Cioturi despre viata, muzica, filme si alea-alea, cu un tobosar.
//Tot materialul de pe acest blog este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
All material on this blog is protected by copyright laws. Use of any kind without the author's approval is illegal.
S-au facut 30 de versete de la primele versuri trantite intr-o seara de luni ploioasa, acum un an si cateva luni. Si... da... Dragoni.
Imi incolacesc ghearele si peste alta piesa, ce tocmai a iesit din cuptor, precum rimele astea salbatice... Chhhhh.
Cititi cu melodia pe fundal, ca de regulă.
“Chhhh” “Mmmaarghhh” Răgetele cuprind infinitul.
Peste aurora boreală, Doua zeităţi Sub forma de dragon, Fac amor. In nesfarsire reală... Cu caldură nucleară, Pe langa oceanul Arctic.
Vikingii, prin-ale cerulului lumini, De jos privesc în teroare Asupra cozilor imense Din bolta purpură, Lovind tandru înfinitul.
Curg intre cele doua bestii In haos sineztezic Ranjete draconice parfumate in sânge si solzi Gemete parfumate in ragete si vibratii Si ochi uriasi de gheata Ce se topesc Cand cei doi dragoni se mușcă față-n față... Si cu propriul sânge se desfată.
Si dragonul scântei mici sopteste In urechea dragonitei... Flăcări izbucnesc din fiorii ei orgasmic luminând oceanul arctic Peste aripile lui.
In sclipici de extaz cromatic. Si ea tremură, insa aerul frige... Si intreg pământul vibreaza. In timp ce însăsi materia savurează dragonii ce dansează.
Si cel mai tandru suspin Peste vikingi E a infernului sonor chin Dar ce le pasa lor, Celor doua bestii din bolta? Gemand si scuipand flăcări, In timp ce fac amor divin Printre ale cerului lumini... Prin aurora boreală In sălbatică nesfârșire reală...
Si vikingii urla, "ce inseamna asta?" "Nimic", ranjesc dragonii, si zboara-n barlog. Fâlfâind pe mormane de diamante, Scoțând gemete agasante.
- David A. Marin, tobosarul Eram de fata la un ritual, pe undeva prin periferia galaxiei... Fireste, asa, ca de miercuri seara... Si mi-au trecut cateva versuri prin cap... Verset de ezoterism erotic si/sau de erotism ezoteric... alea-alea...
Ca intotdeauna, cititi cu piesa de fundal... pentru experienta completa... mhm.
Ma plimbam pe langa lunile lui Neptun si m-am gandit sa scriu un verset cat timp astept la intrare intr-un Cadillac negru suprarealist. Deeeloc psihedelic.
Ca intotdeauna, cititi cu melodia pe spate pentru experienta completa...
Ca la "Restaurant", ma simt "obligat" sa pun doua piese aici. De dragul erotismului.
Timp si spațiu,
Dați-mi pace.
Caci am avut o „deloc-divina” revelație…
Mi-a venit, in vis de noapte alba, o invitație.
Un fior pervers-amplificat, ce in mine coace.
Eram ceva turmentat,
Acceptabil, pentru ca atot de pasiune-s sacadat,
Si am început sa zbor, eu
Prin tine, spațiu, ca un semi-zeu.
Iar in starea asta singurele lucruri cu sens
Sunt cele orgasmice, fara de inteles.
Eram intr-un Cadillac negru ca bila dintr-un tun
Pe undeva pe langa lunile lui Neptun,
Si am ajuns la un cazinou,
Cand fiorul m-a străpuns din nou.
Deschis-am carismatic geamul
Zâmbind, ca la poarta raiului
„Servus. Eu sunt centrul universului”
Portara a ridicat capul indraznet:
„Oh! Aveți o invitație pentru ora infinit”
Si mi-a arătat cu mana spre un culoar nedefinit
Peste niște metereze de ametist.
Scaunul de piele îmi vibra pe sub picioare,
Când am parcat langa un pasiv soare
Si mi-am așezat sacoul arogant
Intrând pe covorul roșu in neant.
Localul era relativ aglomerat,
Dar ce sa-i faci… E singurul cazinou
de langa lunile lui Neptun.
Am fost asadar intampinat
De un glob de lumina materializat
(Si m-am trezit brusc, cu doua aripi de aur
înaripat)
Ce-i drept, eram surprins, când mi s-a adresat:
„Ah! Ai ajuns!”
Mi-a ghicit gândul si a continuat:
„Nu am timp sa explic.. Dar asta e cazinoul tau. E
un fel de dar… drept… revelație. E interpretabil.”
Cu asta, entitatea a dispărut.
Si printre mese am tot pierdut,
Printre chipuri ratacite-n carti,
Caci voiam sa ma joc.
Hah… Intors-am privirea, si cineva a prins foc.
Am intrebat-o tachinator daca locul e luat.
„Ai grija la aripi, Romeo…” sugestiv mi-a replicat
Ah, trecut-au timpurile de cand am scris o "Miercurea Muzicala" ca atare... Si poate ca scriu articolul asta sambata, dar sunt artist, ziua tine de spirit, nu de calendar... Eh, fara alte introduceri melodramatice, o sa incep cu primul gen de pe lista, "trip-hop".
Trip hop
Trip hop-ul este, in mare, un gen de muzica semi-electronica ce a inceput prin '90 in UK, mai ales in Bristol. A derivat din "post"-acid house, termenul de "trip hop" incepand sa circule prin media pentru a descrie un amalgam orgasmic dintre hip-hop si electronica, acestea fuzandu-se pana cand nu mai le poti recunoaste in rezultat, combinate cu influente de soul, funk si oh, desigur, jazz. De asemenea, se recunoaste si impactul muzicii ambientale, genul devenind foarte experimental in natura.
Fireste ca o sa incep cu prea-cunoscutul duo, pionieri ai genului, Massive Attack.
Massive Attack este o trupa britanica din Bristol, formata de Robert "3D" Del Naja si Grant "Daddy G" Marshall, in 1988. Albumul lor de debut, Blue Lines a fost lansat in 1991, cu single-ul "Unfinished Sympathy", spargand top-urile. In 1998, Mezzanine, al doilea lor album a venit cu prea-faimosul hit de mai sus, "Teardrop", oarecum departandu-se de stilul lor original din Blue Lines, mult mai jazzy, mult mai laid-back, mai putin "exotic". Stilul lor ramane constant pe unele parti, insa variabilele tot oscileaza odata cu fiecare album...
Trupa a colaborat cu diverse personalitati muzicale, de la Madonna la David Bowie.
Daca as asocia trip hop-ul cu un sentiment, nu l-as asocia cu un sentiment. Nu. E un gen mult mai deschis, larg decat ti-ai imagina, fiind foarte extins dintr-o perspectiva artistica - ca urmare, este capabil de a genera diverse stari, in functie de artist si in functie de ascultator.Hmm... ca un drog. In fine, sinteza asta poate fi usor aplicata pe aproape orice gen, dar ati inteles. Totusi... ca individ, asociez o puternica aroganta erotica cu tot ce tine de el. Fantezii sugestive sunt usor provocate de piese cu instrumentalul nu neaparat complicat, dintr-un punct de vedere al tehnicii si teoriei muzicale, ci creativ, plin de imaginatie, si uneori, aparent minimalist, lasand vocea sa ti se destainuie mult mai intim decat in alte cazuri(intiiiiiiiiimmm... mhm.. si provocator, carismatic, in ciuda faptului ca nu este agresiva, ci iese in evidenta prin simplul fapt ca nu incearca sa iasa in evidenta intr-un mod generic). Simplitatea aceasta nu este de prost gust, nu. In ciuda faptului ca genul este legat mult de electronic, are un spirit, are un suflet (vandut sau nu), verosimil si adanc. Percutia nu pare artificiala, mai ales in piese precum cea de mai jos, ce, alaturi de mai multe melodii din genul asta, au mai aparut pe blog, alaturi de Versetele Arogantei, daca nu ma insel.
Björk. Oh, Bjork... Bjork se roteste, invarte, ma face sa contemplez la viata intr-o maniera ceva mai obscura, mai dubioasa... unica, in felul ei de a fi, si , din nou, fireste, desigur, normal - "desfranata".
Tare profund si clipul, unde domnisoarele robotice se manifesta foarte... umm... "inocent". Daca o piesa, impreuna cu videoclipul, ma poate "porni" cat si speria, e asta. Oh, accentul ala nordic, al islandezei Björk Guðmundsdóttir (da, am copiat numele de pe Wikipedia), cu stilul chiar, vorba Wikipediei, "eclectic", fuzand rock alternativ cu jazz, clasica si avant-garde, cu vocea unui inger cazut in tundra, langa un urs polar, incercand sa ii explice semnificatia vietii sarmanului animal..
De aici, o sa fac o aroganta, si o sa vorbesc despre Gorillaz, ce se incadreaza mai mult in hip hop alternativ si rock alternativ decat in trip hop, dar influentele genului mi se par prea evidente si prea puternice pentru a-i marginaliza de dragul terminologiei. De asemenea, vreau sa vorbesc de Gorillaz in articolul asta, nu numai pentru ca sunt orgasmici, ci si pentru ca amprenta altor genuri (electronica, dub si rap incadrat cu bun gust in cadrul lucrarilor) imi lasa o deschidere mai mare spre urmatoarea trupa de pe lista.
Gorillaz sunt mai mult un proiect, al lui Damon Albarn si Jamie Hewlett, decat o trupa propriu-zisa. Proiectul este constituit de muzica grupului, impreuna cu un univers fictiv ce se invarte in jurul unei trupe virtuale formate din niste personaje animate: 2D (vocalist principal, clape, melodica), Murdoc Niccals (bass si drum machine-GRRR DRUM MACHINE EVIL GRRR), Noodle(chitara, clape si voce, ocazional) si Russel Hobbs(tobe si percutie YAAY).
Cele patru personaje animate au colaborat cu diversi la randul lor, printre care Snoop Dog, De La Soul si Little Dragon. Aveam de gand sa spun ca la Gorillaz, mica mea sinteza legata de aroganta vocii in trip hop nu se mai aplica, insa Snoop Dog poate "solfegia" atat de arogant incat uneori zici ca pur si simplu se da la tine, nici macar nu "rap-uieste". De observat:
Deee aici vreau sa trec la urmatoarea trupa de pe lista, ce, la fel ca Gorillaz, iese din trip hop, venind cu elemente de dub, acid jazz, reggae, muzica clasica indiana, mijlocie-orientala si bossa nova - Thievery Corporation. Printr-un fel de tranzitie, trec, astfel, in DOWNTEMPO.
De transa, mhm. De contemplare, de revelatie deloc divina... Da, ca majoritatea trupelor mentionate in Miercurea asta(care de fapt nu e Miercuri deloc), am scris versuri si pe piese de ale lor...
Primul album, The Richest Man in Babylon, este ceva mai apropriat de originile lor de acid jazz si reggae decat The Cosmic Game, ce se inclina spre ceva mai intunecat si psihedelic. In primul album se pot remarca voci ale vocalistilor Emiliana Torrini, Pam Bricker si Loulou, in al doilea Perry Farrell, David Byrne, si Wayne Coyne din The Flaming Lips. Urmatorul lor album, Versions, include remix-uri facute de acestia, cum ar fi piesa de mai jos, orginiala de The Doors. Penultimul lor album, Radio Retaliation a fost nomalizat la Grammy-uri.
Versurile lor oscileaza: engleza, spaniola, franceza, persana , portugheza, romana(oh, vai...) si hindi. Spune mult despre influentele lor.
Asociez direct cu a sta cu picioarele pe birou, cu lichior de ciocolata, cu "filozofeli" eterne si efemere.
Astfel, dar nu in cele din urma, raman cu Electro Swing.
Electro Swing-ul este un gen ce combina house, hip hop, EDM cu loop-uri, sample-uri, linii melodice si stiluri din era swing, jazz si big band, cum ar fi Django Reinhardt, Cab Calloway, Benny Goodman.
Este un contrast puternic intre nou, intre club contemporan si "mirosul de carte" din era swing-big band-jazzistica, un contrast foarte activ, foarte ... viu... foarte electrizant, si deloc generic, ce nu ma insulta cum ma insulta bumti-bumti-ul din cluburile de peste tot, ci pur si simplu imi aduce un zambet pe buze si ma motiveaza sa ... nu stiu, sa ma ridic de pe scaun si sa dansez, ca un incompetent in asta sau nu.. cum o fi...!
Caravan Palace.
Influentele lor vorbesc de la sine... Django Reinhardt. Vitalic. Lionel Hampton... siiiii..umm... DAFT PUNK. A, da, si sunt francezi..."Gypsy jazz", alta denumire pe care o gasesc aruncata pe internetzuri.
Parov Stelar.
Si ca sa termin pe un "groove", desigur, Parov Stelar... si un groove de zile mari... Omu' asta a tot invartit discuri prin cluburi pana cand l-a lovit inspiratia si... s-a intamplat asta.
Cam asta am avut de scris in noaptea asta... Sa va bata... umm... muzica intelepciune!
- David A. Marin, "Tobosarul". P.S.: Cred ca ar cam trebui sa mai opresc psihedelia asta constanta din odaia mea, ce tot rage de cateva ore, sa nu creada familia ca am un bordel improvizat in camera... mai se aude un geamat din boxe, doua... mai cateva note melancolice... mai cu luminile ambientale rosii-violet... hmm... Ma intreb daca in Red Light District auzi si d'astea...
Asa, post-repetitii, obosit si pierdut prin eter, dupa amor colectiv cu instrumentele: fugitiv, culeg versuri sacadate prin fundamentul constiintei mele, de data asta nu proaspete, ci insistente(genul pe care le recit pasiv pe strada, in momentele de "revelatie divina")... ca un diamanat, sau ca un pahar de sampanie nocturn, sau ca amandoua... Mhm. Primul ciot al anului.
Iertati absenta, festivitatile acestea, hectica atmosfera a sarbatorilor, si perversitatile cromatice (pentru care am doar empatie, ca un bun artist desfranat ), in antiteza cu conceptia religioasa asupra acestor momente ale anului - au fost relativ solicitante. Dar sunt aici acum. Nu va fie teama, voua, cititorilor. "Profetul" ritmic s-a intors.
Okay, fara sa va mai tin la taclale, despre cum ati "ridicat infern" de revelion, etc etc, va las in continutul prea-iubit. Ca de obicei, recomand sa cititi cu piesa pe spate(de la o trupa de semi-trip-hop dub acid jazz cu elemente reggae asfqiwuthwqyrwqa).
Ceasu-mi bate juma’ de miez de noapte
Ea e cu un respectabil domn, si eu sunt
momentan intre ale ei versante coapte.
Iți zic, privelnistea e mereu divina.
Trăiesc in diamantul de pe inelul unei
prostituate.
Universul meu privește ale ei pante.
Vin din galaxia Andromeda.
Mi-am găsit aici lăcașul
de aici vad tot
de aici vad tot
Oameni vin si pleacă,
Fantezii vin si raman,
Fantezii vin, sa se renască
si Ele, curtezanele
obosite, cască -
oooh, dragele…
Corpul ei îmi este cerul
Parul ei îmi este vulcanul
Coapsa ei îmi este soarele
Si stau si beau un pahar de vodca
Privind peste EA –DA!
Absorbeam atât de mult din lumea mea
Însa nu din cea din jur
Iar acum, mai absorb din EA
Din Înțelepciunea unei păcătoase,
O entitate in care… cred.
Mă înconjoară
Uneori ca o oglinda, oglinjoară
Atât de palpabila,
Dar atât de neverosimila…
M-am născut un atom
Am devenit de sine conștient
Am devenit un zeu
Si acum locuiesc in diamantul de pe inelul unei
prostituate.
