joi, 29 noiembrie 2012

Miercurea Muzicala Episodul 10

Astazi facem 11 saptamani de la prima editie "Miercurea Muzicala". Hai, tipete entuziasmate! Yay.... Nu? Sigur? Bine... Trecem mai departe.

Tin sa va anunt ca numele formatiei sa schimbat la unul mai simplu si mai interesant, dintr-un punct de vedere intelectual dar si pacatos. Formatia se numeste "EVE". Simbolizeaza multe, dar asta o sa descopere inteleptii peste sute de ani, cand o sa ne gaseasca albumele ingropate in nisip. Oh wait, it's all digital now. Fuck.

E, glumele la o parte, hai sa trecem la adevarata parte a episodului, si anume muzica. Pot sa va spun, linistit, ca astazi am fost productivi. Am cantat decaaa-DOAR...DOAR Blues-ul. Noroc cu Radu, care ne-a ajutat foarte foarte mult. A elaborat piesa dar si organizarea noastra in general. Tema orgasmica care a cauzat majestica reactie a lui Forever din episodul anterior a ramas acolo, si dabea astept sa o auziti live. Vocea inca nu am facut-o, si nici nu o sa va spunem versurile - asteptati si o sa le auziti.

In final, am descoperit ceva ce mi-a ridicat extrem de mult self-esteem-ul. Nu suntem noi muzicienii prosti, suntem pur si simplu prost organizati. Ca o turma de oi. Le omoara lupul usor, dar daca avem acolo un Batman sau ceva, imediat scapa... sau cum era? Sigur nu era cu Batman? Aha...

Multe de spus nu sunt, pot vorbi doar despre sunet - si ce este sunetul doar in litere? O partitura fara cititor este ca o sabie fara Quentin Tarantino. It just doesn't work.
In final, pentru un musician-wannabe, a observa temele curgand melodios si ritmul organizandu-le intr-un vas plin de corzi orgasmice este un sentiment foarte frumos. Singura problema este ca... inca nu sunt corzi orgasmice. Mai avem de muncit. Imi place cuvantul asta. Orgasmic. Il mai spun odata. Orgasmic. Yay... Mda, nu.... Alt motiv pentru care SA NU scrii la ora 12, dupa 3 ore de batut toba, dar fanii pierzatori-de-timp, ca si mine, de altfel, si fanele momentan-uscate nu ma lasa sa chiulesc de la scris. Asa ca, in fiecare miercuri, ma pun pe scaun la birou, imi i-au un mar si un ceai si scriu toate perversitatile intelectuale cu caracter muzical care imi vin in minte.

De exemplu, astazi, dupa repetitii, am ajuns acasa frumusel, m-am pus la toba si am mai dat viata unor acorduri si ritmuri cu Radu. Nu stiam ca, casa mea a devenit un sanctuar pentru maicute. Pot doar sa spun ca, am zis - ce naiba, oricum nu stiu engleza, asa ca m-am pus la tobe si am cantat un cantec religios:
Sunt un om al virtutilor, ce pot spune. Imi pare rau ca trebuie sa dezamagesc oamenii seriosi care citesc acest material intelectual. Dar... Mi-am pierdut ideea.

O sa fie cam trist ca, la concert, vom fi in jur de 3 chitaristi, un bas, si o toba. Iron Maiden sunt singurii care vor putea pune la punct 6 muzicieni drogati. Atat de drogati incat neuronii lor se drogheaza, si au la randul lor neuroni distursi din cauza drogurilor. Da. ATAT DE DROGATI.    

In sfarsit, cu totii stim ca majoritatea dintre voi nu sunteti aici ca sa cititi teorie muzicala si sa asteptati un video pervers legat de muzica.
Cred ca majoritatea dintre voi stiu deja ca blog-ul asta este ofensiv pentru multe grupe sociale. I'm just gonna go ahead and say it.
Astazi, in tutela zidului de caramizi, si anume scoala - am inventat ceva care sigur o sa va intereseze. Cel putin pe cei care au ajuns la punctul unde citesc blog-ul asta miercuri noapte sau joi, in speranta de a gasi continut sexual.

With no fu(h)r(er)ther introduction, formatia Douchebags of History.
Voce - Adolf Hitler.
Clape - Kim Jong ( da, e asiatic, l-am bagat la clape - ce, va asteptati la mai multa maturitate de la mine? )
Tobe - Mussolini
Bass - Ceausescu
Chitara -  Stalin

Primul tur, in Polonia si Franta. Melodia "M-a omorat factura la gaz", de Adolf Hitler.
Da... ceva special. Daca va intrebati ce mai fauresc copii in scoli in viata de zi cu zi, asta e... mai mult sau mai putin.
All jokes aside, speram sa va vedem la eventimentul nostru pentru oameni cu abilitati particulare. 15 sau 16 decembrie 2012. Temele sunt puse la punct, ritmul este organizat ca un irlandez beat (you would be surprised) si vocea e... stiti ceva? Ganditi-va voi la o gluma perversa, si puneti-o aici, ca tot incerc sa creez un intermediu cultural-ironic. Am citit undeva ca, cel putin o ora pe zi, trebuie sa iti exersezi inteligenta. Mie mi se pare convenabil sa o faci faurind glume perverse, misogine si  ofensive.
Din categoria "profunzimi muzicale de seara", va las cu un cantec frumusel, sa va atinga drept pe aroganta. O formatie care, cand toate se schimba si muzica devine altceva, cand oamenii fauresc alt chip si cand tristetea ne cuprinde, isi subliniaza acelasi punct de vedere. Timpul trece, dar emotile raman aceleasi. Inversate, schimbate, modificate... Dar fac acelasi lucru. Multumesc Led Zeppelin, si ca intotdeauna, ca de la un udator-de-fane la alti udatori-de-fane,

SA VA BATA ROCK-UL INTELEPCIUNE!




P.S: Ierta-ti-mi gramatica proasta, dar nu mai am rabdarea necesara sa corectez fiecare enunt. Cum ma batea limba sa ii raspund unei profesoare astazi, "Nu, doamna de fizica, nu vorbesc cu colegu' pentru ca am prea multe note bune, vorbesc cu el pentru ca am, cu adevarat, lucruri de spus", nu neaparat reguli de gramatica. Recunosc ca ar fi frumos sa vorbim toti corect, dar macar sa injuram corect si esentialu'...
- David A. Marin, tobosarul. 29.11.2012.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Miercurea Muzicala Episodul 9

De unde s-o incep, oriunde-i fata, e si coada, ca sa zic asa... 
Scriu de la birou, pe la vreo 00, cu o cana de ceai fierbinte si ganduri muzicale. Daca nu ma bateau la cap fanii, nu ma oboseam, dar daca e sa am un tel extrem de arogant, acela este de a nu lasa niciodata o fana uscata. Adica, sa nu las niciodata o fana care arata bine uscata. Sau.... Ce trebuia sa spun?

Astazi, la repetitie, am pus la punct Blues-ul, pe care l-ati ascultat si ultima oara. Stiti voi, corzile alea orgasmice oprite brusc de o reactie schizophrenica a lui Forever? Eeeee, de data asta avem si tema. Tema a fost facuta de atot-epicul Radu, fratele meu pilot. No, seriously. He flies helicopters and shit. Forever a primit-o ca pe un dar de la zei, reactia lui fiind majestica:



O lacrima de unicorn ii gadila gentil(sau genital, ma rog)obrazul cand a auzit corzile acelea... pe care Radu le-a facut in mai putin de 10 minute. Asta-i diferenta dintr-un chitarist pe ciupercute si unul care, cel putin la momentul respectiv, nu e pe ciupercute :). Pentru cei care nu sunt familarizati, ciupercutele astea sunt populare in " cultura de 'Roacher' ". 

Cat despre cealalta piesa, asa-zisa "Railway To The Brothel"... Ne-am gandit noi ce ne-am gandit, si am realizat ca numele nu este cel mai potrivit pentru un mediu in care exista si minori... 
                                 .... minori drogati! 
Am schimbat numele la ceva mai inteligent, si anume "Railway to Eternity", dar tot o sa il schimbam de n-mii de ori pana la concert. Ironia este, ca nici macar nu este cine stie ce piesa :)). Nu exista versuri, scade tempo-ul si alte probleme de lumea intai... Dar filozofia unora dintre noi este, in mare, "daca se aude si nu-i timp, merge!".

