Cioturi despre viata, muzica, filme si alea-alea, cu un tobosar.
//Tot materialul de pe acest blog este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
All material on this blog is protected by copyright laws. Use of any kind without the author's approval is illegal.
Marșul se auzea în afara cerului Steagurile erau roșii ca flacăra-nlăuntru El stă un moment și mintea-i fuge pe deasupra, și se vede pe ei toți, molecule din fier topit curgând acum în lama sabiei, și pe deasupra Totul.
A sa jale scufundată în mulțime Despre geniul opus comunului, eu nu scriu poezie. O parte a sa va arde cu acest moment pe vecie.
Cântă toți Internaționala Solidaritate. Și el se vede pe ei toți, Și el se vede pe ei mulți, Și el apucă Omul, și Omul îl apucă înapoi.
Și un proletar trăiește poezie Lupta – un poem împotriva banului blestem Trist și singur și poate trădător Cinicul ce stă sceptic în colț. Marșul, în ecou, deasupra planetei. Zeii îl privesc mândri căci idealul îl urmează, Chit că de acum nimeni nu-i obligat să creadă.
Fiecare o floare diferită, milioane și milioane Dar soarele roșu arde în fiecare. Cântau toți Internaționala Când glonțul alb l-a străpuns și cântau toți Internaționala când s-a trezit din comă Ieși pe stradă și văzu o lume nouă Nu e visul, dar spre vis Și nimeni nu i-a mai luat zâmbetul de pe față
El, tovarășul comun, Ei, tovarășii, El, tovarășii, Ei, oamenii, El, oamenii
Pământul respiră aer curat.
Sunetul Păsărilor nu mai e asfixiat de clicăitul monezilor.
The hum of a train a few miles past
A high note, a longing howl
as he sleeps near the railroad tracks
That's the worker's lullaby.
The apprentice raises the hammer
He lets it rise, higher and higher,
The blade glows in the torchlight
From the looming ceiling
towards the heat of the anvil.
That's the worker's lullaby.
Smoking through the battlefield
Red flag swings, caught in her hilt
She puffs one out and shoots them down
Paris is burning
The year is eighteen seventy one
That's the worker's lullaby.
Then there's you reading these words
Just like them all, tired of lords
And while one might lack the swords
Through the screens, the books, the chants,
You work, you pay, you worry
For the day, your folk, your love,
You watch, you read, you worry
For your comrades, for man's glory.
If these words thou feels,
Then comrade,
Yours I sing
The worker's lullaby!
astăzi, omul îi e
sclav, mâine, ea îi va fi unealtă
dar cum să fie
mașina unealta omului, când omul
e unealta altui
om? și când mașina nu e a celui ce o folosește,
cum să fie acela
liber?
Cum, cum să fie
armonie, când aurul e doar într-o singură grădină?
Până și o pasăre riscă gloanțe când zboară peste granițe.
Și deci cum să fie
armonie, când singurul ce circulă liber, fără hârtii,
... e capitalul?
Scrierile care vor urma în această colecție nu pretind să fie mai mult decât ceea ce sunt - spre deosebire de ideologia din multe 'opere' de astazi, cu ale lor haur și diamante, resemnare și acceptare a cărților care ți-au fost date - opere ce se consideră elevate prin lipsa lor de părere și ferocitate. Pentru mine, arta e vulgară, umană, stradală, aparține la fel de mult celui ce cântă cu chitara la metrou cât și dirijorului de operă. La fel ca politica - locul ei este prin excelență în stratul comun. În discuțiile brutale de la colțul străzii după liceu, între muncitori pe bănci în parc, la masă seara cu famila. Și arta-i partizană. Uneori mai puțin vizibil. Alteori mai pe față. Aici, vocea poetică e total pe față. Cam ca mine.
