DEMOCRATIZAREA MAFIEI / MICĂ SINTEZĂ A NAȚIUNILOR UNITE ALE BĂIEȚILOR ȘMECHERI

-         David A. Marin

Mulți dintre voi sunteți familiari, firește, cu faptul că sunt un individ foarte pasional.  Pe lângă pasiuni, am și câteva "hobby"-uri interesante - aceste interese dau într-un amalgam interesant împreună cu pasiunile mele, și așadar adesea apar opere precum aceasta.

Și da, am implicat foarte subtil faptul ca mafia poate fi interpretata ca un fel de "hobby" pentru mine. 

E o fază in Sopranos care m-a pus pe ganduri ceva mai mult… Tony, capo familiei din New Jersey, se intalneste cu fiul capului altei familii, ce decedase de curand, cu consilierul lui si cu mana lui dreapta. Intre fiul  fostului cap al familiei si mana lui dreapta incepuse un conflict rece, ce a devenit mai tarziu foarte cald, pentru conducerea gruparii.  Tony Soprano, incercand sa medieze conflictul, propune o solutie remarcabila: un triumvirat. Pentru cei ce nu sunt familairi cu ideea de triumvirat, un triumvirat este impartirea puterii unui stat intre 3 conducatori – termenul e originar din Roma Antica, cand Cezar, Pompei si Crassus impart puterea intre ei.

In momentul acela, mana dreapta a subsemnatului Don mort izbucneste, replicand taios: „Ți se pare că suntem Națiunile Unite?!”

Inițial, replica m-a făcut să rad… Iar râsul duce, uneori, la analiza umorului…  Întrebarea este bună de pus fără conotația sarcastică - Este mafia cu mult diferită de Națiunile Unite?

Propunem spre rezolvare această delicioasă dilemă plină de taboo. Vom face, mai întâi, o mică sinteză.

                                    (Propuneri de coloană sonoră pentru citirea eseul, firește)

Mafia modernă, de toate tipurile și națiile, cu model de bază mafia siciliană, își are originile pe la finele lumii feudale italiene… Odată cu anexarea Siciliei la restul Italiei, s-a manifestat o foarte mare privatizare a pământului, mulți țărani fiind împroprietăriți cu teren. Autoritatea siciliană, în schimb, într-o perioada de tranziție prelungită, a eșuat politic, social și administrativ, fiind de regulă absentă în viețile de zi cu zi ale sicilienilor noștri – deci, pe românește, cum nu erau gabori ca sa îl ajute pe Nea Pedro să prindă hoțul de oi, Nea Pedro a plecat să caute alți băieți cumsecade care să-l ajute.

…și cum mai era și un Nea Antonio, și un Nea Furio, și unul avea probleme cu a lui “mia figlia”, că s-a distrat prea mult cu băieții și a rămas borțoasă, și cum lui Nea Furio îi furau strugurii, și Nea Antonio cât și Nea Furio și-au chemat “băieții lor”…  E, și cum băieții ăștia răspundeau mai repede și mai efectiv decât gaborii noului stat Italian unit, băieții ăștia au devenit tipii la care mergea fiecare Cutărescu care avea “problem prin cartier”. Băieții ăștia au devenit prietenii omului de rând, și gaborul omului de rând.

În 1864, un tip, Niccolo Turisi Colona, zice ca a aparut o secta de banditi, niște băieții, prin Sicilia de Vest, care cica nu doar fura cai si sterpelesc carute, dar o mai fac si… cu dedicatie. Ei nu sunt doar bandiți, pentru că au prieteni, și pentru că nu sunt orișicine.

Băieții ăștia, au început să nu mai poarte bâtă și cuțite, ci scuipători de jar, și băieții ăștia nu se mai întâlneau la colț de stradă, ci in case frumoase, și băieții ăștia au început să poarte costume scumpe, și să primească oamenii în audiție in casele lor frumoase… și băieții ăștia nu mai acceptau acum orice băieți, doar băieții care știau cum să se facă de-ai lor.

I-a naștere, din fum de pipă, de prin sate de câmpie adâncite în soare, din rânjete pasionale, și tăcere organizată, din urletele băieților noștri, cu fete de Nea Antonio, înfocate pe la nădragii lor… i-a naștere Mafia.

Utopia, sau distopia mafioată durează decenii multe. E țăranul, e guvernul, și mai presus, e băieții.

Aici treaba devine mai interesantă, că apare Sauron. Alt băiat, asta mai al dracu ca băieții noștri, pe nume Benito Mussolini, poate vă spune ceva, se decide el să fie băiatu’ mai mare, și sare la atac pe băieții noștri.

Benito era tipul acela care prin anii 1920 s-a decis că Italia e cea mai șmecheră treabă și că oamenii trăiau prea calmi și dublau prea mult consoanele ca să rămână afacerea așa. S-a gândit el că băieții noștri nu erau serioși și ca nu făceau lucrurile atât de cu acul-în-fund cum ar trebui când ești băiat mare – problema nu era ca băieții noștri mai omorau și ei, problema era ca nu omorau stând drept, fără expresie și că nu purtau cămășile negre. Când nu ai stil, asta ți se întamplă, ce să-i faci…

E, în fine, când Benny a trecut prin Sicilia, un primar, adică, un băiat de-al nostru,  unul mare, Francesco Cuccia(știu, sună sexy) l-a luat mai într-o parte și l-a întrebat “Fratello, da’ tu ce vii cu astia, asa intepati, la noi aici? Nu sunt eu sa te protejez?”… in fine, imi imaginez ca ceva de genul.

Benny a tacut.

Aceasta mica discutie, foarte onesided, a dus la razboiul direct cu Mafia. Francesco le-a zis celor din oras sa nu treaca pe la discursul lui Benny, Benny s-a crizat, si s-a ajuns cu jale, multi dintre baietii nostril au devenit baieti cu aripioare, si mii au ajuns baieti in inchisoare.

Benny, super-eroul, ce a reusit sa distruga aceasta odioasă grupare de criminali, a continuat cu o incredibila cariera în domeniul gazelor, mai exact împreună cu un alt om de success în domeniu, un tip pe nume Adolf.

Și mafia asta se  cam separă – băieții noștri își pupa fetițele și o tulesc în State, sau rămân și o duc mai cu jale ceva timp, până când Benny se cam duce și el să vorbească cu băieții cu aripioare , și vin Americanii, să aducă libertatea înapoi.

Din cenușă, se ridică din nou Mafia siciliană, mai cu jale, mai vioi, dar, în orice caz, sus.  Și peste mări și peste țări, Carlo Gambino, Joseph Bonanno, și alții, care au venit ori mai tarziu, ori mai repede, precum Joe Masseria, Salvatore Maranzano, au dat scânteie mașinăriei ce va duce la formarea celor 5 familii în New York, și, prin tranziție, la epoca lui Al Capone, a… Băiatului Cel Mare.

Cât în Italia înca trăgea Benny, în America se treziseră ăștia că sunt probleme cu băutura și a început prohibiția… Aici, e total altă poveste, greu de tratat în câteva pagini. Adevarul a fost că cei ce contribuiseră la ilegalizarea băuturii, precum omul politic irlandez-american Nucky Thompson, era și gangsterul care avea de gând să o comercializeze mai târziu – scopul lui Nucky, precum a multor altora, era simplu: banul facut prin vanzare venea direct in buzunarul lor, nu mai trecea prin institutiile statale.

                                                                 (Charles "Lucky" Luciano)

In contextual prohibitiei, Al Capone se imbogateste. Se ridica la putere într-o ascensiune uimitoare, preluând ștafeta de la Vulpe, Johnny Torrio.  Al Capone e un rege, un monarh absolut, cu un cult al personalitatii nu doar in mafie, cat si in lumea populara, in mass-media. Al Capone nu e doar un gangster, ci si un soi de „starletă”. Am putea spune ca stie sa fie iubit si sa fie si temut.

Domnia sa tiranica dar … caterinca tine 7 ani. E pus in puscarie pentru evaziune fiscală, pentru 11 ani.

Lucky Luciano, alt băiat tinerel, da naștere acum la ceea ce va duce, în cele din urmă, la adevărata Instituție ce va deveni Mafia.

Lucky, împreună cu Meyer Lansky (unul dintre fondatorii Kosher Nostra, mafiei organizate evreiești-americane), trimite în vacanță mai mulți băieți mai puțin îngăduitori și adună la o masă mai

mulți italieni cumsecade. Se taie la mână toți și se înfrățesc.  

(mic exemplu de ierarhie a mafiei italiene-americane)

Aici faptele devin interesante. Luciano rămâne, desi frate cu ceilalti șefi, „mai-marele” lor – insa nu si oficial. Inainte de Luciano, Salavatore Maranzano era capo di tutti capo – seful tuturor sefilor. Dar odata cu afirmarea sistemelor de securitate americane, precum FBI-ul, si odata cu nivelul mai mare de „publicitate” de care incep sa se bucure mafiotii, este evident ca un capo di tutti capi iese prea mult in relief si este prea usor de atacat, atat de gabori cat si de alti criminali.

Asadar, Luciano prevede un alt sistem – un fel senat – The Commission. Comisia este un comitet de organizare si administrare a mafiei, unind sefii celor 5 familii din New York, ce se concretizeaza tot odata cu Luciano, impreuna cu alte organizatii de origine italiana – Chicago Outfit s.a.m.d.

Se stabileste faptul ca sefii famililor se vor intalnii odata la 5 ani, sau cand e nevoie sa fie rezolvate anume probleme. De asemenea, se stabileste ca, pentru ca sa fie introdus un nou membru in corpul institutiei, acesta trebuie sa fie aprobat de toti sefii. Comisia se largeste ca pregnanta, atat demografic cat si institutional, si devine adevaratul corp de baza al crimei organizate din Occident, ce va influenta sisteme interlope de-a lungul lumii.

Ultima intalnire atestata si intreaga a Comisiei a fost in 1985. Dupa asta, RICO, operatiune FBI de constanta supraveghere ca scop de gasire a unor verigi slabe in mafie si arestare a multor membri, se intensifica si duce la necesitatea unui approach mai incognito pentru mafioti, mai putin monumental. Ordinele incep sa fie pasate din capo crimini prin consigliere, din consigliere prin caporegime, din caporegime prin soldati sau prin alte configuratii, convenabile si eficiente pentru bunul mers al operatiunilor. Orice membru trebuie sa dea bani celui ce e mai sus pe scara ierarhiei decat e el, ce va da bani mai sus la randul sau, si in felul asta o taxa de munca maricica ajunge si la Godfather.

Observati cum lucrurile incep sa para mai putin despre crima si mai mult despre un adevarat stat? Despre un adevarat corp de munca, despre o adevarata institutie, o adevarata lume alternativa, cu guvernul sau alternativ? De altfel, ce diferentiaza „Cosa Nostra” de alte institutii politice in afara de sange varsat care se vede mai usor decat sangele varsat in politica conventionala? Pot indrazni sa spun ca Natiunile Unite, de altfel, si-au permis sa declare o tara din Orient ca fiind o alta tara, doar pentru ca avea un surplus de oameni fara patrie ce trecusera printr-o tragedie imensa. 

Cosa Nostra isi permite sa fure, sa faca trafic de droguri, eventual prostitutie, loansharking, intimidare sociala si diverse alte moduri si trucuri de scos bani. In adevar, insa, cei cu adevarat infricosatori sunt N’dragheta si alte familii pur italiene – mafia italiana-americana este o structura democratica cu o ierarhie bine-definita ce opereaza cu tot felul de trucuri economice si politice, fraude mai mici si fraude mai mari, si multe, multe cazinouri, dame si dame de companie, arme s.a.m.d. Niste baieti de regula isteti, bine organizati, ce asculta unii de altii si fac chestii ilegale sa scoata niste malai. Dar cine nu face asta? Statul tot fura de la popor, si poporul tot incearca sa fure statul, cam peste tot.

In cele din urma, Cosa Nostra e o institutie, din anumite perspective democratica si …autonoma(„Our Thing”), ce are un impact imens asupra cursului economic si politic al lumii, nu numai dintr-o perspectiva interlopa, ci generala. Prin Cosa Nostra trec anual zeci si zeci de milioane de euro – ganditi-va cati bani trec si prin mafia rusa, prin Yakuza, prin triade, prin Kosher Nostra, prin camatarii de la noi si prin multe alte organizatii criminale.

Ganditi-va ca, prin ’40, al doilea razboi mondial, Charles, Lucky Luciano era la racoare. Guvernul american l-a vazut ca pe o resursa brilianta – l-a contactat, si, dupa ce i-au redus sentinta si l-au mutat mai aproape de New York, Luciano a inceput sa lucreze cu guvernul pentru a oferi ajutor militar. Albert Anastasia, aliat de-al lui Charles, ce controla porturile, promite lipsa grevelor muncitorilor de pe porturi in timpul razboiului. Luciano, de altfel, a adus armatei SUA si contacte de Mafie in Sicilia.

Nu am de gand sa transform eseul asta intr-o glorificare a unuia dintre cei mai marcanti gangsteri din istorie, dar am de gand sa spun ca statul si autoritatea nu a ezitat niciodata sa se foloseasca de mafie precum s-ar folosi de oricare alta institutie conventioanala statala, de oricare alt exponent al sistemului politic, social, militar, cultural, fiscal.  Mafia este parte din stat, din sistemul global, si este greu sa ne imaginam un declin final pentru ea intrucat Luciano & co. nu au creat doar o organizatie particulara, ci un sistem, o ierarhie, o idee si o notiune ce se reface oricat de mult ai incerca sa tragi in ea – Mafia a fost conceptualizata, si astfel se poate deforma, forma, si reforma intr-o constanta circularitate interlopa, o institutie a crimei, prostitutiei, cazionurilor – dar cel mai mult, o institutie a banului.

Daca vreti vrea vreodata sa scapati de mafie, nu veti putea scapa de ea prin gloante, nici prin procese, nici prin incercari nesfarsite de evaziune fiscală și persecuție legală – istoria atesta asta, atât cea veche cat si cea recenta. Probabil că singurul mod de a opri mafia, de a transforma crima într-o delincvență infimă din perspectivă demografică, este și singurul mod de a opri războaiele și de a ajuta la traiul în abundență – trebuie să scăpăm de ban. De curs valutar. Căci fără ban, nu se mai trag gloanțe, că nu mai ai de ce să găsești pretexte.

…Dar asta e altă discuție, de care tot vorbesc, si de care o sa tot vorbesc.