joi, 9 ianuarie 2014

Versetele Arogantei 27: Diamant

                    - David A. Marin, tobosarul
Asa, post-repetitii, obosit si pierdut prin eter, dupa amor colectiv cu instrumentele: fugitiv, culeg versuri sacadate prin fundamentul constiintei mele, de data asta nu proaspete, ci insistente(genul pe care le recit pasiv pe strada, in momentele de "revelatie divina")... ca un diamanat, sau ca un pahar de sampanie nocturn, sau ca amandoua... Mhm. Primul ciot al anului.


Iertati absenta, festivitatile acestea, hectica atmosfera a sarbatorilor, si perversitatile cromatice (pentru care am doar empatie, ca un bun artist desfranat ), in antiteza cu conceptia religioasa asupra acestor momente ale anului - au fost relativ solicitante. Dar sunt aici acum. Nu va fie teama, voua, cititorilor. "Profetul" ritmic s-a intors.

Okay, fara sa va mai tin la taclale, despre cum ati "ridicat infern" de revelion, etc etc, va las in continutul prea-iubit. Ca de obicei, recomand sa cititi cu piesa pe spate(de la o trupa de semi-trip-hop dub acid jazz cu elemente reggae asfqiwuthwqyrwqa).
 

Ceasu-mi bate juma’ de miez de noapte
Ea e cu un respectabil domn, si eu sunt
momentan intre ale ei versante coapte.
Iți zic, privelnistea e mereu divina.
Trăiesc in diamantul de pe inelul unei prostituate.
Universul meu privește ale ei pante.

Vin din galaxia Andromeda.
Mi-am găsit aici lăcașul
de aici vad tot
de aici vad tot
Oameni vin si pleacă,
Fantezii vin si raman,
Fantezii vin, sa se renască
si Ele, curtezanele
obosite, cască -  oooh, dragele…

Corpul ei îmi este cerul
Parul ei îmi este vulcanul
Coapsa ei îmi este soarele
Si stau si beau un pahar de vodca
Privind peste EA –DA!
Absorbeam atât de mult din lumea mea
Însa nu din cea din jur
Iar acum, mai absorb din EA
Din Înțelepciunea unei păcătoase,
O entitate in care… cred.

Mă înconjoară
Uneori ca o oglinda, oglinjoară
Atât de palpabila,
Dar atât de neverosimila…

M-am născut un atom
Am devenit de sine conștient
Am devenit un zeu
Si acum locuiesc in diamantul de pe inelul unei prostituate.
Nu in cer. E prea pompos.
Nu in infern. E prea zgomotos.

Aici, e… balans.
Echilibrul sânilor ei
Șoptitul vocii ei.
Oamenii din jurul serii
Bere calda, femei reci..
In seara asta,
Asta  e meniul, printre vinuri seci.
Sunt un secretar al universului,
Si biroul îmi este aici.
Si pana si aici
In „biroul” din inel
Am o vizitatoare
Ce mă atinge lent…e arzătoare
O domnișoara, cu un alt inel

Hmm... Mă întreb daca e cineva in el…