Joke aside, este o piesa relativ scazuta comparat cu cealalta. The other one is high as fuck. 
Ce? va asteptati sa pun si aici un video? Va da omul un deget si ii luati toata mana. O-i fi eu pervers si relativ arogant, dar macar am acolo cateva picaturi de demnitate. Cum spunea si Neil Peart, "Cum mi-a spus un muzician de Jazz odata, intr-un solo nu sunt greseli, sunt doar alte parti artistice!". 
Nu, nu de asta nu il pun, nu il pun pentru ca trebuie modificat. Gen, mult! Dar ca sa nu l-as fanele uscate, o sa pun aici, frumusel, tema piesei "She Has A Big Soul", cantata de Radu si dupaia de noi :)). Nu e pe Youtube din cauza ca nu imi doresc o piatra-n cap si o lumanare-n anus, si dupa cum cunosc eu lumea asta "culta" in ale muzicii de pe Youtube, o piesa "Work in Progress" se traduce in "Led Zeppelin, Stairway to Heaven: Improved version"... Oh, sweet internet.

Lipseste video-ul promis mai sus? Blasfemie! Ardeti ereticul!

E... e un motiv si pentru asta, dragii si dragele mei.
Pe 15-16 Decembrie 2012, stiti voi, cu cateva zile inainte sa migram in Sud, "Seeking A Friend For The End of the World"-style, avem concert! Ne puteti gasi la Clubul Wings, langa Vasile Lascar. Nu stim exact data exacta, dar o sa va spunem miercurea viitoare... sau dupa miercurea viitoare. Primim de la batranei securisti pana la fane ude si necunoscuti drogati, care citesc blog-ul pentru ca li se pare "material intelectual". You know, drugs make a lot of things intellectual.
Ca sa bat un apropo, daca, prin absurd, observati individul cu tricoul violet, din aceasta poza: 
Anuntati cel mai apropriat politist sau om al legii. Este extrem de periculos, armat si nazist! Dupa cum vedeti, isi exprima actele de violenta pe la spate, cand nu sunteti atenti. BE CAUTIOUS!
  
Hai ca va las cu atot-pacifistii Jefferson Airplane. Asa, de melancolie fata de niste vremuri pe care nu le-am trait. Nevertheless.
Too psychedelic? Fine, have some good, old-fashioned American CCR!
De fapt, formatia asta nu a fost niciodata conformista, nici "americana", a fost impotriva razboiului Vietnam si....
... mi-am pierdut ideea.... Nevermind!

- David A. Marin, tobosarul. 21.11.2012.
SA VA BATA ROCK-UL INTELEPCIUNE!


sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Poezie de umplutura

Cand nu am ce spune, scriu. Cand nu scriu, spun. Dar oare le spun pe toate? Multe dintre postarile de pe acest blog sunt nesemnificative, dar, in lumea asta - oare mai exista ceva de o importanta atat de mare incat toate celelalte sa ramana uitate? Ma abitionez sa pastrez un continut relativ constant aici, doar ca sa imi subliniez ideile asupra societatii si pentru a arata tuturor o speranta aroganta. Poate nu gandesc cand scriu multe, poate muzica ma duce peste valuri, dar cand scriu si recitesc, si simt o intensitate - dau din cap si trimit mai departe.

Astazi, o sa ma straduiesc sa mai scriu un verset.


Cand dimineata nu exista,
Si seara-i ziua cea sarita,
Toti stim bine ca-i momentul cel ochead,
Cand zarim pauza-n zare, 
Si vedem weekendu' sub soare. 

Tin sa va spun ca iarna, 
Cand soarele dispare,
Tot stau si ma uit in acesta prea-cautata zare. 
Eu scriu, uneori, de umplutura, 
Asa, ca sa arat artistica varsatura.

Dar cand soarele dispare, 
Ma schimb si eu, la fel ca si matale.
Nu simt frisoane, mai mane... 

