- David A. Marin
(Stiu ca a trecut mult timp de cand am mai scris ceva pe acest "glorios blog", dar cu sarbatoriile, cu ziua mea recenta si tot asa, - ca n-a, si eu am una in fiecare an, cum poate v-ati gandit; macar in haosul unui gand de luni dupa-masa am gasit cateva versuri ascultand o piesa tare draga mie, si presentei ritmului.
Asa ca, pentru experienta completa, cititi cu asta pe spate:
)
Beat pe gânduri,
Întunecate-s aceste câmpuri…
Prin noaptea, zi, unitate de timp, continui sa exist…
Sunt arhetipul unui baterist.
Si mereu o sa persist.
Degetele încleștate pe trăgaci,
Țipetele unui om prins de anturaj
Măsura si accentul pătrunderii in carne…
Ritm.
Sunt inima.
Sunt steaua ce se stinge…
Explozia de pe soare…
Cometa maltratatoare…
Întoarcerea acelei nave spațiale…
Ritm.
Chiar si…
Fetișcana din bordel,
Mana de pe bustier,
Mișcările ei poftite,
Gemetele pufăite,
Lumini roșii zugrăvite,
Ritm.
Sunt exprimat in stare pura
Doar in spatele acelui set metalic,
In spatele acelei fortărețe a măsurii,
Pe fiecare toba, îmi răsare un discipole,
Iar cel ce mă servește este cel ce bate-n ele.
Sentimentul celui ce mă ilustrează,
Nu poate fi exprimat prin limbaj…
Ci doar prin sunetul acela ce vibrează..
Sunt un produs al artei,
Sunt un produs al timpului.
Ironic, o teorie zice ca timpul nu exista…
Deci prin teorie, nu exist…
Dar tot sunt cel mai real lucru pe care-l simți.
Uneori mă incaierez cu haosul,
Alteori îl organizez…
Alt paradox, existând in mine.
Prin teorie, sunt o iluzie…
Si totuși, fara aluzie,
Un copil al timpului.
Blestemat cumplit,
E cel de care nu vreau sa fiu simtit.
Exist.
Sunt ritm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu