joi, 1 noiembrie 2012

Miercurea Muzicala Episodul 6 + HALLOWEEN SPECTACULAR

Halloween Spectular si Miercurea Muzicala


O sa incep sa dezincolacesc de la inceputul zilei pana la final.
Dupa cateva zile de truda conlucrata, am finalizat si costumul meu de Joker, cu tot cu un monolog personal si cateva scene actoricesti... De ce atata truda? Pentru o petrecere, mai mica sau mai mare, ce s-a tinut in limitele scolii.
Machiajul, dupa cum puteti vedea in poza asta:
...putea fi sufocant, mai ales dupa 6-7 ore in care am stat asa...
A meritat, si pentru reactile colegilor, si pentru reactile profesorilor de pe holuri si chiar copiilor. A mai fost un "cicatrizat" ca mine ( Get it? Joker? Scars? ) care s-a imbracat la fel, dar am ajuns la comun acord cu Joker Sr. si Joker Jr. The preachers of smiles!                                                  

In final, Halloween-ul nu este o sarbatoare romaneasca, si nu e nici prea "Crestinesc" sa ai o sarbatoare dedicata spiritelor, dar mi se pare prea inchis si prea limitat sa ai o ratiune care implica o singura cultura si numai una. Multiculturanismul este divers, si diversitatea nu este plictisitoare. Intr-un fel sau altul, influentele din al doilea razboi mondial s-au infipt adanc in Romania, impreuna cu era Ceausescu. Partea trista este ca unii parinti, bunici continua sa ramana in acel stagiu din care nu prea au iesit complet, mai ales cei in varsta, si - si mai trist este ca parte din tineretul mai inchis la minte sau mai "drastic", cum ar veni, acepta acest rationament si il trimit mai departe.         Nu, Hallowen-ul nu este o sarbatoarea romaneasca, origineaza din Scotia - nu "de la Americani", cum zic alti inspirati.

Halloween-ul, original, se numea All Hallows' si, in engleza veche, se pronunta, mai mult sau mai putin: "ealra hālgena mæssedæg" --- "Ziua Mare a tuturor sfintilor". Nici macar nu este "ziua spiritelor rele", este pur si simplu o sarbatoare care a deviat cu vremea. Si, fara sa o mai luam religios, este un gest frumos si un simbol al mintilor deschise, care acepta mai multe culturi in tara lor, mai multe filozofii si mai multe idei. "Sarbatoresc" Halloween-ul acesta ca sa arat ca sunt de acord cu un stil de viata mai deschis, cu opinii mai deschise dar bine structurate si cu o idee mai "prietenoasa" asupra acestui univers.

Incurajez pe toata lumea care citeste acest blog, cel putin pe viitor, sa va luati un dovleac la sub-brat, un costum inspaimantator si sa plecati pe unde va cere ziua imbracati asa. Arata-ti ca Halloween-ul, in final, simbolizeaza ceva pozitiv. Da, sigur, suntem imbracati "inspaimantator" - dar daca toti oamenii sunt imbracati, pentru o zi, inspaimantator, nu inseamna ca sunt toti mai familari unii cu altii? Fac parte dintr-un colectiv care poate socializa mai usor, si poate gasi mai multe interese comune pe baza costumelor. Cum, eu, de exemplu, m-am intalnit astazi cu "celalalt Joker". Alt exemplu, in timp ce stateam "in-personaj" si vorbeam cu colegii, ma observat un strain care mi-a complimentat abilitatea de a vorbi aproape fluent in engleza, ceea ce a dus intr-o conversatie despre maturitatea si facultatea la care merge respectivul. SOCIALIZAM. NE DESCHIDEM MINTEA. ACEPTAM NOI CULTURI. SUNTEM MAI BUNI.
SSIIIIIII o facem printr-un mediu cat mai amuzant si epic, care este HALLOWEEN-UL!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mai tarziu, am plecat la repetitii cu formatia, I.R.M. - The International Railways Of Metal. Dupa o zi lunga, unde am fost si persecutati, si aplaudati, si notati dar si impresionati - am decis, asa, costumati cum eram, sa cantam legendara piesa fara nume pana cantam fara-numar. 
Dupa jumatate de ora, am realizat ca piesa,- am terminat-o, si chiar nu mai aveam ce sa mesterim. Asa ca ne-am decis sa facem jam session.
Forever, care tocmai si-a pierdut chitara - in sensul in care trebuie sa o repare, era extrem de trist si dezamagit. De ce? Overdrive-ul nu suna cum trebuie pe aceasta tonalitate, tonalitatea chitarii back-up de la Rockschool. Ne-am gandit noi ce ne-am gandit, basistul pe ganduri, chitaristul ritmic pe ganduri, tobosarul pe ganduri - pana ce, in final, am descis sa facem o sesiune CLING. O sesiune CLEAN, daca vreti. Fara fragmentatii instrumentale, fusuri deschise, doublu-bas, overdrive... 
Forever nu a fost incantat, dupa cum puteti observa in poza de mai sus. In ciuda faptului ca Maiestatea sa "metalista" vroia sa cante, pai, metale! am ajuns la un compromis. Fiecare canta un solo, si ne filmam unul pe celalalt. Se termina bateria aparatului, se termina si inspiratia solo-istica.... 
Ramane o singura alegere. Sa cantam ce ne vine in capatana.
Ce a inceput ca un solo Metallica s-a terminat ca ceva...ceva majestic, regal, special, impresionant...linistit. Am inchis toate cele fragmentate, fusul - overdrive-ul - supra-basul si am cantat, pentru prima oara in viata noastra de mici artisti, un jazz mai mult sau mai putin adevarat. Suna... linistitor.. Calm....Cald...Rece.... era armonie. Groove-ul tobei, plangerea chitarei, urletul bassului, totul era la locul lui/ei... Am stat asa, cantand aceeasi tema de repetate ori...Pe la finalul orei, intra Soe. Se uita la noi uimiti, pleaca din camera, mai cheama inca un profesor. Vede ca merge treaba, in premiera - JAZZ! si chema si mai multa lume. Parca eram la un spectacol foarte a unei formatii de college drop-outs... Dar era familial, pentru ca, in final, formatia noastra este o familie mai... mai putin functionala, dar amuzanta... Much like the Adams.
Un moment din  Jam Session:


Hai ca v-am lasat, 
Sa va bata Rock-ul intelepciune,
David A. Marin, Tobosarul.

P.S: Unii, mai exact profesoara de muzica, draga de ea, mi-a facut observatie ca ma semnez "Prenume-Nume". Mi-a recurgitat ceva ce, probabil, i-au tot spus si ei profesorii cand era mica : "Cand o sa fii tu ministru, atunci te semnezi asa". E, doama profesoara - tin sa va spun ca tatal meu, si, daca l-as fi cunoscut, probabil si tatal tatalui meu si chiar tatal tatalui tatalui meu s-au semnat mereu sub acest model. Mi se pare mai bine sa iesi in evidenta cu individualitatea ta, nu cu familia ta. TATA se semna "Patric Petremarin", si eu ma voi semna, cat timp am dreptul, intr-o democratie, "David A. Marin", pentru ca asta sunt si asta voi fii. 
Iertati greselile de gramatica, o sa fie corectate pana maine, mai mult ca sigur... Este deja tarziu sau devreme, depinde daca te uiti din punctul de vedere nocturn sau matinal.
Asa, de seara, va las cu un XX.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu