Cioturi despre viata, muzica, filme si alea-alea, cu un tobosar.
//Tot materialul de pe acest blog este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
All material on this blog is protected by copyright laws. Use of any kind without the author's approval is illegal.
-David
A. Marin "Oh, Lord, save us from the ignorance of youth and the hatred of old age" - artistul numit mai sus, adica eu... Aroganța asta, uff uff...
Merg pe strada,
cu The Doors in caști, si contemplu. Priviri reci. De fapt, nici nu sunt priviri. Doar ochi,
ațintiți înspre mine. Majoritatea oamenilor sunt incapabili sa privească. People are strange. Fațada de zâmbete
ignorante pe fetele unor cocalari. People
are strange when you're a stranger. Cu ochii aia, ochii aia absolut goli,
fără profunzime, fără esență, fără suflet, fără intelect, fără mesaj, fără
nucleu. Ochii aia reci. Râd, uitându-se la mine, un râs vulgar si forțat,
ostentativ. Se uită la pletele mele cum s-ar uita la dracu, si urlă după mine,
dacă sunt băiat sau fata. Zâmbesc ironic, continui sa merg, ignorându-i. Dar a
ignora ignoranța e un lucru greu, un lucru foarte greu pentru omul care
gândește, la fel si a tolera lipsa de toleranță – un lucru extrem de greu
pentru orice hipiot care iese ocazional in societate.
Libertatea – nu
este libertatea idealul suprem al omului modern (nu că stereotipul cocalarului
ar fi modern)?
Hai să concretizăm.
Toți vor libertate, nu? Totuși, când văd pe cineva ce pare cu adevărat liber,
când vad libertate in cineva, se sperie. Si o văd, pentru că, la un nivel
primordial, o simt. Se uită cu o frică filozofică, pe care nu o înțeleg – daca
ar înțelege-o poate ar fi mai aproape de libertate. Râd, încearcă să pară
superiori, eșuează teribil.
Stereotipul
cocalarului este, la noi, probabil, cel mai josnic, cel mai apropriat de
intelectul unei insecte. Dar in acest prea-mărit tărâm in care trăim(un ținut
ce, istoric vorbind, de abia s-a emancipat de sub „Sauron” – din blocul de est
al URSS) cocalarul (aș spune cocalarii, dar cocalarul este o rasă colectivă, o
creatura cu mai multe brațe si mâini, nu un colectiv sau o comunitate de
indivizi – asta implică a gândi pentru tine însuți, însușire pe care
respectivii nu o au) nu este singurul arhetip care contribuie la asuprirea
hipiotului in societate. Lista mai include: profesori bătrâni comuniști(sau
tineri si comuniști, să nu discriminăm), care urla la pletoși si copii fără
uniformă, bătrâni prin metrouri si tramvaie care se uita urat la adolescenți sărutându-se
in colturi, preoți care cer bani pentru catedrale si numesc orice urmă de
rocker “satanist”, politicieni diverși (a căror obiectiv principal e
imbogațirea – lucru ușor de făcut cât timp ții „turma” docilă) si conformiști
generici (pleonasm intenționat), ignoranți stereotipici speriați de ființe
diferite, alte specii de sclavi ai sistemului si tot așa.
Practic, avem o
societate in care hipiotul este clar in minoritate. Asta nu înseamnă ca aici si
acum este singurul context spațio-temporal în care hipiotul a fost asuprit. Dar, spun, cu un gust amar in gură, că suntem străini in propria noastră țară...
Tocmai ce văzusem
Easy Rider. In America aia din anii ’60, redneck-ul echivalează cocalarul.
Patriotul de la tara, moștenitorul direct al yankeului care scalpa indieni de plăcere
in 1800, omul care crede că are ca ideal suprem libertatea, dar, in adevăr,
idealul lui suprem este un sitcom de anii ’50 in care toată lumea e exact la
fel, mănâncă clătite de dimineață, pupă soția, care e in ceva fustă lunga cu
imprimeuri cu flori, lucrează in ceva post de stat, se întoarce acasă, face sex
(sex frumos, nu d’ăsta „vulgar”, ca noi, adolescenții, hipioții), si doarme.
Da, la noi
contextul de azi, in ceea ce privește discriminarea hipiotului, e
semi-echivalent contextului din State,
anii ’60. Asta nu înseamnă ca doar la noi se discriminează, nu.
Merg pe stradă.
Mereu, mereu cocalari. Oare când se uită la tricoul meu și îl văd pe Jim
Morrison, cred că ăla e portretul diavolului? Oricum o fi, diavolul clar are
gusturi mai bune in muzica decât cocalarul est-european. In cele din urmă, diavolul e si el un rebel –
nu sunt satanist, dar așa e. “Tis better to reign in Hell than serve in
Heaven”, a zis un poet deștept acum câteva sute de ani. Fundamental, si ăla era
tot hipiot.
In sinea mea, mă
amuz puțin. Societatea crede că dacă discriminează sau asuprește hipiotul, o sa
îl îndemne spre conformism, o sa însemne moartea hipiotului. Aici , societatea greșește.
Hipiotul nu e un doar un stereotip. Hipiotul e o comunitate, o colectivitate de
indivizi. Poate comunistul sau conformistul consideră că la Woodstock(mă întreb
daca cocalarul poate pronunța acest termen “satanic”) erau doar mulți fumați
care se gândeau la extratereștrii si ascultau „muzica d’aia satanista”… quite
the contrary. Majoritatea de la Woodstock erau indivizi. Individualiști. Oameni
cu idealuri. Majoritatea drogați, da, dar asta nu înseamnă ca nu erau așa – drogați
sau nu, hipioții de acolo erau indivizi. Majoritatea si citeau. Normal ca
citeau cărți considerate eretice de fundații “non-profit”, precum Vaticanul.
Ca sa il citez pe
Stephen King:
“There were
probably half a dozen Merrys and Pippins slogging through the mud at Woodstock,
twice as many Frodos, and hippie Gandalfs without number”.
Așa că eu, când
spun că sunt hipiot, nu spun că sunt doar hipiot, nu spun ca sunt un prototip,
nu, sunt un individualist ce empatizeaza cu niste valori, cu niste idealuri. Si
da, are plete, tricouri cu trupe vechi si blugi rupți.
Am delimitat
astfel că hipiotul este un individ, ce face parte dintr-o comunitate, o
comunitate universală, nesfârșită. Ca urmare, si hipiotul poate să simtă ură,
si hipiotul poate sa simtă dezgust – si oh, credeți-mă, simte aste de fiecare
data când vede un cocalar, un conformist, un bătrân plin de ura timpului sau un
adolescent plin de ignoranta tinereții.
Oh, Lord, save us from the ignorance of youth and the hatred of old age,
imi spun mereu.
Putem conclude
astfel: când hipiotul este discriminat si asuprit, nu este cuprins doar de
claustrofobie socială si de dezgust sau ură – este cuprins si de necesitatea de
revanșa. De răzbunare. Nu răzbunarea cocalarului prost, de îl înjură Vasile de
mamă si vine la el și îi dă in cap, ci de răzbunarea romanticului, răzbunarea
omul literat, omului spiritual – răzbunarea lui Guy Fawkes fata de societatea
Angliei, răzbunarea lui Lincoln fața de sudiștii sclavisti.
Astfel, asuprirea
hipiotului înseamnă naștere anarhistului. Așa ia naștere anarhistul. Nu doar cu
dorința de a epata, nu doar cu dorința de a ieși in evidenta – adevăratul
hipiot, adevăratul nou-devenit anarhist nu o face doar de dragul de a părea
diferit – o face pentru că ESTE diferit(da, există și pseudo-hipioți,
pseudo-punkisti, pseudo-anarhisti… formă
fără fond... I mean, it's still fun to blow shit up even if you don't understand why you're supposed to do it), și, din cauza că societatea îl rânește exact din acest motiv, se răzbuna.
Luptă înapoi. Devine anarhist, si, folosindu-se de orice prilej, trage sistemul
in jos, aruncă cu catapulta in zidul de cărămizi , in „The Machine”. „Another
brick in the wall”… Acest anarhist va
face tot posibilul sa tragă in jos peretele.
Daca ești
cocalar, conformist, dacă ai valorile acelea de 1800, daca te uiți cu ura la
oameni liberi sărutându-se și zâmbind in metrou, sau la pletoși dând din cap pe
strada, daca iți e frica de libertate, daca singurele versuri pe care le stii
sunt din Biblie sau din Coran,etc., probabil că nu ai fi ajuns pana aici in
eseul ăsta și deja ești altundeva , ascultând Salam, sau Guță sau alt “profet” de al tău. Dar daca ai face parte din acea ciumă a
societății, iți spun asta – Când mai contribui la asuprirea si discriminarea
“hipiotului” ăla “care arata ca o fată, de ce nu se tunde?” sau “care arata ca
o emoistă, de ce poartă tricouri cu Rolling Stones, ce firmă de haine mai e si
asta pentru o fată?” , gândește-te ca iți faci un rău ție. Că așa contribui la
nașterea anarhistului.”Anarhistul poate să iubească adânc, dar si să urască
adânc”. Iar anarhistul ăla nu o să stea niciodată cu mâinile in sân.
Daca ești
hipiotul, daca ești diferit sau diferită – atunci asculta-mă: nu ignora
ignoranța. Nu tolera lipsa de toleranță. Fii anarhistul. A fi hipiot nu e numai
“pace, iubire si joint-uri”. A fi hipiot, a fi impotriva sistemului, e a te
lupta. Libertatea nu e un lucru simplu… Cum zicea Emma Goldman:
“Anarchism stands for the
liberation of the human mind from the dominion of religion and liberation of
the human body from the coercion of property; liberation from the shackles and
restraint of government. It stands for a social order based on the free
grouping of individuals…”
Am tot tras de
zidul asta al societății din ’60 până azi, de fapt, am tras de la începutul
omenirii până acum. Nu o să ne oprim vreodată. Face parte din natura noastră.
Let’s tear this motherfucker down, friends! The fight
never stops.
Eu v-am lăsat.
Trebuie să imi pun tricoul cu ceva trupa din ’60, blugii rupți, să îmi iau
bețele si muzicuța și să plec la repetiții. Cu Jefferson Airplane si Led
Zeppelin in căști, o sa mă uit drept înainte, fericit de cum sunt, de ce sunt. Dă-l
naibii de cocalar. Dă-l naibii de redneck ignorant, ce nu tolerează. Dă-l
naibii de homofob, dă-l naibii de fascist, de nazist, de conservator bătrân, de
adolescent ignorant care se îmbracă în rapper si nu are nici cea mai vagă idee
ce încercau să spună Tupac și BIG, ce reprezentau, sau cine erau.
Sper că aberația mea v-a lăsat cu ceva. Poate ne adunăm cândva, ne luăm niste Harley-uri si urlăm versuri din '60, imbrăcați cu geci de piele si zămbind ca si cum existența are niște tâlcuri pe care doar noi le întelegem. Ca doar noi suntem elfii si hobitii... Cocalarii nici macar orci nu merită sa fie. Umm… Peace and love, Namaste, Carpe Diem, Excelsior, etc. Sa va bata Rock-ul intelepciune!
