Cioturi despre viață, artă, condiția umană, alea-alea: "Vinerea Muzicala"

In doar cateva minute, o sa sara ceasu' la fix, 00, si o sa fie ziua lui Bonzo.

Poate unii se intreaba de ce aleg sa serbez aceasta zi, sa scriu despre aceasta persoana atat de inflacarat si sa ii atribui postarea.
Motivul pentru care fac asta este faptul ca, in opinia mea, John Bonham este unul dintre cei mai buni tobosari din lume, o legenda, - un om care a luat ritmul si a spart bariera timpului si a masurii, - genul de tobosar rar pe care il poti asculta "ca pe o melodie", nu doar de dragul spectacolului.

Dar, in ciuda faptului ca Bonham a inventat ritmuri, a revolutionat anumite tripletele, a indraznit sa foloseasca ritmuri dure si grele in Blues, si a fost primul care sa violeze cu adevarat setul ala de tobe, sa il loveasca atat cu finete si indemnare cat si cu putere cruda, - este cunoscut cel mai bine ca tobosarul din Led Zeppelin. Nu spun ca inaintea lui Bonzo nu au fost alti "zei", ca Buddy Rich sau Gene Krupa, dar astazi vorbim de legenda asta mai pe indelete...

Nici un membru al Zeppelin-ului nostru iubit nu a fost mai mare sau mai mic ca altul... Toti au fost instrumentalisti geniali, revolutionari, maiestrii ai instrumentului lor(sau a vocii, daca vine vorba de Robert Plant... dar chiar si Plant putea sa cante niste riff-uri de Blues orgasmice la muzicuta aia).

Insa, din nou, in cateva minute este ziua lui Bonzo, si despre el voi vorbi.

John s-a nascut pe 31 mai, in '48, printr-o zona relativ putin cunoscuta a Angliei. Prima sa experienta de percutionist a fost la varsta de 5 ani, faurindu-si un set din felurite cutii de metal, materiale de prin casa si tot asa, - incercand constant sa isi imite idolii sai, Max Roach, Gene Krupa si magnificul Buddy Rich.
Bonzo nu a luat niciodata lectii propriu-zise de tobe, insa adesea primea sfaturi de alti alti tobosari de prin zona. intre 1962 si '63, Bonham a inceput sa cante cu primele sale trupe, Blue Star Trio, Gerry Levene & the Avengers si poate altii pe care istoria relativ recenta nu i-a tinut minte.

Bonzo a mers la un liceu cu un prestigiu foarte mic, putin cunoscut, asa , "de periferie". Directorul i-a scris in raportul sau de studii ca "Ori va ajunge un munictor, ori un milionar". Cred ca toti stim care-i adevaru' de aici.

Nu dupa mult timp, dupa ce a terminat liceul, Bonham a inceput sa bata-n toba constant, ca un full-time job. Prima sa conexiune cu ceea ce avea sa fie Led Zeppelin a fost o formatie-n care a intrat disperat pentru niste bani, numita Crawling King Snakes, unde vocalistul era nimeni altul decat un tanar Robert Plant.

Dupa declinul trupei The Yardbirds, reunind multi oameni faimosi, Jimmy Page a intrat in contact cu Plant, si, incet incet, s-a structurat Led Zeppelin.

As putea continua, insirand viata lui Bonham, persoane cu care a cantat, de la Keith Moon la Ringo Starr la Screaming Lord Sutch, la un film Apple Corps in care a aparut, dar motivul principal pentru care toti il stim este ca.... Pff, omu' asta stia cum sa bata-n setul ala!

Bonham era un tobosar care canta atat din pura pasiune cat si din vasta lui imaginatie, - inventand ritm dupa ritm, lovind peste tot in set, cantand lucruri simple dar atat de repede incat pareau complicate, - de exemplu geniala tripleta Bonham, mereu lovind exact cu intensitatea necesara, stiind mereu unde sa dea si ce sunet sa produca, si niciodata nepierzand timpul.
Bonzo era un maiestru al timpului, dar si un animal pe set, se juca cu sunetele si creea o melodie generala pe care o poti asculta in casti, mergand pe spate, ca ceva cantec orgasmic pe care l-ai asculta de obicei.

Dar din nou, cum spunea tobosaru' Tony Williams, "Anybody can just sit down at a drumset and beat it, but to play with others, to make music for others to enjoy and listen to, - that's something else, - it's a completely different world". John Bonham a colaborat cu Robert Plant, Jimmy Page si John Paul Jones intr-un fel nemaivazut, fiind probabil una dintre cele mai extraordinare grupari muzicale din istorie.

Sunetul acela nou, venind exact dupa noile atributii muzicale adaugate de formatii in Rock, precum The Beatles, The Yardbirds, The Animals si tot asa, avea alt simtamant. Avea o vibratie noua, si exact asta vroiau oamenii.

Presenta lui Bonham a fost esenta percutionista a revolutiei Rock-ului si nasterea Metal-ului in '70.
Bonham putea sa cante Blues inedit, cu ritmuri dure la care nimeni nu se astepta...

Iubirea sa pentru muzica si stilul lui de viata se imbina perfect cu ceilalti membrii, - colaborarea lor a fost una la care toti instrumentistii ar trebui sa se uite si spre care ar trebui sa se incline.

In ciuda geniului lui Bonham, stilul sau de viata, - l-a si definit cat i-a si scurtat viata.

Bonham beea. Mult. Era alcoolic. Asta-i clar. Insa, pe langa faptul ca era un alcoolic si din cand in cand mai fuma ceva, - toate lucrurile astea veneau in contrast cu cat de mult isi iubea sotia sa, Pat Phillips, - un ex-groupie, si fiul sau, Jason Bonham.

Jason povesteste intr-un interviu... (minutu' 2:30)

Da, John Bonham, Oliver Reed, Peter Sellers si Ringo Starr au impartit o celula intr-o noapte din Monte Carlo, pentru ca s-au batut intr-un restaurant chinezesc dupa ce au baut intr-un pub englezesc.

...Stilul lui Bonzo de viata era unul rau pentru sanatatea sa, sigur, alcool mult, petreceri consecutive una dupa alta, relativ multa iarba, curse de masini... Mda, nu era destul ca beea in timp ce viola tobele, avand berea langa pedala, mai participa si in curse de formula sau de diverse motociclete si tot asa. Daca nu ma insel, in solo-ul sau din The Song Remains the Same, el era inauntru' cabinei de pilot.

Dar, in contrast, cum ziceam, Bonham isi iubea familia. Nu era genul care sa isi insele sotia, chit ca ea ii fusese la randul sau o fideala "groupie", si petrecea adesea timp cu ei...
...Insa, alcoolul i-a fost sfarsitul, pe 25 septembrie 1980... The Song didn't remain the same without Bonham, I'm afraid.

Ah, si uite, este fix.
LA MULTI ANI JOHN HENRY "BONZO" BONHAM! May your song live on.

Eh, chit ca sunt destule lucruri negative in legatura cu persoana lui Bonham, eu o sa il cinstesc mereu, iar astazi, o sa ma astez la setul meu, o sa imi deschid o bere rece si o sa o pun langa pedala, o sa imi iau 5a-urile si o sa ma chinui, incercand cu greu sa cant ritmurile sale, sau, daca nu inventate de el, popularizate...

N-a, aici am o incercare, un tribut, - cum vreti sa il numiti.... Nevrednic de Bonzo, in orice caz...
http://www.youtube.com/watch?v=9gYmTQUb5_c