Cioturi despre viata, muzica, filme si alea-alea, cu un tobosar.
//Tot materialul de pe acest blog este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
All material on this blog is protected by copyright laws. Use of any kind without the author's approval is illegal.
Initial cu gandul sa facem maraton Lord of The Rings, era mult prea complex si complicat si luuuuung pentru starea noastra de spirit.
Asa, filmu' asta a fost lucrul de care aveam nevoie dupa saptamana asta deocheata. Relativ calma la origini, dar cu mici "distractii" de la prezent. In final, ma simteam constant miscandu-ma de la gandirea "Carpe Diem".
Dupa ce am stat la filmu' asta, asteptand ceva plot-twist extrem, ceva schimbare cruciala, ceva actiune extremista, am fost captivat intr-o stare de calmitatea si de "Chill" pe care au instaurat-o orgasmic fratii Coen.
Ceea ce pot sa zic este ca actiunea era plina de intorsaturi, si in ciuda faptului ca era relativ statica, compenseaza prin scenele unde se drogheaza respectivu'...
Ca si capodopera vizuala si auditiva, a excelat pentru starea mea... Scenele cu droguri se pot compara cu cu faza din Pulp Fiction unde ia Vincent heroina. Awesomely done.
In final, dupa atatea schimbari si atatea lucruri care m-au facut sa ravnesc la un plot-twist extrem, tot ce s-a accentuat frumos a fost morala. Morala controversa prin care iti induce faptul ca, dupa atatea lucruri nefolositoare, exista ideologia lui "The Dude Lebowski", ci anume faptul ca uneori suntem prinsi prea mult in intriga cotidiana si in intamplarile vietii de zi cu zi, incat uitam de un simplu lucru: cu atat de chinuim mai mult cu viitorul, sau chiar cu trecutul, pierdem momentul in care suntem acum, de unde doua ore arogante in care sa iti predice morala Carpe Diem.
Acelasi lucru l-a accentuat celalalt "Lebowski", care era un fel de extrema complet diferita a lui " Le Duderrino ". Vroia sa se afirme, sa ramana tinut minte, dar uita de fericire sau de lucrurile ce ne tin umani: ca urmare, in timp ce The Dude functiona pe principiul trairii momentului, alte personaje traiau in trecut (Vietnam) sau in viitor.... Altele erau prinse intr-o constanta calatorie spre un stil de viata mai special, sau extremisti ai stilului pe care vroia sa il aiba Dude, mai exact "nihilistii". Dar, ca fapt divers, Lebowski este cel mai imun si cel mai "sanatos".
Inainte sa intrati in verset, trebuie sa zic ceva de piesa asta. M-a trezit cand am citit un comentariu, care zicea pur si simplu "Close your eyes".
Si atat de bine au picat toate instrumentele alea orgasmice, ca in fata ochilor mi s-a ilustrat o plaja post-apocaliptica, o clapa veche cantand pe note proaste, si un taram ascuns de sub-intelesuri. O combinatie orgasmica intre Alternative Rock si Trip Hop. Ce pot sa spun.... e efectiv o descriere in corzi si-n ritmuri. Si ma dus cu gandu'-n alte parti....Ca urmare, versetul!
Si nisipurile rosii, sangerande pufaiau…
Soldatii, cu calibrul incarcat, cu patriotism plangeau… Inrolatii ca voluntari, "eroii" in ocean varsau...
De pe legiuni sareau transee…
Gandurile, vai de ele…
Animati de propaganda,
Radea armata.
Iar de pe partea de pe stanga,
Un tobosar trist batea goanga.
Munitia parca ranjea,
Si plansetele nevestelor parca la ceruri ajungeau….
Dintre toata aroganta,
Peste batalioane, zareau bomba, ambulanta…
Si dintre toti insii ce ridicat drapelul…
Eroul adevarat, era cel ce si-a lasa scalpelul.
Convins de iubire,
Avand ura pentru a luptei vestire…
Unul era un individ.
Acela era de dragoste avid,
Nu era un alt guvid.
Din turma lipsea respectivul…
Pe acesta nu avea sa curga acidul…
Soldatul ce n-a ramas tinut minte de paginile de istorie, Poetul ce s-a desfatat peste de masura cu lipsa de glorie,
Statea frumos, arrogant si intelept, ascuns sub o croitorie…
Iar mainile acestuia ii captuseau parul miresmat al iubitei
sale…
Si sunetele de placere au estompat explozia venind agale…
Acesta era eroul, cel ce nu facea parte din trupa de
animale…
Acesta era eroul, ce nu se impusca pentru niste cereale…
Acesta era eroul, al carui scalpel statea ingropat in sare….
A picat un asteroid
in fata mea, feric si arogant…
M-am inaltat,
pierdut, pe un versant.
Un urs tipa
„căutam portar!”
Si stand pe
fotoliu,
Cu ochii
ațintiți, grăbiți, prin luminiș…
-Consuma
„Prezentul”-, cam asta scria pe un afiș…
Pielea de pe
mâner se transforma in gheata…
Planeta, de sus,
părea vegheata…
Am lasat
gandurile pe Terra…
Si am varsat
profunzimea pe stratosfera…
Corpul inca
lucid, retinele inca umbrind,
Mintea mea este
sedusa de un vis cursiv…
Si inima mea e
speriata de un adevăr agresiv.
In final, acel
narcotic al unui gand frumos…
Se imbina cu
adevarul aparent neprietenos…
Din pierzania
unei deșertăciuni intelectuale,
Vine profunzimea,
ca un milion de mici animale.
Intors pe
fotoliu, inelul lui Saturn facandu-se intr-un ceai nocturn…
Atingerea laptoasa
a unei stea, cam somnambula…
Preschimbându-se
in tastatura…
E a unui gând
căzătura…
A iubirii
dictatura….
Timpul nu-l poți
prinde in mana…
Realitatea nu
pune frâna!
Si din vers am
pierdut mai mult de o măsura…
Ceasul indica 12 fix si sta asa,-putin piezis... Ma asteapta o secunda, sa pun frau la tastatura... O privire fugitiva, si-a a trecut o zi,ca dintr-o mie...
VA ROG CITTI TOT
CE AM SCRIS MAI JOS . NU O SA REGRETATI SI, CREDETI-MA, ESTE PENTRU BINELE
VOSTRU CAT SI AL UMANITATII.
Inainte de orice,
unii imi spun ca „Ai doar 13 ani”, „nu trebuie sa gandesti asa acum”, si tot
felul de graieli de genul asta. Ca raspuns, o sa zic ca POT sa spun lucrurile
astea, puteti si voi, cat timp vreti sa o faceti si cat timp va deschideti
mintea catre ele. Suntem nevoiti sa gandim asa, daca vrem o schimbare. Cand
planeta noastra dădea roade, unor pești le-au crescut picioare, caci au fost nevoiți
sa evolueze. De ce am vrea o schimbare? Pai cititi mai departe. Da, stiu, sunt
trei pagini afurisite, dar puteti sa faceti macar sacrificiul asta.
Scriu la momentul
asta nu pentru a îmi exprima frustrarea adolescentina pentru câteva evenimente cu
caracter de coincidenta negativa din viața mea personala, ci pentru a îmi
exprima frustrarea către anumite lucruri ce îmi taie, putin cate putin, partea
spirituala si individuala in fiecare zi.
Simt ca toata
lumea cu care interacționez in ultima vreme, cel putin in mare parte, nu vorbește. Întâlnesc din ce in ce mai putini oameni care
pot vorbi cu adevărat… Restul sunt victime si produse ale abominației pe care
noi o numim societate. Aproape nimeni nu
gândește pentru el însuși!
Pentru a explica
asta, o sa îl citez pe futuristul/arhitectul/filozoful/artistul conceptual
Jacques Fresco, fondator al Proiectului Venus.
<Daca ai lua
un bebeluș francez si l-ai duce in Germania nazista, când ar creste mare ar
spune
„Heil Hitler!” si „Deuschland Uber Alles!”. Daca ai duce același bebeluș francez
in America, când ar creste ar spune „Yes sir, I’m an American and I’m proud of
it!”. Ar avea accentul tarii unde a trăit, mentalitatea tarii respective, nu
l-ai putea schimba. Acum, când omul asta vorbeste, oare vorbeste el, sau
societatea sa?”>
Ceea ce vreau sa
spun prin asta este ca nimeni nu mai gândește pentru el însuși, si toata lumea
este o rotita dintr-un sistem. Nu exista individualism, si cel care exista este
foarte vag si chiar stereotipic. Acest lucru se întâmpla peste tot in lume, si
toate tarile si guvernele sunt corupte intr-un fel sau altul. Toate aceste
lucruri sunt concepte ale Proiectului Venus, ce este o ideologie radicala si revoluționara.
