Versetele Arogantei: 23. Calatorul obosit

                      - David A. Marin

De obicei incep cu un mesaj inspirat, de introducere... Dar acum iau ragaz. Nu de alta, dar las si eul sa pluteasca in neant, il trag mai tarziu de maneca din nou... Momentan, se relaxeaza in eter... Doar dupa doza de inspiratie nocturna, desigur. 

Ca de obicei, cititi cu piesa pe spate...

Colindând pe valuri seci,
Repetându-se in veci…
Calatorul pustiu si obosit,
Sub cerul colorat in gri…
Printre brize, date-n chin,
P-un ocean, d-un incolor însorit…
Brusc, simte c-un gând i-a fost șterpelit,
Dar emoția prelinge, nu l-a părăsit…
Căuta, si căuta ce i-a dat asta de simțit…
Caci sursa, pentru un moment, a pălit…
Iar frica l-a împietrit…
Însa acel lucru a găsit.
Si ii dădea mult de iubit…



Temptatie, temptatie,
Sau o fi dragoste?
Obsesie, obsesie…
Simte un fior seducător,
Si vrea sa fie mai bun…
… La a fi rău…



Constant si etern,
Asa contempleaza,
Poate chiar viseaza…
Cu o mana pe falern,
Si alta pe cârmă,
Ca sa nu adoarmă
La lovitura apei pe corabie
Precum un puls de vrabie…



Fanteziile ii fura mințile,
Sau i le câștiga înapoi?
Mereu, p’punte, merge printre oi…
(Însa, da, niciodată-n turma…)
Si se învârte, nesufleteste, ca un butoi…
Uneori, austru, la babord privește…
Însa, depar’,peste bord, eul ii plutește…


Calatorul obosit,
Cu ochii roșii, însetați…
Sclipind involuntar in soare,
Afara e fierbinte, dar sudoarea-i rece…
Ca un strigoi pare…
Si se rotește,
Se rotește…
Si dorește…
Oh, si ce mai dorește…!


Uite, calatorul saltă!
Are fiori pe piele, deodată!
Prin ochean, o insula s’vestește…
Si el simțe riscul fugar, cavalareste…
Si-si simte spiritul înapoi acasă!
Si inainte cârmuiește,
Si inainte zâmbește…
Rade si chicotește…
Mateloților le urla „Vâslește!”
Si de insula se indragosteste...



Dar!...
Ajuns la coasta, iluzia dispare…
Se trezește, si putin moare…
Insula nu este.
„Doar Fata Morgana…”
Calatorul îngâna…
Si întoarce de cârma…
Pe lentila de ochean reda o lacrima,
Si suspina roșu, far-de cratima…

...Calatorul pustiu si obosit...
Ia o gura de falern... 
Si corabia intoarce in eter...