Versetele Arogantei 26: Casa placerii

                - David A. Marin, "tobosarul" 
Poezia a fost scrisa pe "ajutorul spiritual" al urmatorei piese... Si, ca sa fiu arogant, in spiritul colectiei, ma citez singur si "recomand sa o cititi cu melodia pe spate"...

Afară, se lasă densa, obscură ceață.

Așa ca pășesc înăuntru, si totul devine clar.

Prin vitraliu, curge lumina rubinie.

Ahhh , DA! - miroase a nimfomanie!

Jocuri de lumini,

minți „de copii”…

Perechi de buze rânjind cu mult ruj aprins,

Redând regret neglijat, stins.

Luminând geci de piele si paltoane umezite...

Sacouri verzi, trandafiri si conștiințe adormite…

Rochii mulate pe suflet si pe pulpă

- Ahhh, DA! - fructul interzis depulpă!

Pulsuri lente, respirații grele...

Priviri cristaline, priviri rele...

Palpabile ca niște dantele…

Aici, înăuntru-s gânduri calde, gânduri fierbinți

Afara -  vreme rece, vreme frigida.

Universul asta e ca cristalul swarovski de pe inelul unei dansatoare exotice din anii '20, din Atlantic City, iarna...! Asta vad! ASTA VAD!

Se vad priviri străpungătoare, priviri reci

Împreuna cu atingeri fierbinți,

Peste norii fumurii…

Din inima casei plăcerii.

Încet, servite-s paharele de falern.

Si când mastile sunt puse,

Consecința e o iluzie,

Si de abia atunci, devenim noi insine.

Se ridica voalul ispitei, ca o mântuire…

îi deschid brațele, îl imbratisez,

Si mă manifest, dansez,

Si exist, mă destrăbălez.

„Onestia sta doar in păcat

Altruismul e un egoism!”

Si cum ziceam, mâini trăgându-mi-se prin mâneci

Vise concepându-se in bai

Terminandu-se-n odai.

Nesfârșita muzica batand pe spate.

Bate, bate, bate.

Acum, făuresc amintiri

Pe care sa mi le amintesc doar pe jumătate.

Sunt învins de rotunjimi divine,

De plăceri exuberant de primordiale,  

Pervers intelegandu-se cu profunzimi spațiale.

Un contrast seducator, satiric.

Imi pierd gandul prin "papile gustative"- stai, unde eram?

Ce ziceam? Unde-mi e falernu’?