marți, 12 martie 2013

Versetele Arogantei 13


Versetele Arogantei: 13."Amplificator".
De David A. Marin, tobosarul.

Ca in totdeauna, cititi in masura cu melodia pentru experienta completa...

Pașii mă scufunda in asfalt…
Simt ca clădirile prind viața…
Cutreier privirea-n sus,
Cerul norii parca-I fumează…
Simt ca o stea a apus...
Iar ploaia e lacrima ce urmează…

Acum, pasind, fac parte din univers…
Un soare s-a aprins prea repede…
O galaxie intra senzual in alta…
Unde sunt?

E sărbătoare-n Calea Lactee…
Iar dintr-o gaura neagra bat alizee…
Mi-am deschis ochii la lume,
Sunt bolnav cu industrialism…
69 de cuvinte, sunt scrise cu dichis…

Pe la coltu’ străzii s-a prăbușit inelul lui Saturn…
Versul asta e mai lung, clar e unul cult…
Nici nu-s singur, caci de pe Marte au aterizat versante…

M-a străpuns o raza de luna…
Umbrele apar doar la lumina,
Dar sunt creaturi de întuneric…
Iar fermoarul gecii plânge rugina….

"M-am trezit!",
Universul mi-a vestit…
Stelele fug spre casa...
Mă împiedicasem peste amplificatorul vieții,
Ce-o o fi nu știu.
Cititorule, daca stii sa nu ma lasi in pustiu!

Sculându-mă la mijlocul drumului,
Văzând alții mergând prin aventura omului…
Din caști îmi curge un riff…
Dar de fapt e un gând…
Din caști îmi curge un ritm…
Dar de fapt pica un simtamant…
Armonia e un plânset…
Basul e un urlet…
Iar toba e gardianul timpului…
Am pierdut rima.


luni, 4 martie 2013

Welcome To The Machine


Welcome to the Machine
-         David A. Marin, Tobosarul.
VA ROG CITTI TOT CE AM SCRIS MAI JOS . NU O SA REGRETATI SI, CREDETI-MA, ESTE PENTRU BINELE VOSTRU CAT SI AL UMANITATII.

Inainte de orice, unii imi spun ca „Ai doar 13 ani”, „nu trebuie sa gandesti asa acum”, si tot felul de graieli de genul asta. Ca raspuns, o sa zic ca POT sa spun lucrurile astea, puteti si voi, cat timp vreti sa o faceti si cat timp va deschideti mintea catre ele. Suntem nevoiti sa gandim asa, daca vrem o schimbare. Cand planeta noastra dădea roade, unor pești le-au crescut picioare, caci au fost nevoiți sa evolueze. De ce am vrea o schimbare? Pai cititi mai departe. Da, stiu, sunt trei pagini afurisite, dar puteti sa faceti macar sacrificiul asta.

Scriu la momentul asta nu pentru a îmi exprima frustrarea adolescentina pentru câteva evenimente cu caracter de coincidenta negativa din viața mea personala, ci pentru a îmi exprima frustrarea către anumite lucruri ce îmi taie, putin cate putin, partea spirituala si individuala in fiecare zi.
Simt ca toata lumea cu care interacționez in ultima vreme, cel putin in mare parte, nu vorbește.  Întâlnesc din ce in ce mai putini oameni care pot vorbi cu adevărat… Restul sunt victime si produse ale abominației pe care noi o numim societate.  Aproape nimeni nu gândește pentru el însuși!

Pentru a explica asta, o sa îl citez pe futuristul/arhitectul/filozoful/artistul conceptual Jacques Fresco, fondator al Proiectului Venus.

<Daca ai lua un bebeluș francez si l-ai duce in Germania nazista, când ar creste mare ar spune
„Heil Hitler!” si „Deuschland Uber Alles!”. Daca ai duce același bebeluș francez in America, când ar creste ar spune „Yes sir, I’m an American and I’m proud of it!”. Ar avea accentul tarii unde a trăit, mentalitatea tarii respective, nu l-ai putea schimba. Acum, când omul asta vorbeste, oare vorbeste el, sau societatea sa?”>
Ceea ce vreau sa spun prin asta este ca nimeni nu mai gândește pentru el însuși, si toata lumea este o rotita dintr-un sistem. Nu exista individualism, si cel care exista este foarte vag si chiar stereotipic. Acest lucru se întâmpla peste tot in lume, si toate tarile si guvernele sunt corupte intr-un fel sau altul. Toate aceste lucruri sunt concepte ale Proiectului Venus, ce este o ideologie radicala si revoluționara. 

Singurul lucru care blocheaza acest proiect este faptul ca numitul Fresco este ateu, ceea ce automat stârnește ura in majoritatea popoarelor intolerante, din care, in mare, face parte si societatea majoritara româneasca, ce vine cu o mentalitate de genul, „Ma, daca respectivul nu e creștin, nu poate fi o persoana buna!”
Defapt, Fresco nu e nici macar ateu. La o conferința a sa, l-a citat pe Frank Lloyd Boyd, spunând, „Eu cred in Dumnezeu, il numesc pur si simplu Natura”.

Acum din nou, va intreb, aceasta mentalitate este mentalitatea fiecarei persoane in parte, sau a societatii in care au fost formati?

Alt lucru ce starneste ura este diferenta de „normalitate”. Normalitatea in sine este o absurditate. Tot Fresco spunea, de exemplu, in Imperiul Roman stravechi, in fiecare sambata si duminica crestinii erau aruncati la lei. Copii isi intrebau parintii „Tata/mama, pot sa merg sa vad luptele la arena de duminica?”, iar parintii i-ar fi raspuns, „Da, daca esti cuminte”. Erau oamenii astia nebuni? Nu. Erau normali. Erau normali pentru societatea lor la vremea asta.

Ca urmarea, normalitatea este subiectiva si, in final, o mare absurditate ce duce la conflict, la fel ca intoleranta si frica de schimbări.
Oamenii au fost obișnuiți cu un sistem, cu o societate, au fost crescuți in asta, si nu vor sa se schimbe nimic. Imi pare rau, dar societatea trebuie sa evolueze, omenirea trebuie se evolueze, pentru ca istoria nu are un apogeu si noi inca suntem in urma.

Multe dintre aceste lucruri au fost spuse in urma de ganditori precum Fresco. Chit ca nu vreau sa il idolarizez sau sa fac proiectul Venus sa para ca un cult, indemn pe orice ins deschis la minte sa se uite la macar una dintre conferintele sale. Poate avem speranta ca sa ne schimbam in ceva mai bun.
Dar destul cu vorba despre asta.

Eu VREAU SA VORBESC DESPRE TARA NOASTRA, ACUM, IN PREZENT, SI CEEA CE POTI FACE TU!

Okay, poate ca la aparente traim intr-o democratie, dar, in adevar, regimul este mult mai trist.
Hai sa exemplificam.  Un Cutarescu nu are voie sa aiba parul lung sau sa se imbrace dupa poftele sale la scoala, si majoritatea profesorilor urasc ca cineva sa se ridice si sa isi exprime opinia. Daca cineva face asta, este pedepsit.

 Ca argument la „parul lung si haine diferite”, mi-a fost raspuns in urmatorul fel: „Pai daca Xulescu e sarac si Cutarescu nu, si Cutarescu vine imbracat cumva si Xulescu altcumva, mai saracios, Cutarescu va face misto de Xulescu…”. Stiti ce e trist aici? Nu scoala ar trebui sa se lupte impotriva prejudecatii si a lucrurilor de genul asta? Din pacate, pot sa va asigur ca nimeni nu iese din scoala ca o persoana mai pozitiva sau mai negativa, mai rea sau mai buna. Nu. Aceste lucruri sunt determinate din nou de mediul in care este crescut(cat timp nu isi deschide ochii si nu gandeste pentru el).

Scoala in Romania nu te invata sa fii obiectiv. Nu te invata sa gandesti pentru tine. Nu te invata cum sa fii creativ, artistic, stintific sau logic. Scoala noastra te invata cum sa functionezi intr-un sistem. Te invata cum sa fi o rotita dintr-o masinarie, si cum sa iti traiesti toata viata dand in cap umil, luand tot ce iti baga pe gat guvernul cat si lumea.  Ca raspuns, citez „De cand eram tanar, am avut o decizie intre aroganta onesta si umilința ipocrita. Am ales prima varianta si nu regret nimic” – Frank Lloyd Boyd.

In ansamblu, sistemul te transforma intr-un robot. „Another Brick in the Wall”, ca sa zic asa.
Pentru a ajuta la mentinerea acestui lucru, scoala iti baga prin cap informatii in excess, si alte lucruri ale trecutul, nefolositoare. Guvernul sau sistemul invatamantului roman nu vrea pe nimeni sa gandeasca deschis, liber, futurist sau diferit de un standard predestinat.

Ce e asta? Pai X vrea sa faca ceva, Y nu ii da voie sa faca asta, dar cat timp nu o face, X este in siguranta, traieste in pace. Eventual, daca X da din cap constant, poate sa faca si bani si sa traisca „fericit”.
Deschideți-va ochii. Regimul duce spre comunism, cu o fatada liberala.  
Este o cenzura atat fizic cat si intelectual, si individualismul fiind distrus, ajungem rotitie dintr-un sistem, similare, stereotipice, docile si „fericite”.

Poate ca traim in democratie, aparent, dar cat timp subconstientului tinerilor din scoli, din care fac parte si eu, le este indus comunismul, atunci vom pierde conceptul libertatii adevarate.

Pe langa asta, majoritatea tinerilor din aceasta generatie fiind ignoranti si nepasatori, nici nu isi dau seama si nici nu vor sa schimbe ceva. Cand vor creste, vor fi produse ale unui sistem spalator de creiere.

Nimeni nu spune sa va ridicati impotriva profesorilor, sau sa va riscati notele si toate cele, dar macar nu picati in sistemul asta. Nu va lasati manipulati. Nu ganditi cum va spun parintii, profesorii, sistemul sau televiziorul. Nici cartile. Luati toate informatile ce va sunt date de sursele in care aveti incredere, printe care ar trebui sa fie si cartile, si FORMATIVA OPINIA VOASTRA. Fiti individuali. Nu va lasati categorizati ca un „roman”. Fiti mai mult de atat.

Nu va alegeti cariera pentru ca pare „sigura” sau „linistita”. O sa regretati traind intr-un birou de trei pe trei metri toata viata voastra. Alegeti-va un drum ce va place voua. Scriitor, tobosar, pictor, filozof, comediant, actor, regizor… Orice va puneti in cap, daca vreti, puteti sa o faceti. Trebuie doar sa schimbam  societatea.
Altfel, vom ramane iarasi o tara cu 50 de ani inaintea alteia. Partea si mai trista este ca tara cu care compar 
Romania aici este si ea, la randul sau, corupta.

Lumea nu funcționează cum trebuie.

Este timpul sa evoluam. Si, prin natura noastră omeneasca, putem sa facem asta.
Mai am cateva P.S.-uri de facut.

Este ca si cum Romania, si lumea in general, ar tinde sa creeze o „minte colectiva”. O minte colectiva se refera la un mecanism, mai multe ființe sau roboti (fiind un termen relativ „SF”), ce au același scop si gândesc la fel. Este o singura ființa sub mii si mii de subdivizii, ca un organism extraterestru cu scop de dominație a pamantului. Acum va uitati la mine si spuneți, „Ce bazaconii spune asta?”. Ce vreau sa spun, cititorule, este ca religia predata ca doctrina, si lipsa de libertate de ați alege propria religie si opinie in viața duce spre crearea unei minți colective. Aceasta minte colectiva va fi vaga, da, dar odată creata ( nu spun ca nu exista deja, in mare parte), corporatile vor avea control deplin asupra noastră. Nu lăsați asta sa se întâmple. Nu lăsați sa vi sa piardă sclipirea din ochi.

Ovidiu Molocea mi-a spus acum câteva luni ca am o privire diferita de alții, ca mereu ma uit in viitor. Si voi o aveți, trebuie sa o dezvoltați: O sa apăra când o sa aveți un scop in viața si o sa vreți sa schimbați ceva… Sa fiti Anarhiști Intr-un Sistem.
Daca nu, daca ignoranti acest indemn, am sa va spun un simplu lucru…
Welcome to the Machine. Put your soul in the box to your left and come fix the wheels.
(Bun venit in „sistem”. Pune-ti sufletul in cutia de langa tine si vino sa repari rotitele).

Aici sunt conferintele lui Fresco:






Si de acum 30 de ani:






AVEM SOLUTII... LE PUTEM APLICA.
Trebuie doar sa detronam sistemul ce, incet incet, ne spăla de vlaga…
"A te lupta pentru pace e ca si cum ai face sex pentru virginitate"
   - George Carlin

sâmbătă, 2 martie 2013

Versetele Arogantei: 12. "Gri"
                    - David A. Marin




Blues-ul bate peste a dragostei carcasa…
Parca orice coarda te trage acasă…
Ma amăgesc sub clar de luna,
Viata sta, agata de-o capsuna…

Încerc sa găsesc un sentiment,
Sa conjug din nimic un verset…
Caut universului un compliment….

Al naibii, am stricat măsura!
Zici ca a explodat trăsura…
Versurile nu mai au sens,
Rima curge ca si cum am vărsat una...
Iar ploapele imi merg in contrasens…

Inchid ochii si zambesc,
Seductie sa pescuiesc….
Un gand profund sa gasesc…

Dar totul a devenit gri…
Din gura ei ies numai aburi…

Nu poti descrie nimicul…
Nu poti plange aroganta…
E ca si cum ai saruta insolanta….
E ca si cum ai face dragoste cu ignoranta…
Dar dupa toate, ai un gust amar de aroganta.

La inceput, ceaiul il servesti cu ea…
Pe la mijloc ti-l pui singur…
In final huruie doar ceainicul…
Caci isi pune singur plicul…




miercuri, 27 februarie 2013

Miercurea Muzicala Episodul 19

Pai daca tot e Miercurea Muzicala, si editia asta va fi oarecum grabita...si intarziata...
Ma gandesc ca cel mai bine imi fac reclama la ultimul meu solo de tobe... N-ati!


Pe langa asta, avem deja in jur de patru piese in album... Deci formatia EVE va fi, pe la finele anului, gata de un concert mai serios, asta daca se tin toti membri...
In orice caz, trecem peste, hai sa vorbim despre eventimentele ce se intampla in 2013, ca, na, asa v-am promis ultima oara!
In martie o sa avem un nou album de la David Bowie.... Singura mea frica este ca va fi album lui de "luat la revedere", dar tot a ramas acelasi Bowie controvers, pe care il iubim cu totii. Acelasi Bowie insultat de John Lennon ca se imbraca prea "stralucitor" si prea "de prost gust". La aceasta insulta, Bowie a raspuns cu simpla melodie:

Observati versurile, in splendoarea lor perversa...
"She turns me on, don't get me wrong,
But John, I'm only dancing"
- get it?
In orice caz, daca primim un tur de la David ar fi genial, dar in principiu o sa avem doar noul album, intitulat "The Next Day", ce are sa apara pe 8 martie.
Aici sunt doua dintre piesele geniale care apar, unde putem vedea faptul ca Bowie s-a maturizat, cel putin spiritual, dar a ramas acelasi geniu controvers cu o sexualitate foarte ciudata, ce a atras mii de fane cat si fani, atat muzical cat si din alte puncte de vedere :)).





Da!
Okay, tot anul asta o sa avem un nou album de la Depeche Mode. Apare pe 26 martie si se ve numi "Delta Machine". Ceea ce e foarte caterinca aici e ca probabil o sa putem sa il vedem si noi, live, in mai, cand trec si prin umila noastra tara...
Pana acum a aparut piesa asta, care deja e un clasic.


Prin iunie-iulie o sa mai avem concerte Rammstein si Bullet for my Valentine, nu sunt cine stie ce metalist, deci nu prea am ce sa zic. Totusi pun o piesa de la Rammstein...


Okaaay, si acum, partea cea mai importanta si cea mai incitanta pentru fanii ca mine...
ROGER MOTHERF*CKIN' WATERS! IN ROMANIA, PE 28 AUGUST!
O sa cante "The Wall", singur, fara Mason sau Gilmour... Acum, hai sa nu ne certam in legatura cu CINE canta sau cum a fost el nesimtit acum 30 de ani, ceea ce putem sa spunem este urmatorul lucru: Multe celebritati ajunsi in culmile profunzimii, ca Syd Barret(We'll see you on the dark side of the moon, my friend), Nick Mason, David Gilmour si Roger Waters au facut multe greseli la viata lor, si nu suntem intitulati in a-i judeca.
Cine vrea sa vada tot concertul inaine sa fie cantat...


Efectiv e un videoclip cu toti membrii, in afara de cel ce ne-a parasit, ci anume Barret, cantand The Wall, dupa 30 de ani...
Nici nu eram nascut atunci, dar tot pare ca si cum ar fi trecut foarte mult timp, de cand am auzit prima coarda  si primul ritm de la Pink Floyd, in vara anului asta. E ciudat cum anumite lucruri te pot schimba intr-o persoana complet diferita in mai putin de un an....


In orice caz, va las cu piesa asta, si cine vrea sa ma caute, o sa fiu p'acolo, prin gazonul A de la Roger Waters...
Sa va bata Rock-ul intelepciune!
 - David A. Marin,
tobosarul.


P.S.: Pfaaai, arata articolu' asta... cateva bucatele de text si cu multe instrumente...
Miercurea Muzicala! Let the music speak when there's no time to write...


sâmbătă, 23 februarie 2013

N-ati! aici!
"Versetele Arogantei": 11. Telecomanda
- David A. Marin




Unde e telecomanda de la realitate, vreau sa o dau mai incet...
Vreau sa ma vars in aroganta, sa ma scald de speranta...
Jind sa fumez viata si sa fiu un adevar subtil, scufundat in univers…

In dulap sunt doua lucruri:
Un revolver de argint
Si un vis uitat de clint…
Nu e visul unei nopti de vara…
Nici nu stiu daca e iarna.

Pe strada manjita de ploaie
Pica din uitare:
Un trandafir vested ce rasare
Dar uneori si raza unei stele moare
Libertatea nu e o inchisoare.
E ritmul vocii unei privighetoare…

E un gand imens,
Ca umbra lui Saturn,
O sete, un tipat dens…
Am realizat ceva nocturn….
Nu pun decat intrebari,
Nu spun decat negari…
Versurile nu mai au nici rima.
Ma doare sa scriu ca uneori ard vocale, alteori vorbesc doar in consoane….
Totul pana cand gasesti telecomanda.

sâmbătă, 16 februarie 2013


Versetele Arogantei: 10. "Jurnalul scriitorului"
                    - David A. Marin, tobosarul.

Ca de obicei, pentru experienta completa, cititi cu melodia pe spate...


Iesind din fiara de metal, te vad mirosind Bucurestiul noaptea…
Am vazut, intins pe masa, cum ai tras spre trandifirii plictisiti din curte…
Oare intri dedicat, sa iti gasesti cartea?
Sau stai melancolic sa meditezi aparte?