Imi intra frigu'-n maini,
Iese abur din plamani.
Afara nu-i zapada,
Nici de ploaie cascada...

Dar eu nu scriu sa descriu o vreme, 
Io' scriu de vise cosmogene,
Si sa curat tastatura de cosanzene...

Nu mi-e rusine sa ma impiedic de bordură,
Frigul starneste caldură.
E prea-visata adancitură..
Se urca pana-n cap,
Si se varsa ca femeile in Cadillac...

Frigul asta-l indragesc.
Ca blana-l mototolesc...
Este cea mai eleganta vreme.
Mai devin si-un pic nebun,
Dar nu ca in Ajun...

Frigu-i destul sa mai fur un foc din capsun,
Sa mai fug prin tutun...
Sa mai vad o fusta, doua,
S-o mai i-au pe aratura....

Cand e frig, Timpul ramane fara untura.
Cauta un magazin, il pierde si ma suna...
"Alo? Pot sa stau la tine? Cauciucu-mi rasuna.."
Eu zic da, mai bem o bere...
Dupaia ne facem mare pulbere...

Cand da Timpul sa plece, ii zic:
Mai stai un pic, sau vino repede,
Ca au plecat deja turturetele...
Ai naibii, vin tezele agale...
Macar ele i-s mahmure...

              " Poezie de umplutura " - David A. Marin

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Imi pare rau? N-ai cum...


Cu dedicatie pentru toata lumea care a pierdut vreodata pe cineva, in felul asta evit sa dau specifice.











Imi pare rau? N-ai cum...

A vedea durerea prin ochii altcuiva,

A zbura lumeste cumva, candva…

Nu-i clar, nu-i normal,

E un mare zid cu ceata-n caramizi,

Vezi cum iese viata din ceva,

Dar nu stii ce, nu stii cum,

Context, vai, explica-te oare?

Nu stii dece…

Nu stii cat a insemnat,

Nu stii de ce i-a fost gandul varsat…

Mintea ti-e plina de versete timpurii,

N-ai cum sa judeci tu, ca niste copii…

Ca are piele, ca are blana,

Poate ghiare, poate degete...


Durerea-i subiectiva, viata-i multe, nu-i putine,

Ca masura poeziei, atot-schimbatoare…

Nu incerca sa spui da sau nu,

Raspunsul nu o sa fie bun, oricum.

Lumea-i galbuie, lumea asta-i verzuie,

Ca o nuanta intristata,

Culoarea dispare, ramane albul concentrat…

N-o sa plangi tu,

Crezi ca vrei sa faci ceva,

Dar cum o pui, cum o arati,

Tot sa fie undeva si altcandva…

Lasa durerea sa se albeasca, sa dispara ca o minge de blanita…

Caci viata nu e data cu penseta, si durerea nu se bea cu eprubeta…

Calaie-i lumea asta, intre cald si rece...

            - David A. Marin, 10.11.2012.
P.S: Poezia nu face parte din "Versetele Arogantei" deoarece nu este despre o emotie aroganta, si nu ma indur sa o intitulez cu o minciuna.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Miercurea Muzicala Episodul 8

 Astazi a fost, probabil, cea mai productiva repetitie de pana acum. Defapt, a fost mai mult o repetitie care a legat totul. Am legat si metalul, am legat si Jazz-ul.                                                    

 Un orgasm muzical plin de influente artistice, corzi, ritmuri si rasete...
Mai mult sau mai putin.

Formatia noastra, dupa cum stiti pana acum, se numeste The International Railways of Metal, prescurtat I.R.M. Cand te gandesti la numele asta, normal iti sare un gand rasaritor ca este o formatie exclusiv de metal, nu?

Eh, am spart aceasta bariera astazi, pe data de 7 noiembrie 2012. - David A. Marin, tobosarul; Alex Mereu "Forever", chitara solo; Cristi si...si atat...., chitara de armonie; si Horia Stan(Eee!!!), chitara bass.
Pe partea "agresiva", metal-ul a sunat bine si exact cum trebuia. Sigur, Horia a mai uitat unde se mai baga cablul, Cristi a mai dat o coarda proasta, Forever a mai primit cat-un bat in cap, eu am mai pierdut cate un bat in timpul cantecului... Intuitiv, haos-ul face parte din repetitile noastre din aceste zile. Dar formatia noastra este un haos elaborat. Un haos fluid, care curge cum curge sangele din colti unui vampir... Dupa ce a mancat paine sfintita....

Jokes aside, a sunat bine - un metal curat, neoxidat, dabea scos din pamant si batut la fierarie... Dabea astept sa va arat si cantecul, cand o sa il postez saptamana asta sau mai tarziu - eventual o sa  o fac, cand nu o sa mai fiu prins in cele scolare, si o sa am un ragaz de timp in care sa o pot atinge pe Lucy in cer, sa i-au un diamant si sa scriu :P.

In afara acestor argument mai mult sau mai putin valide, in seara asta am legat toate nelamurilile. Multumim mult lui Nunu, Soe, Mihai, Nicoleta, Dl. Minel si toti cei care ne-au ajutat. Sigur, nu suntem nici pe departe la inceput, dabea am dat pe acolo cateva corzi si ritmuri, dar macar suna bine, si - la fel ca democratia la americani, este arta haosului elaborat, si nu intentionam sa lasam fanele uscate...

Si fara alte cuvinte timpurii, va las cu magnificul si minunatul solo a lui Forever, cu ritm-ul sufletesc a lui Marin, si acompanientul elegant a lui Stan(eeeeeeeeeeeeeeeeeee!), impreuna cu chitara ritmica a lui Cristi.


In momentul asta, va rog, cu tot respectul necesar, sa ma lasati sa ma mandresc cu talentul meu si talentul fiecaruia din formatia noastra mai mult sau mai putin respectabila...

Admit ca am incetinit tempo-ul la un moment dat, si asta este vina mea, admit ca sonorizarea bass-ului a fost proasta, admit ca chitara ritm are probleme de sincronizare, si admit ca si Forever a mai lua inainte, dar suna interesant si bine, si speram sa facem o versiune mai optima si mai interesanta pe viitor.

Sa va bata Rock-ul intelepciune!

- David A. Marin, tobosarul.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Edit 09.11.2012, melodia a doua din album:


vineri, 2 noiembrie 2012

Inspiratie de vineri seara


Pentru experienta completa, cititi cu melodia asta pe spate.

                                                                                                                                   
Merg printre frunzele nostalgice,Printre gaurile cristaline ale vantului cel ascutit,
Cu o uscaciune amara in gura,
Umezita de rasete si zambete.

Imi formez memorii visatoare,
Realitate taie incet incet din viata iubitoare,
Dar din sange-mi sare ironia,
Mi se adreseaza cu dumneavoastra,
Si ma intinde prin padurea vesnica cu aroganta…

Dar ma gadila incet si calm,
Doar sa-mi vad asfaltul sub picioare,
Banca din fata…
Zidurile exigente,
Multe pietre,
Si-un perete.

Dar si usa dintr-o parte,
Usa spre realitate,
Visul cel indelungat ce urla infiorator,
Ca o soprana beata, cu vinul peste corpul ei stufos…
Exista si zambeste, ca-I realitatea ce o vad.


Inca'odata merg, inca'odata ma intorc.
Vad cerul fumand nori,
Vad norii plangand ploi…
Aud ploaia batand iarba-n foi…
…Si cerul o inghite cate-un butoi…

"Versetele Arogantei", 2. Usa Dintr-o Parte
                             - David A. Marin



Sigur, is alte si alte parti,
Si partile-s peste tot…
Dar contrastu-I subliniat.
Dar nu la linie ma uit,
Nu ma uit nici la o parte, nici la alta,
Ma uit spre alta carte,

Spre alte carti,
Unele  fara foi.
Au o coperta, au cuprins,
Au zambet..  si nu e din hartie…
Le bate inima-n piept cum imi bate si mie,
Le sare capu dintre umeri, cum e si al meu, de altfel.

O fi viata?
O fi asta?
O fi aia, o fi p’asta…
E aici, e acolo, e peste tot,

Aroganta, uitatoare, moale, calaie, care bate la soare…
Ca o tiganca cu zurgalaii-n vant…
Ca un pisoias plapand…
Ca un asmodeu seducator…
Ca calibrul ala rau’, al unui pistol…
Ca o pusca veche, Mexicana,
Cum o fii pe unde o fii - conjug ,
Conjug verbe, conjug cuvinte,
Stau, gandesc, ma uit, observ,
Zic si spun si tac si misc,
Verbe cu dichis…

O fi viata?
O fi vreun-vreun ce pica cu pipeta?
Picatura chinezeasca se lungeste-n apus,
Eu sunt cel ce spun, va zic.
Gingasia graieste adevarul,
Prin coperti si prin cuprinse…
…prin capitole si alte versete.

                   "Versetele Arogantei", 3. Alt Capitol
                                                  - David A. Marin



joi, 1 noiembrie 2012

Miercurea Muzicala Episodul 6 + HALLOWEEN SPECTACULAR

Halloween Spectular si Miercurea Muzicala


O sa incep sa dezincolacesc de la inceputul zilei pana la final.
Dupa cateva zile de truda conlucrata, am finalizat si costumul meu de Joker, cu tot cu un monolog personal si cateva scene actoricesti... De ce atata truda? Pentru o petrecere, mai mica sau mai mare, ce s-a tinut in limitele scolii.
Machiajul, dupa cum puteti vedea in poza asta:
...putea fi sufocant, mai ales dupa 6-7 ore in care am stat asa...
A meritat, si pentru reactile colegilor, si pentru reactile profesorilor de pe holuri si chiar copiilor. A mai fost un "cicatrizat" ca mine ( Get it? Joker? Scars? ) care s-a imbracat la fel, dar am ajuns la comun acord cu Joker Sr. si Joker Jr. The preachers of smiles!                                                  

In final, Halloween-ul nu este o sarbatoare romaneasca, si nu e nici prea "Crestinesc" sa ai o sarbatoare dedicata spiritelor, dar mi se pare prea inchis si prea limitat sa ai o ratiune care implica o singura cultura si numai una. Multiculturanismul este divers, si diversitatea nu este plictisitoare. Intr-un fel sau altul, influentele din al doilea razboi mondial s-au infipt adanc in Romania, impreuna cu era Ceausescu. Partea trista este ca unii parinti, bunici continua sa ramana in acel stagiu din care nu prea au iesit complet, mai ales cei in varsta, si - si mai trist este ca parte din tineretul mai inchis la minte sau mai "drastic", cum ar veni, acepta acest rationament si il trimit mai departe.         Nu, Hallowen-ul nu este o sarbatoarea romaneasca, origineaza din Scotia - nu "de la Americani", cum zic alti inspirati.

Halloween-ul, original, se numea All Hallows' si, in engleza veche, se pronunta, mai mult sau mai putin: "ealra hālgena mæssedæg" --- "Ziua Mare a tuturor sfintilor". Nici macar nu este "ziua spiritelor rele", este pur si simplu o sarbatoare care a deviat cu vremea. Si, fara sa o mai luam religios, este un gest frumos si un simbol al mintilor deschise, care acepta mai multe culturi in tara lor, mai multe filozofii si mai multe idei. "Sarbatoresc" Halloween-ul acesta ca sa arat ca sunt de acord cu un stil de viata mai deschis, cu opinii mai deschise dar bine structurate si cu o idee mai "prietenoasa" asupra acestui univers.

Incurajez pe toata lumea care citeste acest blog, cel putin pe viitor, sa va luati un dovleac la sub-brat, un costum inspaimantator si sa plecati pe unde va cere ziua imbracati asa. Arata-ti ca Halloween-ul, in final, simbolizeaza ceva pozitiv. Da, sigur, suntem imbracati "inspaimantator" - dar daca toti oamenii sunt imbracati, pentru o zi, inspaimantator, nu inseamna ca sunt toti mai familari unii cu altii? Fac parte dintr-un colectiv care poate socializa mai usor, si poate gasi mai multe interese comune pe baza costumelor. Cum, eu, de exemplu, m-am intalnit astazi cu "celalalt Joker". Alt exemplu, in timp ce stateam "in-personaj" si vorbeam cu colegii, ma observat un strain care mi-a complimentat abilitatea de a vorbi aproape fluent in engleza, ceea ce a dus intr-o conversatie despre maturitatea si facultatea la care merge respectivul. SOCIALIZAM. NE DESCHIDEM MINTEA. ACEPTAM NOI CULTURI. SUNTEM MAI BUNI.
SSIIIIIII o facem printr-un mediu cat mai amuzant si epic, care este HALLOWEEN-UL!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mai tarziu, am plecat la repetitii cu formatia, I.R.M. - The International Railways Of Metal. Dupa o zi lunga, unde am fost si persecutati, si aplaudati, si notati dar si impresionati - am decis, asa, costumati cum eram, sa cantam legendara piesa fara nume pana cantam fara-numar. 
Dupa jumatate de ora, am realizat ca piesa,- am terminat-o, si chiar nu mai aveam ce sa mesterim. Asa ca ne-am decis sa facem jam session.
Forever, care tocmai si-a pierdut chitara - in sensul in care trebuie sa o repare, era extrem de trist si dezamagit. De ce? Overdrive-ul nu suna cum trebuie pe aceasta tonalitate, tonalitatea chitarii back-up de la Rockschool. Ne-am gandit noi ce ne-am gandit, basistul pe ganduri, chitaristul ritmic pe ganduri, tobosarul pe ganduri - pana ce, in final, am descis sa facem o sesiune CLING. O sesiune CLEAN, daca vreti. Fara fragmentatii instrumentale, fusuri deschise, doublu-bas, overdrive... 
Forever nu a fost incantat, dupa cum puteti observa in poza de mai sus. In ciuda faptului ca Maiestatea sa "metalista" vroia sa cante, pai, metale! am ajuns la un compromis. Fiecare canta un solo, si ne filmam unul pe celalalt. Se termina bateria aparatului, se termina si inspiratia solo-istica.... 
Ramane o singura alegere. Sa cantam ce ne vine in capatana.
Ce a inceput ca un solo Metallica s-a terminat ca ceva...ceva majestic, regal, special, impresionant...linistit. Am inchis toate cele fragmentate, fusul - overdrive-ul - supra-basul si am cantat, pentru prima oara in viata noastra de mici artisti, un jazz mai mult sau mai putin adevarat. Suna... linistitor.. Calm....Cald...Rece.... era armonie. Groove-ul tobei, plangerea chitarei, urletul bassului, totul era la locul lui/ei... Am stat asa, cantand aceeasi tema de repetate ori...Pe la finalul orei, intra Soe. Se uita la noi uimiti, pleaca din camera, mai cheama inca un profesor. Vede ca merge treaba, in premiera - JAZZ! si chema si mai multa lume. Parca eram la un spectacol foarte a unei formatii de college drop-outs... Dar era familial, pentru ca, in final, formatia noastra este o familie mai... mai putin functionala, dar amuzanta... Much like the Adams.
Un moment din  Jam Session:


Hai ca v-am lasat, 
Sa va bata Rock-ul intelepciune,
David A. Marin, Tobosarul.

P.S: Unii, mai exact profesoara de muzica, draga de ea, mi-a facut observatie ca ma semnez "Prenume-Nume". Mi-a recurgitat ceva ce, probabil, i-au tot spus si ei profesorii cand era mica : "Cand o sa fii tu ministru, atunci te semnezi asa". E, doama profesoara - tin sa va spun ca tatal meu, si, daca l-as fi cunoscut, probabil si tatal tatalui meu si chiar tatal tatalui tatalui meu s-au semnat mereu sub acest model. Mi se pare mai bine sa iesi in evidenta cu individualitatea ta, nu cu familia ta. TATA se semna "Patric Petremarin", si eu ma voi semna, cat timp am dreptul, intr-o democratie, "David A. Marin", pentru ca asta sunt si asta voi fii. 
Iertati greselile de gramatica, o sa fie corectate pana maine, mai mult ca sigur... Este deja tarziu sau devreme, depinde daca te uiti din punctul de vedere nocturn sau matinal.
Asa, de seara, va las cu un XX.