Singurul lucru care blocheaza acest proiect este faptul ca numitul Fresco este
ateu, ceea ce automat stârnește ura in majoritatea popoarelor intolerante, din
care, in mare, face parte si societatea majoritara româneasca, ce vine cu o
mentalitate de genul, „Ma, daca respectivul nu e creștin, nu poate fi o
persoana buna!”
Defapt, Fresco nu
e nici macar ateu. La o conferința a sa, l-a citat pe Frank Lloyd Boyd, spunând,
„Eu cred in Dumnezeu, il numesc pur si simplu Natura”.
Acum din nou, va
intreb, aceasta mentalitate este mentalitatea fiecarei persoane in parte, sau a
societatii in care au fost formati?
Alt lucru ce
starneste ura este diferenta de „normalitate”. Normalitatea in sine este o
absurditate. Tot Fresco spunea, de exemplu, in Imperiul Roman stravechi, in
fiecare sambata si duminica crestinii erau aruncati la lei. Copii isi intrebau
parintii „Tata/mama, pot sa merg sa vad luptele la arena de duminica?”, iar
parintii i-ar fi raspuns, „Da, daca esti cuminte”. Erau oamenii astia nebuni?
Nu. Erau normali. Erau normali pentru societatea lor la vremea asta.
Ca urmarea,
normalitatea este subiectiva si, in final, o mare absurditate ce duce la
conflict, la fel ca intoleranta si frica de schimbări.
Oamenii au fost obișnuiți
cu un sistem, cu o societate, au fost crescuți in asta, si nu vor sa se schimbe
nimic. Imi pare rau, dar societatea trebuie sa evolueze, omenirea trebuie se
evolueze, pentru ca istoria nu are un apogeu si noi inca suntem in urma.
Multe dintre
aceste lucruri au fost spuse in urma de ganditori precum Fresco. Chit ca nu
vreau sa il idolarizez sau sa fac proiectul Venus sa para ca un cult, indemn pe
orice ins deschis la minte sa se uite la macar una dintre conferintele sale.
Poate avem speranta ca sa ne schimbam in ceva mai bun.
Dar destul cu
vorba despre asta.
Eu VREAU SA
VORBESC DESPRE TARA NOASTRA, ACUM, IN PREZENT, SI CEEA CE POTI FACE TU!
Okay, poate ca la
aparente traim intr-o democratie, dar, in adevar, regimul este mult mai trist.
Hai sa
exemplificam. Un Cutarescu nu are voie
sa aiba parul lung sau sa se imbrace dupa poftele sale la scoala, si
majoritatea profesorilor urasc ca cineva sa se ridice si sa isi exprime opinia.
Daca cineva face asta, este pedepsit.
Ca argument la „parul lung si haine diferite”,
mi-a fost raspuns in urmatorul fel: „Pai daca Xulescu e sarac si Cutarescu nu,
si Cutarescu vine imbracat cumva si Xulescu altcumva, mai saracios, Cutarescu
va face misto de Xulescu…”. Stiti ce e trist aici? Nu scoala ar trebui sa se
lupte impotriva prejudecatii si a lucrurilor de genul asta? Din pacate, pot sa
va asigur ca nimeni nu iese din scoala ca o persoana mai pozitiva sau mai
negativa, mai rea sau mai buna. Nu. Aceste lucruri sunt determinate din nou de
mediul in care este crescut(cat timp nu isi deschide ochii si nu gandeste
pentru el).
Scoala in Romania
nu te invata sa fii obiectiv. Nu te invata sa gandesti pentru tine. Nu te
invata cum sa fii creativ, artistic, stintific sau logic. Scoala noastra te
invata cum sa functionezi intr-un sistem. Te invata cum sa fi o rotita dintr-o
masinarie, si cum sa iti traiesti toata viata dand in cap umil, luand tot ce
iti baga pe gat guvernul cat si lumea. Ca
raspuns, citez „De cand eram tanar, am avut o decizie intre aroganta onesta si umilința
ipocrita. Am ales prima varianta si nu regret nimic” – Frank Lloyd Boyd.
In ansamblu, sistemul
te transforma intr-un robot. „Another Brick in the Wall”, ca sa zic asa.
Pentru a ajuta la
mentinerea acestui lucru, scoala iti baga prin cap informatii in excess, si
alte lucruri ale trecutul, nefolositoare. Guvernul sau sistemul invatamantului
roman nu vrea pe nimeni sa gandeasca deschis, liber, futurist sau diferit de un
standard predestinat.
Ce e asta? Pai X
vrea sa faca ceva, Y nu ii da voie sa faca asta, dar cat timp nu o face, X este
in siguranta, traieste in pace. Eventual, daca X da din cap constant, poate sa
faca si bani si sa traisca „fericit”.
Deschideți-va ochii.
Regimul duce spre comunism, cu o fatada liberala.
Este o cenzura
atat fizic cat si intelectual, si individualismul fiind distrus, ajungem
rotitie dintr-un sistem, similare, stereotipice, docile si „fericite”.
Poate ca traim in
democratie, aparent, dar cat timp subconstientului tinerilor din scoli, din
care fac parte si eu, le este indus comunismul, atunci vom pierde conceptul
libertatii adevarate.
Pe langa asta,
majoritatea tinerilor din aceasta generatie fiind ignoranti si nepasatori, nici
nu isi dau seama si nici nu vor sa schimbe ceva. Cand vor creste, vor fi produse
ale unui sistem spalator de creiere.
Nimeni nu spune
sa va ridicati impotriva profesorilor, sau sa va riscati notele si toate cele,
dar macar nu picati in sistemul asta. Nu va lasati manipulati. Nu ganditi cum
va spun parintii, profesorii, sistemul sau televiziorul. Nici cartile. Luati
toate informatile ce va sunt date de sursele in care aveti incredere, printe
care ar trebui sa fie si cartile, si FORMATIVA OPINIA VOASTRA. Fiti
individuali. Nu va lasati categorizati ca un „roman”. Fiti mai mult de atat.
Nu va alegeti
cariera pentru ca pare „sigura” sau „linistita”. O sa regretati traind intr-un
birou de trei pe trei metri toata viata voastra. Alegeti-va un drum ce va place
voua. Scriitor, tobosar, pictor, filozof, comediant, actor, regizor… Orice va
puneti in cap, daca vreti, puteti sa o faceti. Trebuie doar sa schimbam societatea.
Altfel, vom
ramane iarasi o tara cu 50 de ani inaintea alteia. Partea si mai trista este ca
tara cu care compar
Romania aici este si ea, la randul sau, corupta.
Lumea nu
funcționează cum trebuie.
Este timpul sa
evoluam. Si, prin natura noastră omeneasca, putem sa facem asta.
Mai am cateva
P.S.-uri de facut.
Este ca si cum
Romania, si lumea in general, ar tinde sa creeze o „minte colectiva”. O minte
colectiva se refera la un mecanism, mai multe ființe sau roboti (fiind un
termen relativ „SF”), ce au același scop si gândesc la fel. Este o singura ființa
sub mii si mii de subdivizii, ca un organism extraterestru cu scop de dominație
a pamantului. Acum va uitati la mine si spuneți, „Ce bazaconii spune asta?”. Ce
vreau sa spun, cititorule, este ca religia predata ca doctrina, si lipsa de
libertate de ați alege propria religie si opinie in viața duce spre crearea
unei minți colective. Aceasta minte colectiva va fi vaga, da, dar odată creata
( nu spun ca nu exista deja, in mare parte), corporatile vor avea control
deplin asupra noastră. Nu lăsați asta sa se întâmple. Nu lăsați sa vi sa piardă
sclipirea din ochi.
Ovidiu Molocea
mi-a spus acum câteva luni ca am o privire diferita de alții, ca mereu ma uit
in viitor. Si voi o aveți, trebuie sa o dezvoltați: O sa apăra când o sa aveți
un scop in viața si o sa vreți sa schimbați ceva… Sa fiti Anarhiști Intr-un
Sistem.
Daca nu, daca
ignoranti acest indemn, am sa va spun un simplu lucru…
Welcome to the
Machine. Put your soul in the box to your left and come fix the wheels.
(Bun venit in „sistem”.
Pune-ti sufletul in cutia de langa tine si vino sa repari rotitele).
Aici sunt conferintele lui Fresco:
Si de acum 30 de ani:
AVEM SOLUTII... LE PUTEM APLICA.
Trebuie doar sa detronam sistemul ce,
incet incet, ne spăla de vlaga…
"A te lupta pentru pace e ca si
cum ai face sex pentru virginitate"
Pai daca tot e Miercurea Muzicala, si editia asta va fi oarecum grabita...si intarziata...
Ma gandesc ca cel mai bine imi fac reclama la ultimul meu solo de tobe... N-ati!
Pe langa asta, avem deja in jur de patru piese in album... Deci formatia EVE va fi, pe la finele anului, gata de un concert mai serios, asta daca se tin toti membri...
In orice caz, trecem peste, hai sa vorbim despre eventimentele ce se intampla in 2013, ca, na, asa v-am promis ultima oara!
In martie o sa avem un nou album de la David Bowie.... Singura mea frica este ca va fi album lui de "luat la revedere", dar tot a ramas acelasi Bowie controvers, pe care il iubim cu totii. Acelasi Bowie insultat de John Lennon ca se imbraca prea "stralucitor" si prea "de prost gust". La aceasta insulta, Bowie a raspuns cu simpla melodie:
Observati versurile, in splendoarea lor perversa...
"She turns me on, don't get me wrong,
But John, I'm only dancing"
- get it?
In orice caz, daca primim un tur de la David ar fi genial, dar in principiu o sa avem doar noul album, intitulat "The Next Day", ce are sa apara pe 8 martie.
Aici sunt doua dintre piesele geniale care apar, unde putem vedea faptul ca Bowie s-a maturizat, cel putin spiritual, dar a ramas acelasi geniu controvers cu o sexualitate foarte ciudata, ce a atras mii de fane cat si fani, atat muzical cat si din alte puncte de vedere :)).
Da!
Okay, tot anul asta o sa avem un nou album de la Depeche Mode. Apare pe 26 martie si se ve numi "Delta Machine". Ceea ce e foarte caterinca aici e ca probabil o sa putem sa il vedem si noi, live, in mai, cand trec si prin umila noastra tara...
Pana acum a aparut piesa asta, care deja e un clasic.
Prin iunie-iulie o sa mai avem concerte Rammstein si Bullet for my Valentine, nu sunt cine stie ce metalist, deci nu prea am ce sa zic. Totusi pun o piesa de la Rammstein...
Okaaay, si acum, partea cea mai importanta si cea mai incitanta pentru fanii ca mine...
ROGER MOTHERF*CKIN' WATERS! IN ROMANIA, PE 28 AUGUST!
O sa cante "The Wall", singur, fara Mason sau Gilmour... Acum, hai sa nu ne certam in legatura cu CINE canta sau cum a fost el nesimtit acum 30 de ani, ceea ce putem sa spunem este urmatorul lucru: Multe celebritati ajunsi in culmile profunzimii, ca Syd Barret(We'll see you on the dark side of the moon, my friend), Nick Mason, David Gilmour si Roger Waters au facut multe greseli la viata lor, si nu suntem intitulati in a-i judeca.
Cine vrea sa vada tot concertul inaine sa fie cantat...
Efectiv e un videoclip cu toti membrii, in afara de cel ce ne-a parasit, ci anume Barret, cantand The Wall, dupa 30 de ani...
Nici nu eram nascut atunci, dar tot pare ca si cum ar fi trecut foarte mult timp, de cand am auzit prima coarda si primul ritm de la Pink Floyd, in vara anului asta. E ciudat cum anumite lucruri te pot schimba intr-o persoana complet diferita in mai putin de un an....
In orice caz, va las cu piesa asta, si cine vrea sa ma caute, o sa fiu p'acolo, prin gazonul A de la Roger Waters...
Sa va bata Rock-ul intelepciune!
- David A. Marin,
tobosarul.
P.S.: Pfaaai, arata articolu' asta... cateva bucatele de text si cu multe instrumente...
Miercurea Muzicala! Let the music speak when there's no time to write...