Peste geam iti vad umbrele frantuzesti,
Cum pisica e cazuta-ntro stare molesita…
Cum chiar si iarba-I pricopsita…

Geaca ta de piele saruta intunericul….
Sunetele lor orgasmice se transpun,
Ca scartiitul ce il face..
Cand poarta casei se inchide.
 …Si un val de vant urla ispite…

In ochii tai se vede ca esti plin,
Iar eu, omule, sunt infometat si versatil.
Ai intrat in casa, ai lasat umbra micului Paris…

Visele tale iti rasar din chip…
Iti zic eu, nu esti un arhetip.
Idiotule, lasa monitorul!
Cum pe usa ai intrat, te-ai pierdut cu privirea in tavan…

Stai, ce faci? Vi spre mine?
Da, vino si scrie!
Povestea ta cea pacatoasa imi apartine!
Povesteste-mi pe unde-ai umblat…
Umple-mi alta pagina cu alt pacat…
Spune-mi ce regreti, si de ce esti mandru…
Spune-mi pe cine mai iubesti tandru…

M-am nascut copac…
Dar crengile ca dintr-un versant mi-au picat…
La hartie am involuat,
De la fiinta la doar un omoplat.
Te-ai asezat la masa, nu te-ai culcat!
Acum, deschide-mi firele si zi-mi ce s-a intamplat!

Ah, ai pus Pink Floyd pe spate…
Deja stiu ca-ti place.
Coperta mea de piele e inocenta si invidiata…
Dar cel ce imi deschide paginile va zambi si va plange-n Cervantes…
Eu sunt cea mai simpla arma,
Si totusi fara tine nu exist.

Vino, scriitorule, si scrie-mi pe noul alineat…
Caci cu fiecare litera m-ai lasat exaltat…
E tragic, caci dupa ce toate paginile mi le-ai terminat…
Eu raman scris, dar necompletat…
Te rog nu mai tremura! 
(Scrisul tre' sa fie descifrabil, arogantule!)
Si totusi, fara tine eu nu sunt…

Sunt jurnalul scriitorului cel pacatos…
Ce vine la ciocnirea apusului de rasarit,
De vise atins….

miercuri, 13 februarie 2013

Versetele Arogantei 9: Paradox de Valentines

De 14 februarie mi se parea normal...


"Versetele Arogantei": 9. Paradox de Valentines….

                            - David A. Marin, "Tobosarul".
Ma avant in ispita vietii ce n-a sosit…
Ca un raset de ironie cioplit…
De urlete vestit,
Peste cer si vietati, o picatura de ajutor…
Si din maini tastatura imi bate un verset necrutator.

Supra-solictat de tot, agitatie si aroganta; toate gandurile…
Toate gandurile fugitive…
Toate gandurile, cu visele fac dragoste pe masa!

Rad si plang, urlu si lovesc…
Intunericul si lumina pastoresc…
Viata, n-o sa razi de mine…
Radem impreuna, de tot ce se intampla-n tine!

Hihi…  rasaritul a apus!
Vad ca luna a iesit de sub soare, ca o aroganta inlocuitoare…
M-am uitat afara, am vazut ca s-a luminat de noapte.
Cand tot ce exista pica, si cand apusul rasare…
Tot ce are sens e ascuns sub intunericul plin de frisoane.

Azi e o zi ce si-a pierdut scopul,
Iubirea s-a uitat cu timpul.
Adevarul e pe dos,
Minciuna plange de singuratate…
Valentine’s e o miscare, un stil, o mica plimbare…

Iubito, nu mai sta sub lumina Zilei!
Nu vezi, draga, cum iti face curte Noaptea?
Iti canta balade si iti trimite incaptusate raze…
In nebunia sa se joaca cu plapandul tau suflet…
De inger este slaba, si norii cei ce-o joaca.

Se atinge gentil praful pe cer…
Norii se saruta-n carusel…
Si peste noi pica esente….
Mesajele sunt evidente…

Am o stare gri,
Ma lasat poezia asta cu un gust amar...
Niste pixeli uitati de lume,
Blurati de inocenta...