt un individualist ce empatizeaza cu niste valori, cu niste idealuri. Si da, are plete, tricouri cu trupe vechi si blugi rupți.

Am delimitat astfel că hipiotul este un individ, ce face parte dintr-o comunitate, o comunitate universală, nesfârșită. Ca urmare, si hipiotul poate să simtă ură, si hipiotul poate sa simtă dezgust – si oh, credeți-mă, simte aste de fiecare data când vede un cocalar, un conformist, un bătrân plin de ura timpului sau un adolescent plin de ignoranta tinereții. Oh, Lord, save us from the ignorance of youth and the hatred of old age, imi spun mereu.

Putem conclude astfel: când hipiotul este discriminat si asuprit, nu este cuprins doar de claustrofobie socială si de dezgust sau ură – este cuprins si de necesitatea de revanșa. De răzbunare. Nu răzbunarea cocalarului prost, de îl înjură Vasile de mamă si vine la el și îi dă in cap, ci de răzbunarea romanticului, răzbunarea omul literat, omului spiritual – răzbunarea lui Guy Fawkes fata de societatea Angliei, răzbunarea lui Lincoln fața de sudiștii sclavisti.

Astfel, asuprirea hipiotului înseamnă naștere anarhistului. Așa ia naștere anarhistul. Nu doar cu dorința de a epata, nu doar cu dorința de a ieși in evidenta – adevăratul hipiot, adevăratul nou-devenit anarhist nu o face doar de dragul de a părea diferit – o face pentru că ESTE diferit(da, există și pseudo-hipioți, pseudo-punkisti, pseudo-anarhisti…  formă fără fond... I mean, it's still fun to blow shit up even if you don't understand why you're supposed to do it), și, din cauza că societatea îl rânește exact din acest motiv, se răzbuna. Luptă înapoi. Devine anarhist, si, folosindu-se de orice prilej, trage sistemul in jos, aruncă cu catapulta in zidul de cărămizi , in „The Machine”. „Another brick in the wall”…  Acest anarhist va face tot posibilul sa tragă in jos peretele.

Daca ești cocalar, conformist, dacă ai valorile acelea de 1800, daca te uiți cu ura la oameni liberi sărutându-se și zâmbind in metrou, sau la pletoși dând din cap pe strada, daca iți e frica de libertate, daca singurele versuri pe care le stii sunt din Biblie sau din Coran,etc., probabil că nu ai fi ajuns pana aici in eseul ăsta și deja ești altundeva , ascultând Salam, sau Guță sau alt “profet” de al tău.  Dar daca ai face parte din acea ciumă a societății, iți spun asta – Când mai contribui la asuprirea si discriminarea “hipiotului” ăla “care arata ca o fată, de ce nu se tunde?” sau “care arata ca o emoistă, de ce poartă tricouri cu Rolling Stones, ce firmă de haine mai e si asta pentru o fată?” , gândește-te ca iți faci un rău ție. Că așa contribui la nașterea anarhistului.”Anarhistul poate să iubească adânc, dar si să urască adânc”. Iar anarhistul ăla nu o să stea niciodată cu mâinile in sân.

Daca ești hipiotul, daca ești diferit sau diferită – atunci asculta-mă: nu ignora ignoranța. Nu tolera lipsa de toleranță. Fii anarhistul. A fi hipiot nu e numai “pace, iubire si joint-uri”. A fi hipiot, a fi impotriva sistemului, e a te lupta. Libertatea nu e un lucru simplu… Cum zicea Emma Goldman:

“Anarchism stands for the liberation of the human mind from the dominion of religion and liberation of the human body from the coercion of property; liberation from the shackles and restraint of government. It stands for a social order based on the free grouping of individuals…”

Am tot tras de zidul asta al societății din ’60 până azi, de fapt, am tras de la începutul omenirii până acum. Nu o să ne oprim vreodată. Face parte din natura noastră.

Let’s tear this motherfucker down, friends! The fight never stops.

Eu v-am lăsat. Trebuie să imi pun tricoul cu ceva trupa din ’60, blugii rupți, să îmi iau bețele si muzicuța și să plec la repetiții. Cu Jefferson Airplane si Led Zeppelin in căști, o sa mă uit drept înainte, fericit de cum sunt, de ce sunt. Dă-l naibii de cocalar. Dă-l naibii de redneck ignorant, ce nu tolerează. Dă-l naibii de homofob, dă-l naibii de fascist, de nazist, de conservator bătrân, de adolescent ignorant care se îmbracă în rapper si nu are nici cea mai vagă idee ce încercau să spună Tupac și BIG, ce reprezentau, sau cine erau.

Sper că aberația mea v-a lăsat cu ceva.  Poate ne adunăm cândva, ne luăm niste Harley-uri si urlăm versuri din '60, imbrăcați cu geci de piele si zămbind ca si cum existența are niște tâlcuri pe care doar noi le întelegem. Ca doar noi suntem elfii si hobitii... Cocalarii nici macar orci nu merită sa fie.

Umm…  Peace and love, Namaste, Carpe Diem, Excelsior, etc. 
Sa va bata Rock-ul intelepciune!

-          Un hipiot, un anarhist afurisit