Curge universul,
Curge ca raza soarelui
Pierduta in frigul lunii, sub forma fulgilor aroganti...
Iarna, ai intarziat un pic.
Hai, ca nu mai esti virgina...
Dar esti mai aroganta,
Si pici exact cum trebuie.
Raspandeste fulgii tai,
Adormi lumea...
Si lasa-i doar pe cei pierduti in timp.
Tu si timpul,
Cum spune Lorenzo,
"Nu puteti sta singuri, pacatul desfranarii se razbuna"....
Ultima oara cand s-a intamplat sa vi,
Era alt timp, dar timpul pleaca si timpul vine...
De data asta, Iarna, nu mai esti un drog in agonie...
Esti un narcotic al placerii,
Un pelerin al pacii,
Iar unde-i pace e si haos,
Si unde-i haos e pasiune,
Iar pasiunea-i la un pas de iubire...
Ultima oara, mi-ai rupt zidul ce l-am ridicat....
Si atunci, prin sentimente, te-am vazut pe tine.
Dar acum, am aruncat armele si ti-am deschis poarta...
Lanturile sa ma tina, decat sa vad proprile mele ziduri ca o inchisoare...
Iar fulgii mi-au soptit, din al Sarpelui carcasa....
"Poti sa lasi portile deschise, pentru ca nu stii
cine iti bate..."
Atunci frigul mi-a dat sabia jos din teaca...
Caci in mana nu o mai aveam,
Am lasat garda-n jos de mult...
Eu nu sunt curajos sa lupt,
Defapt, prefer calea usoara,
Ca un arogant ce sunt.
Iar tu...tu ma intelegi,
Frigul ce esti tu, solzii tai stufosi ai fulgilor de nea....
"Calea mea e singura luminata de felinare", mi-ai spus.
Iar eu, decat sa mor in temnita proprilor mele ziduri de piatra...
Prefer lanturile tale friguroase.... "Un haos, plin de forme ideale".
Frigul e cald.
Cald, ce frig mai e!
Mi-a inghetat steagul, a picat si s-a ridicat altul,
Unul plin de fulgi si incalzit de torte...
Tortele aduse de inamici in castel...
Inamicii ce m-au salvat de inamic.
Raspunsul e intrebarea.
Iarna, unde-ai fost?
Mi-ai lipsit, ce pot sa spun...
"Iarna... unde-ai fost?" - Versetele Arogantei, David A. Marin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu