Versetele Aroganței: 48. Amor capitalist

- David A. Marin

Ploşca îmi arde cu ardoare

 și lichiorul mă bea cu jale

 cât te privesc pervers-copilăresc

simulând, parcă, flăcări abandonate

gândindu-mă la cum te-aș putea adora

și poate, în alta lume, urî

…după vreo 2-3 luni. 

Ploşca îmi arde cu ardoare, vibrând

din buzunarul de palton, să știe vrând

care-i faza...

care-i faza cu mine

cu mine și cu zidul zâmbetului tău sângeriu
cu mine și cu paltonul tău roșietic-sovietic

Și numele tatălui inscripționat pe ea

parcă șoptește argintiu:

"e bine cu fetele".

Ajung acasă, privesc luminile ambientale

mă întind undeva

si ele-mi vorbesc...

De pe stică, Johnny Walker pășește

și vine peste fața mesei

îi aud bastonul, prietenește…

și ceva imens vestește…

De pe tejghea, Jack Daniels mă ia de umăr

și mă privește-n ochi

Simt cum Zâna Verde mă sărută pe obraz

un sărut ud ca absintul

și Jagermeister mă ia pe el

mă prind de coarnele cerbului și zbor

Bacardi, cu aripi de rom dulce mă gâdilă

cu un vânt cubanez, gălbeniu

printre nori de White Russian

și toți șoptesc

și toți șoptesc...

tovarășii mei consumeristi

oligarhii mei capitaliști

toți-mi șoptesc…

"Ia-o"

"IA-o"

"IA-O!"

Mă doare capul…