Tin sa va anunt ca numele formatiei sa schimbat la unul mai simplu si mai interesant, dintr-un punct de vedere intelectual dar si pacatos. Formatia se numeste "EVE". Simbolizeaza multe, dar asta o sa descopere inteleptii peste sute de ani, cand o sa ne gaseasca albumele ingropate in nisip. Oh wait, it's all digital now. Fuck.
E, glumele la o parte, hai sa trecem la adevarata parte a episodului, si anume muzica. Pot sa va spun, linistit, ca astazi am fost productivi. Am cantat decaaa-DOAR...DOAR Blues-ul. Noroc cu Radu, care ne-a ajutat foarte foarte mult. A elaborat piesa dar si organizarea noastra in general. Tema orgasmica care a cauzat majestica reactie a lui Forever din episodul anterior a ramas acolo, si dabea astept sa o auziti live. Vocea inca nu am facut-o, si nici nu o sa va spunem versurile - asteptati si o sa le auziti.
In final, am descoperit ceva ce mi-a ridicat extrem de mult self-esteem-ul. Nu suntem noi muzicienii prosti, suntem pur si simplu prost organizati. Ca o turma de oi. Le omoara lupul usor, dar daca avem acolo un Batman sau ceva, imediat scapa... sau cum era? Sigur nu era cu Batman? Aha...
Multe de spus nu sunt, pot vorbi doar despre sunet - si ce este sunetul doar in litere? O partitura fara cititor este ca o sabie fara Quentin Tarantino. It just doesn't work.
In final, pentru un musician-wannabe, a observa temele curgand melodios si ritmul organizandu-le intr-un vas plin de corzi orgasmice este un sentiment foarte frumos. Singura problema este ca... inca nu sunt corzi orgasmice. Mai avem de muncit. Imi place cuvantul asta. Orgasmic. Il mai spun odata. Orgasmic. Yay... Mda, nu.... Alt motiv pentru care SA NU scrii la ora 12, dupa 3 ore de batut toba, dar fanii pierzatori-de-timp, ca si mine, de altfel, si fanele momentan-uscate nu ma lasa sa chiulesc de la scris. Asa ca, in fiecare miercuri, ma pun pe scaun la birou, imi i-au un mar si un ceai si scriu toate perversitatile intelectuale cu caracter muzical care imi vin in minte.
De exemplu, astazi, dupa repetitii, am ajuns acasa frumusel, m-am pus la toba si am mai dat viata unor acorduri si ritmuri cu Radu. Nu stiam ca, casa mea a devenit un sanctuar pentru maicute. Pot doar sa spun ca, am zis - ce naiba, oricum nu stiu engleza, asa ca m-am pus la tobe si am cantat un cantec religios:
O sa fie cam trist ca, la concert, vom fi in jur de 3 chitaristi, un bas, si o toba. Iron Maiden sunt singurii care vor putea pune la punct 6 muzicieni drogati. Atat de drogati incat neuronii lor se drogheaza, si au la randul lor neuroni distursi din cauza drogurilor. Da. ATAT DE DROGATI.
In sfarsit, cu totii stim ca majoritatea dintre voi nu sunteti aici ca sa cititi teorie muzicala si sa asteptati un video pervers legat de muzica.
Cred ca majoritatea dintre voi stiu deja ca blog-ul asta este ofensiv pentru multe grupe sociale. I'm just gonna go ahead and say it.
Astazi, in tutela zidului de caramizi, si anume scoala - am inventat ceva care sigur o sa va intereseze. Cel putin pe cei care au ajuns la punctul unde citesc blog-ul asta miercuri noapte sau joi, in speranta de a gasi continut sexual.
With no fu(h)r(er)ther introduction, formatia Douchebags of History.
Voce - Adolf Hitler.
Clape - Kim Jong ( da, e asiatic, l-am bagat la clape - ce, va asteptati la mai multa maturitate de la mine? )
Tobe - Mussolini
Bass - Ceausescu
Chitara - Stalin
Primul tur, in Polonia si Franta. Melodia "M-a omorat factura la gaz", de Adolf Hitler.
Da... ceva special. Daca va intrebati ce mai fauresc copii in scoli in viata de zi cu zi, asta e... mai mult sau mai putin.
All jokes aside, speram sa va vedem la eventimentul nostru pentru oameni cu abilitati particulare. 15 sau 16 decembrie 2012. Temele sunt puse la punct, ritmul este organizat ca un irlandez beat (you would be surprised) si vocea e... stiti ceva? Ganditi-va voi la o gluma perversa, si puneti-o aici, ca tot incerc sa creez un intermediu cultural-ironic. Am citit undeva ca, cel putin o ora pe zi, trebuie sa iti exersezi inteligenta. Mie mi se pare convenabil sa o faci faurind glume perverse, misogine si ofensive.
Din categoria "profunzimi muzicale de seara", va las cu un cantec frumusel, sa va atinga drept pe aroganta. O formatie care, cand toate se schimba si muzica devine altceva, cand oamenii fauresc alt chip si cand tristetea ne cuprinde, isi subliniaza acelasi punct de vedere. Timpul trece, dar emotile raman aceleasi. Inversate, schimbate, modificate... Dar fac acelasi lucru. Multumesc Led Zeppelin, si ca intotdeauna, ca de la un udator-de-fane la alti udatori-de-fane,
SA VA BATA ROCK-UL INTELEPCIUNE!
P.S: Ierta-ti-mi gramatica proasta, dar nu mai am rabdarea necesara sa corectez fiecare enunt. Cum ma batea limba sa ii raspund unei profesoare astazi, "Nu, doamna de fizica, nu vorbesc cu colegu' pentru ca am prea multe note bune, vorbesc cu el pentru ca am, cu adevarat, lucruri de spus", nu neaparat reguli de gramatica. Recunosc ca ar fi frumos sa vorbim toti corect, dar macar sa injuram corect si esentialu'...
- David A. Marin, tobosarul. 29.11.2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu