joi, 17 iulie 2014

Versetele Aroganței: 32. Manea

 - David A. Marin



Doză de romantism siropos nocturn. 



Pași largi, afundați
Pe mijlocul șoselei.
In raze roșii înoată cimentul.
Dau priviri deconcentrate
pe adâncurile cerului.
Liniile de pe sosea  tremură
Si cu ele, mintea-mi cutremură.

Munții mă înconjoară
De sus, se uita cu compătimire.
Precum Mercuțio,
Copacii se leagănă ușor
Si îmi șoptesc povesti erotice
sa mă facă sa rânjesc…
Dar norii isi curg lacrimile
Peste lacrimile mele.
Pași largi, afundați
Pe mijlocul șoselei.
…VIN.

Razele pierdute de soare
Mă mângâie ușor
Îmi spun vorbe dulci
Si îmi spun să merg acasă
Dar eu înghit in gol
Si pășesc in față, in față, față…
Caci razele se prefac in par
Norii in pleoape
Iar munții in brațe
In Ea, in Ea, in Ea
Pași largi, afundați
Spre civilizația
anticivilizatoare.
Șoseaua tremura lin…
…VIN.
Din mana îmi pica sticla de vin,
Nu contează, nu contează…
Merg spre singurul elixir.

Auzi?
Cum vrei sa fug de tine,
Când iți simt brațele in razele soarelui?
Cum vrei sa fug de tine,
Când iți vad ochii in neantul cerului?
Cum vrei sa fug de tine,
Când iți aud șoaptele in șuietul vântului?
Cum vrei sa fug de tine,
Când asta ar însemna sa fug de mine?
Când mă faci sa fiu atât de siropos
Incat simt amar in gura?

Pași largi, afundați,
Pe mijlocul șoselei…
Tuna si fulgera, si cerurile rag.
Pe blugii mei,
Precum chipul tău,
se aseaza moleculele de praf.
Cum vrei sa fug de tine,
Cand fug si cad
in infinit
pe tine…?
Adevăratul timp nu e in apusul soarelui…
Adevăratul timp nu e in bătaia ceasului…
Adevăratul timp e in... infinit.  
Îmi faci ultimele strofe sa para a manea…
Dar arta mea nu sta in masura sau in rima,
Arta mea e in zambetul pe care il ai acum...