marți, 14 octombrie 2014

Versetele Aroganței: 37. Cadillac

                - David A. Marin


                    

Dumnezeu are un Cadillac
negru precum cerul
 in care îl conduce.

Dumnezeu are un Cadillac
(decapotabil.
Când merge mai repede
Ii flutură pletele prin spațiu)
Și se plimba cu el pe lângă Venus.
ÎI place, fiind omniprezent,
Să conducă pe toate benzile cosmice,
Și să privească supernovele
cât luminează găurile negre.

Dumnezeu are un Cadillac
Si îl conduce pe lângă Venus
Oprește la stop, și trage de volan
Gazul de eșapament divin
Pufăie prin ceruri
cât virează intr-o parcare.
Deschide geamul, și trage aer
in plămâni, privind in zare.
își scoate ochelarii de soare
Și îl privește pe Ra, vibrând din stânga
Îl roagă să filmeze mai încet, șoptit
Și Soarele încetinește.  
…In Alaska se face mai frig.

Dumnezeu are un Cadillac
Și îi place să se oprească într-o parcare
de pe lângă Venus
(nici nu e aproape de benzinărie
doar că doarme iubita-sa pe banchetă
si nu vrea să o trezească)
cât privește moartea stelelor
și dansul meteorilor
și, cu brațul scos pe geam
bătând un ritm cu degetele pe
ușa care sclipește cu un negru
impecabil, își toarnă un pahar de
vin din sticla de sub scaun
soarbe
și îl pune pe parbriz.

Dumnezeu are un Cadillac
Si din parcarea de vizavi
Dintr-un Aston Martin albastru
Un bărbat îi zâmbește, ridicându-si pălăria.
Dumnezeu îi face cu mana, zâmbind blajin
Cât își aprinde o țigară,
Nu cu tutun – ci cu praf de stele.  
Bărbatul îi rânjește, sunetul prelungindu-se prin
Ecoul sateliților
“Scuze că nu Ți-am Înțeles socialismul…”
Dumnezeu zâmbește înapoi:
“Scuze ca nu ti-am înțeles democrația…”
Lucifer râde, dând din cap încet…
(Îi strălucesc ochii verzi
 cu înțelepciune adolescentină)
“Chiar nu te-ai maturizat…”
 „Nu, niciodată… Dar nici Tu…”
Dumnezeu ii iartă pe toți…
Si chiar și Lucifer iubește.
(întoarce puțin privirea și surâde iubitei sale, amețită și adormită pe bancheta din spate)  

Lucifer trage un gât de scotch
și aprinde țigara în flacăra
în mișcare
A unui asteroid violet…
Că merge cu muzica astrelor
îmbinată cu Bruce Springsteen-u’ de pe
Radioul mașinii.
Și Dumnezeu ascultă aceeași stație
MHz.
O fi muzica diavolului…
Dar ce e frumos, și lui Dumnezeu îi place.

Cei doi se uită la niște explozii cosmice
Și focul nebuloaselor
I se reflectă in trandafirul
Din buzunarul
Tuxedo-ului
Lui Lucifer
Și focul supernovelor
Se reflectă in pletele albe
Ale lui Dumnezeu,
Care poartă o cămașă
Și un tricou cu Led Zeppelin.
Și cei doi privesc cerurile,
Cu mâinile pe geam,
Din mașinile sclipinde
Prin parcări

de pe lângă Venus. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu