duminică, 14 mai 2017

Proleokult: 3. Solidaritate


- David A. Marin
Marșul se auzea în afara cerului
Steagurile erau roșii ca flacăra-nlăuntru
El stă un moment și mintea-i fuge pe
deasupra, și se vede pe ei toți,
molecule din fier topit curgând acum în
lama sabiei, și pe deasupra Totul.

A sa jale scufundată în mulțime
Despre geniul opus comunului, eu nu scriu poezie.
O parte a sa va arde cu acest moment
pe vecie.

Cântă toți Internaționala
Solidaritate.
Și el se vede pe ei toți,
Și el se vede pe ei mulți,
Și el apucă Omul,
și Omul îl apucă înapoi. 
Și un proletar trăiește poezie
Lupta – un poem
împotriva banului blestem
Trist și singur și poate trădător
Cinicul ce stă sceptic în colț.
Marșul, în ecou, deasupra planetei.
Zeii îl privesc mândri căci idealul îl urmează,
Chit că de acum nimeni nu-i obligat să creadă.

Fiecare o floare diferită, milioane și milioane
Dar soarele roșu arde în fiecare.
Cântau toți Internaționala
Când glonțul alb l-a străpuns
și cântau toți Internaționala
când s-a trezit din comă
Ieși pe stradă și văzu o lume nouă
Nu e visul, dar spre vis
Și nimeni nu i-a mai luat zâmbetul de pe față
El, tovarășul comun,
Ei, tovarășii,
El, tovarășii,
Ei, oamenii,
El, oamenii



Pământul respiră aer curat. 
Sunetul Păsărilor nu mai e asfixiat de clicăitul monezilor.


3 comentarii: