vineri, 31 mai 2013

"Vinerea Muzicala" - John Henry "Bonzo" Bonham!

In doar cateva minute, o sa sara ceasu' la fix, 00, si o sa fie ziua lui Bonzo.

Poate unii se intreaba de ce aleg sa serbez aceasta zi, sa scriu despre aceasta persoana atat de inflacarat si sa ii atribui postarea.
Motivul pentru care fac asta este faptul ca, in opinia mea, John Bonham este unul dintre cei mai buni tobosari din lume, o legenda, - un om care a luat ritmul si a spart bariera timpului si a masurii, - genul de tobosar rar pe care il poti asculta "ca pe o melodie", nu doar de dragul spectacolului.

Dar, in ciuda faptului ca Bonham a inventat ritmuri, a revolutionat anumite tripletele, a indraznit sa foloseasca ritmuri dure si grele in Blues, si a fost primul care sa violeze cu adevarat setul ala de tobe, sa il loveasca atat cu finete si indemnare cat si cu putere cruda, - este cunoscut cel mai bine ca tobosarul din Led Zeppelin. Nu spun ca inaintea lui Bonzo nu au fost alti "zei", ca Buddy Rich sau Gene Krupa, dar astazi vorbim de legenda asta mai pe indelete...

Nici un membru al Zeppelin-ului nostru iubit nu a fost mai mare sau mai mic ca altul... Toti au fost instrumentalisti geniali,  revolutionari, maiestrii ai instrumentului lor(sau a vocii, daca vine vorba de Robert Plant... dar chiar si Plant putea sa cante niste riff-uri de Blues orgasmice la muzicuta aia).

Insa, din nou, in cateva minute este ziua lui Bonzo, si despre el voi vorbi.

John s-a nascut pe 31 mai, in '48, printr-o zona relativ putin cunoscuta a Angliei. Prima sa experienta de percutionist a fost la varsta de 5 ani, faurindu-si un set din felurite cutii de metal, materiale de prin casa si tot asa, - incercand constant sa isi imite idolii sai, Max Roach, Gene Krupa si magnificul Buddy Rich.
Bonzo nu a luat niciodata lectii propriu-zise de tobe, insa adesea primea sfaturi de alti alti tobosari de prin zona. intre 1962 si '63,  Bonham a inceput sa cante cu primele sale trupe, Blue Star Trio, Gerry Levene & the Avengers si poate altii pe care istoria relativ recenta nu i-a tinut minte.

Bonzo a mers la un liceu cu un prestigiu foarte mic, putin cunoscut, asa , "de periferie". Directorul i-a scris in raportul sau de studii ca "Ori va ajunge un munictor, ori un milionar". Cred ca toti stim care-i adevaru' de aici.

Nu dupa mult timp, dupa ce a terminat liceul, Bonham a inceput sa bata-n toba constant, ca un full-time job. Prima sa conexiune cu ceea ce avea sa fie Led Zeppelin a fost o formatie-n care a intrat disperat pentru niste bani, numita Crawling King Snakes, unde vocalistul era nimeni altul decat un tanar Robert Plant.

Dupa declinul trupei The Yardbirds, reunind  multi oameni faimosi, Jimmy Page a intrat in contact cu Plant, si, incet incet, s-a structurat Led Zeppelin.

As putea continua, insirand viata lui Bonham, persoane cu care a cantat, de la Keith Moon la Ringo Starr la Screaming Lord Sutch, la un film Apple Corps in care a aparut, dar motivul principal pentru care toti il stim este ca.... Pff, omu' asta stia cum sa bata-n setul ala!



Bonham era un tobosar care canta atat din pura pasiune cat si din vasta lui imaginatie, - inventand ritm dupa ritm, lovind peste tot in set, cantand lucruri simple dar atat de repede incat pareau complicate, - de exemplu geniala tripleta Bonham, mereu lovind exact cu intensitatea necesara, stiind mereu unde sa dea si ce sunet sa produca, si niciodata nepierzand timpul.
Bonzo era un maiestru al timpului, dar si un animal pe set, se juca cu sunetele si creea o melodie generala pe care o poti asculta in casti, mergand pe spate, ca ceva cantec orgasmic pe care l-ai asculta de obicei.

Dar din nou, cum spunea tobosaru' Tony Williams, "Anybody can just sit down at a drumset and beat it, but to play with others, to make music for others to enjoy and listen to, - that's something else, - it's a completely different world". John Bonham a colaborat cu Robert Plant, Jimmy Page si John Paul Jones intr-un fel nemaivazut, fiind probabil una dintre cele mai extraordinare grupari muzicale din istorie.

Sunetul acela nou, venind exact dupa noile atributii muzicale adaugate de formatii in Rock, precum The Beatles, The Yardbirds, The Animals si tot asa, avea alt simtamant. Avea o vibratie noua, si exact asta vroiau oamenii.

Presenta lui Bonham a fost esenta percutionista a revolutiei Rock-ului si nasterea Metal-ului in '70.
Bonham putea sa cante Blues inedit, cu ritmuri dure la care nimeni nu se astepta...


Iubirea sa pentru muzica si stilul lui de viata se imbina perfect cu ceilalti membrii, - colaborarea lor a fost una la care toti instrumentistii ar trebui sa se uite si spre care ar trebui sa se incline.


In ciuda geniului lui Bonham, stilul sau de viata, - l-a si definit cat i-a si scurtat viata.

Bonham beea. Mult. Era alcoolic. Asta-i clar. Insa, pe langa faptul ca era un alcoolic si din cand in cand mai fuma ceva, - toate lucrurile astea veneau in contrast cu cat de mult isi iubea sotia sa, Pat Phillips, - un ex-groupie, si fiul sau, Jason Bonham.

Jason povesteste intr-un interviu... (minutu' 2:30)
Da, John Bonham, Oliver Reed, Peter Sellers si Ringo Starr au impartit o celula intr-o noapte din Monte Carlo, pentru ca s-au batut intr-un restaurant chinezesc dupa ce au baut intr-un pub englezesc.

...Stilul lui Bonzo de viata era unul rau pentru sanatatea sa, sigur, alcool mult, petreceri consecutive una dupa alta, relativ multa iarba, curse de masini... Mda, nu era destul ca beea in timp ce viola tobele, avand berea langa pedala, mai participa si in curse de formula sau de diverse motociclete si tot asa. Daca nu ma insel,  in solo-ul sau din The Song Remains the Same, el era inauntru' cabinei de pilot.



Dar, in contrast, cum ziceam, Bonham isi iubea familia. Nu era genul care sa isi insele sotia, chit ca ea ii fusese la randul sau o fideala "groupie", si petrecea adesea timp cu ei...
 ...Insa, alcoolul i-a fost sfarsitul, pe 25 septembrie 1980... The Song didn't remain the same without Bonham, I'm afraid.

Ah, si uite, este fix.
LA MULTI ANI JOHN HENRY "BONZO" BONHAM! May your song live on.

Eh, chit ca sunt destule lucruri negative in legatura cu persoana lui Bonham, eu o sa il cinstesc mereu, iar astazi, o sa ma astez la setul meu, o sa imi deschid o bere rece si o sa o pun langa pedala, o sa imi iau 5a-urile si o sa ma chinui, incercand cu greu sa cant ritmurile sale, sau, daca nu inventate de el, popularizate...

N-a, aici am o incercare, un tribut, - cum vreti sa il numiti.... Nevrednic de Bonzo, in orice caz...
http://www.youtube.com/watch?v=9gYmTQUb5_c


                           


- David A. Marin, "Tobosarul", 31.05.2013
SA VA BATA ROCK-UL INTELEPCIUNE!
Bonham, lay it! 
Play me out!

miercuri, 22 mai 2013

Question everything


-       David A. Marin



Din nou, contextul ultimelor zile m-au convins sa scriu asta...



Oamenii ar trebui sa invete sa se intrebe in legatura cu totul. Îndoiți-va de tot.

    ...Nu spune ca ai dreptate cand defapt stii ca greșești, doar de dragul de a spune ca cel de langa tine greșește.

Întreba-te de orice, îndoiește-te si tot asa. Religie. Filozofie. Știința. Tot.

Nu tot ce e printat este adevărat... Pentru a nu mai fii o rotita din sistem, ce da dreptate la tot din motivele ignorantei si a fricii, trebuie sa gândești, si ca sa gândești cu adevărat trebuie sa te îndoiești si sa te întrebi mereu.

 Este in natura omului sa fie curios si sa se întrebe, sa se îndoiască. Nu merge împotriva naturii tale. Ce fel de zeu ti-ar da o minte si ti-ar spune sa nu o folosești? Daca nu poți contra-argumenta ceva, crede in lucrul ala.... Pana când si daca găsești un contra-argument sau un mod de a dovedi ca acel lucru e greșit... Atunci crezi in ceea ce ai dovedit mai nou.

Si, pentru numele vieții si a existentei, fa-ti propria opinie!  Nu trebuie sa ai aceeași părere, religie sau gândire ca familia ta , sau societatea ta, sau oricine altcineva. Făurește-ti propria opinie. Religie. Gândire. Filozofie. Tot.

Nu fii o rotita din sistem... avem destule. Este timpul sa se spargă mașinăria, încet încet, ca deja a început sa putrezească.

De fapt, uitate la ce am scris acum. Gândește-te daca am dreptate sau nu. Îndoiește-te. Prin ce mă contra-argumentezi? Poți contra-argumenta si scrierea/opinia/gândirea pe care vrei sa mi-o dai ca argument?
Întrebați-va de orice, îndoiți-va de orice, nu fiți îndoctrinați.

Poate auziți vag prin minte ecourile spuselor lui popa X sau a parintilor cand i-ati intrebat ceva paradox sau o intrebare mai delicata „Nu trebuie sa ne indoim de Dumnezeu….” „Nu avem cum sa stim, este mai presus de gandul nostru”…. Argumentul meu aici este, de ce ne-a fost dat aceasta minte pentru a nu o folosi in ceva scopuri? Doar ca sa fie un mare joc, sa fie unul mai vrednic pentru ca reuseste asta? Deci doar sa fim o specie, din care unii sa fie destinati sa mearga intr-un loc si altii in celalalt?

Dar hai sa o luam altfel. Inca de la inceputul vremii, omul primitiv desena diferite lucruri pe peretii pesterilor. Desena un soare. O luna. O eruptie vulcanica. Si, natural, se inchina la ea.
De ce?
Pentru ca nu o putea explica. A atribuit aceste mistere ale vietii, inclusiv fiind moartea si viata in sine, unei divinitati.
Conceptele diviniatii si ideile bunatatii, iubiri si pasiunii au existat inca de cand primul specimen homo a umblat planeta. Sau primul om, depinde de teoria in care credeti.

Ceea ce  incerc sa spun este ca, daca alta planeta ar avea o specie similara cu noi, extraterestrii, si ar incepe intr-un mod similar cu noi, atunci in acelasi fel ar aparea religia, caci si ei ar atribui aceleasi lucruri unei diviniatii… Este SF, dar se intampla.

De exemplu, daca noi gasim ceva rasa primitiva, humanoida, pe vreo planeta aleatorie, si iesim in fata lor cu o nava spatiala, ei vor incepe sa se roage la nava respectiva, - pentru ca nu o vor putea explica.

Poate asta ni s-a intamplat si noua. Poate chestile desenate pe peretii pesterilor erau extratereștrii… dar aici devine ipotetic si aleatoriu, iar noi vorbim de lucruri concrete.

Ideea este ca aparitia religiei in istorie este un produs al ratiunii. Omul vroia sa explica unele lucruri si tot asa, plus ca ii era frica de moarte, cum ne este si acum, si vroia sa stie ca mai exista alta sansa.

Dar a aparut o persoana mai vicleana si inteligenta… A aparut samanul.
Acest saman a  inceput sa se foloseasca de anumite trucuri ca sa faureasca cateva concepte mai concrete religioase, si prin astea sa castige putere.
Samanul, manipuland omul prin religie, - creand jertfa si tot asa, castiga putere.
Cam asa functioneaza si in prezent, numai ca in loc de putere, avem mai mult profit.

Atat religia, cat si nationalismul, patriotismul sau orice altceva sunt pretexte. Adevarata cauza este puterea si profitul. „Daca ai scoate profitul din razboi, aceste nu ar mai exista” – Jacques Fresco.

Practic, X, papa sau episcop, are sau a avut in istorie, terenuri, proprietati, putere in stat, lux… Toate lucrurile acestea fiind deduse din naivitatea poporului.

Un motiv pentru care Anglia s-a ridicat istoric asa de bine este faptul ca a distrus relatia cu papalitatea. Aceasta ii spunea sa atace religia X, sa faca asta, sa nu faca asta, sa mearga la razboi cu aia…. Pana la un punct cand, papa Cutare, a vrut sa ii conduca viata intima a lui Henry Al 4-lea, si sa nu ii dea voie sa divorteze.

Henry asta era o persoana relativ negativa, din natura. Decapita șotiile pe care nu le placea si tot asa, insa faptul ca a rupt contractul cu papa, a desființat manastirile si si-a luat terenurile inapoi, astfel infiintand biserica Anglicana, a luptat împotriva puterii infinite a bisericii, folosite pentru scopuri negative.

Nu e vina parintilor vostrii, nici a umilului preot… Au fost crescuti asa, si nu s-au indoit si nici nu s-au intrebat. Poate de frica. Poate pentru ca le aducea ceva. Poate pentru ca vroiau o a doua sansa.

Asta nu inseamna ca trebuie si voi sa faceti la fel.

Dar, in fine, puteti crede in ce vreti. Insa, daca nu imi puteti dovedi rational sau sa contra-argumentati contradictile din cartile religoase, atunci nu mi le aruncati in fata.

Pastrati-va aceasta opinie pentru voi, si cat timp nu o puteti dovedi, este strict a voastra.

Si eu cred in divinitate, insa avand in vedere ca nu pot dovedi nu ma duc pe strada, urland la alte religii si spunandu-le de ce gresesc. In schimb, daca o persoana spune ca are o religie si nu-stiu-ce, si eu fac o gluma sau incerc sa arat ironia din ceva in care crede, si nu poate lua gluma respectiva, - atunci, ma rog, e alegerea ei, negativa sau nu…

Insa, daca persoana respectiva nu vrea sa cunoasca si alte religii, gandiri si filozofii ca sa poata vedea de ce  unele lucruri sunt false, si cum sa poata sa isi formeze propria opinie,  motivul fiind frica sau ignoranta, sau faptul ca este complicat si complex(si intradevar, aceste conversatii pot aduce ceva dureri de cap), atunci  nu vreau sa imi arunce opinia in fata.

E okay sa poti sa spui ca ai o opinie/religie/gandire filozofica cand ai citit/vazut/auzit si lucruri din „alte tabere”.

Recent, am avut o discutie cu respectabila persoana, o profa. Cand am ajuns la un punct unde nu mai putea sa imi raspunda, am fost "exilat", nemaiavând dreptul sa vorbesc. Uita-ti aici conversatia si contextul, si indoiti-va de el, la fel ca de orice altceva:

Ora trecuta, din ceva motiv, a venit un suplinitor cam de vreo 23 de ani… După câteva conversații fara un anumit climax am ajuns la ceva contra-argument… La care, in cele din urma, nu a mai dat răspuns.

Normal, astăzi, profesoara ne-a întrebat ce i-am făcut si de ce s-a supărat...

Dialogul a funcționat cam așa:
EU: „Simplu, doamna, l-am contra-argumentat pana nu a mai avut ce sa zică si a început sa se invarta in jurul cozii"
EA: "De ce? Ce i-ai zis?"

EU:"Pai subiectul a ajuns la faptul ca Cutare individul de religie musulmana si homosexualii ard in iad. Ceva ce dvs., indirect, ne-ați adresat. Sigur, fara aceste cuvinte, dar cam același lucru"

EA :"Ce ați vorbit mai exact?"

EU:"Pai el ne-a întrebat ce am face daca am fi Dumnezeu pentru o zi, si eu am spus ca as elimina cea mai mare cauza de conflict: religia. Religia a cauzat războaie, omoruri, intoleranta, judecata nedreapta si autoritate in fata oamenilor ce ar trebui sa aiba propria parere. M-as arata odata si as oprii acest primitivism. Cred ca religia este un produs al ratiunii, cel putin aparitia ea istorica. Voltaire obisnuia sa spuna ca "Credinta este abilitatea de a crede impotriva ratiunii", si faptul ca "orice om ce gandeste e ateu". Conform crestinismului, pe undeva e si adevarul...
...Citatul lui Voltaire semnifica ca, inca de pe vremea cand omul era primitiv si desena pe peretii pesterilor, desena un soare, o luna, focul, un vulcan ce erupea si se inchina la aceste lucruri.
De ce? Pentru ca nu le putea explica altfel.
Le insusea caracteristici paranormale, divinie, supranaturale
Pe langa asta, moartea. Moartea, cel mai mare mister pe atunci si poate chiar si acum. Frica. Lipsa de putere. Tot felul de lucruri negative. Omul incerca sa scape de aceasta frica, zicand ca e ceva dupa ea... Eu cred in acest lucru din motivele mele, insa cred ca aparitia conceptului de zeu ce ajuta pe cel bun sau care face ceva de genul asta si a vietii de dincolo predateaza crestinismul.
Alt lucru ce predateaza crestinismul este bunatatea. Dragostea. Casatoria, chiar.
Homosexualii si orice alti oameni ar trebui sa se casatoreasca. Biserica nu ar mai trebui sa aiba putere in stat. E primitiv. E samanul ce conduce tribul.
In final, alta cauza de conflict din partea religiei este intoleranta.
Conform tuturor religiilor, toti ne-am intalni in iad.
Ca daca eu nu sunt musulman, ard.
(in ochii musulmanului)
Daca el nu e crestin, arde in ochii crestinului
Si tot asa, la toate religile.
Ce argument aveti dumneavoastra, prin legile ratiunii, sa imi dovediti ca invatatura dvs crestina este superioara altuia sau tot asa?

Ea: "NU EXISTA NICI O INVATATURA SUPERIOARA CRESTINISMULUI SI SUNTEM SUPERIORI ALTORA DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL, AM SI DOVADA DAR PREFER SA NU O ARAT PENTRU A NU FI OFENSIVA>
Deja eram putin inflacarat : "Asa, dumeavostra mi-ati dovedit punctul de vedere. Ați dat intr-o religie. Ati aratat lipsa de calmitate. Si ati aratat o contradictie in biblie. "Tot omul e egal", spune p'undeva. Si acum noi suntem superiori altora? Ia uite ce frumos. Avem valoare, nu?"

EA:  "GATA, ESTI PAGAN, NU MAI AI VOIE SA VORBESTI LA ORA MEA. ESTI AROGANT".

EU: "Asa, mi-ati dovedit parerea. Contra-argumentul e primit cu blocarea dreptului de a vorbi. Doamna, am terminat"


        ...Va las pe voi sa va structurati parerea de aici. Pentru numele existentei, din nou, intrebati-va si voi, si ganditi.... Foarte putini oameni mai gandesc cu adevarat in prezent, adevarul fiind spus.

Din nou, cine imi da macar un strop de dreptatate, vedeti ganditori, Jacques Fresco, chiar si George Carlin, - ca n-a, cum spune Oscar Wilde, "daca vrei sa spui oamenilor adevarul, fa-i sa rada, altfel o sa te omoare". 
          "The Great Electron", "The Greatest Talk of Jacques Fresco" si tot asa... Daca nu va documentati si din alta parte, nu va puteti dovedi parerea. Ati putea argumenta opinia este esential. Si daca nu poti sa o faci, adopta pararea celui ce ti-a dovedit-o gresita.

Asta a fost opinia mea... 


Sa va bata Rock-ul intelepciune!
       Tobosarul David A. Marin, 00:42, 22.05.2013

P.S.: Este adevărat ca am exagerat putin la răspunsul dumneaei, dar era o infirmitate de limbaj si exprimare.

luni, 13 mai 2013

Versetele Arogantei 18: "Deconcentrare"


- David A. Marin

Pai, asa, ca o prefata, pot sa spun ca, n-a, cand creierul e solicitat, apare asta. 

Indragesc aceasta stare, cat o si urasc,
dar orice artist surade la putina nebunie, eh?

Nu de multe ori fulgera Hans Zimmer in boxe, afara tuna, si alarmele de la doua masini suna pe strada in timp ce tu incerci sa inveti sau ceva p'acolo, dar, normal, te gandesti la altceva...Sweet scent of irony ^_^.

17. Deconcentrare
In pretutindenea corturilor de campanie,
In galagia tăcuta a cimpoaielor,
Sub lumina fușerita a astrelor…

E alungat din pânza-n gol,
Cu o armura prinsa prost,
„Domnișoara din noapte” rămasa fara adăpost…
Apuca o sabie, ceva,
Gândul îi sare.

Naiba, ce mai agresare…
Unde-i tunica?
Unde-i paju’?
Pe unde sa ap-CLAC!
O săgeata-i peste cap.

Mintea-i sta  la fuste,
Parul i-e udat de ploaie,
Văzul i-e stârnit de fulger.

La inceput e mirosul noptii smarald..
Dupaia ritmul beat al unei tobe
Vezi un strop, doua, o ploaie liniștita
Tunetul se-bina, si roua aia nocturna
In sânge dens  răsuna.
Un minut, si cavalerii atârna.

Nu știu ce a luat,
Nici nu știu ce l-a lovit,
Paru’-i- e roșu, dar nu s-a vopsit…

Lovește in gol, aude micile conture ale craniului țipând…
Un Xulescu in pamant, tremura plapand...
Prin sudoare, sange si ploaie:
„Domnișoara din noapte” urlând…
Regii surâzând.

Din ochii lui ies eu, o prezenta persistenta…
Sunt lipsa de conștiința…
Sunt starea de lipsa…
Distragerea cu ochii-n nori…

Sunt un produs al psihicului, in starea lui de beție profunda.
Se gândește  la ceva fetișcana, o forma rotunda…
Caci poate sa jure ca acum, gândește cel mai mult, poate in gol, dar relativ seducător..
Cumva ajunge sa scrie ceva vers obositor...

Închide ochii când tuna ploaia afara,
Si e pe campu’ de lupta, ascultând fanfara.
Închide ochii când tuna ploaia afara,
Si e-n pat cu ea,  scutul aruncat.

Eu?
Eu sunt fiica naturala a psihedeliei,
Bastard al profunzimii,
 Cu sange de-al inimii.

Ma numesc deconcentrare,
Sau, mai simplu, o vesela nebunie.
Neproporționala  cu agonie.

luni, 6 mai 2013

Versetele Arogantei 17: "Ritm".


                             - David A. Marin
(Stiu ca a trecut mult timp de cand am mai scris ceva pe acest "glorios blog", dar cu sarbatoriile, cu ziua mea recenta si tot asa, - ca n-a, si eu am una in fiecare an, cum poate v-ati gandit; macar in haosul unui gand de luni dupa-masa am gasit cateva versuri ascultand o piesa tare draga mie, si presentei ritmului.

Asa ca, pentru experienta completa, cititi cu asta pe spate
)


Beat pe gânduri, 
Întunecate-s aceste câmpuri…
Prin noaptea, zi, unitate de timp, continui sa exist…
Sunt arhetipul unui baterist.
Si mereu o sa persist. 

Degetele încleștate pe trăgaci,
Țipetele unui om prins de anturaj
Măsura si accentul pătrunderii in carne…
Ritm.

Sunt inima.
Sunt steaua ce se stinge…
Explozia de pe soare…
Cometa maltratatoare…
Întoarcerea acelei nave spațiale…
Ritm.

Chiar si…
Fetișcana din bordel,
Mana de pe bustier,
Mișcările ei poftite,
Gemetele pufăite,
Lumini roșii zugrăvite,
Ritm.

Sunt exprimat  in stare pura
Doar in spatele acelui set metalic,
In spatele acelei fortărețe a măsurii,
Pe fiecare toba, îmi răsare un discipole,
Iar cel ce mă servește este cel ce bate-n ele.

Sentimentul celui ce mă ilustrează,
Nu poate fi exprimat prin limbaj…
Ci doar prin sunetul acela ce vibrează..

Sunt un produs al artei, 
Sunt un produs al timpului.
Ironic, o teorie zice ca timpul nu exista…
Deci prin teorie,  nu exist…
Dar tot sunt cel mai real lucru pe care-l simți.

Uneori mă incaierez cu haosul,
Alteori îl organizez…
Alt paradox, existând in mine.

Prin teorie, sunt o iluzie…
Si totuși, fara aluzie,
Un copil al timpului.
Blestemat cumplit,
E cel de care nu vreau sa fiu simtit.
Exist.
Sunt ritm.