Versetele Aroganței 34: Acasă (Povestea lui Bjork)

                                        - David A. Marin

Da, da, stiu, am multi vikingi in imaginar...

Bjork stă in colț de codru

Pe o piatră rece.

Cât bătălia trece

Si privește luciul lamei

Bjork stă in colț de codru

Invidiază luciul lamei.

Strălucește azi, mâine sângerie

Și din nou lucește argintie.

Bjork plânge peste lamă

Si lama sclipește, arogantă

Puritatea-i agasantă.
Lama nu gandeste...
Lama nu alege...
Lama simte, oare, 
Cand pe altii-i taie?

Din văzduh curg urlete

Si răgetele morților

Săbiile soldaților

Vikingii bat retragerea

Si Bjork privește lama.

Barba-i împletită

Blondă dimineață,

Roşie acum,

Cu sângele altora,

Bjork mângâie lama

Armura –i clatină

Cât mintiile îi pică in paragină.

Din văzduh curge sângele

O fântână în apus

Din văzduh curg săgețile

Peste plete lui Bjork

Din văzduh curg săgețile

Peste lacrimile lui Bjork

Bjork sta in colt de codru

Cat soarele apune

Cat cadavre se aduna.

Vikingi mari,

Bărbați in platină

Bărbați in paragina

Fratii lui fug, fug, fug,

Fug  urland si violand

Fug strigand si razand

Trec pe langa Bjork,

Ragnar striga retragerea,

Si Bjork priveste lama

Sangele-i incalzeste piatra.

Bjork asculta muzica sagetilor

Mangaiandu-i vag urechiile

Bjork vede in luciul lamei

Zambetul iubitei.

Si in lacrimile lui,

Lustruiand fierul

Ii vede ochii,

Serul.

Bjork strange toporul,

Cum i-ar strânge șoldul,

Degetul-i curge

Si cu sange ii scrie numele

Pe lama, pe lama, pe lama.

Sagetile curg, sagetile curg,

Si fratii lui se îmbarca,

Si fratii lui pleaca,

Bjork nu e acasa, Bjork nu e acasa.

Bjork nu are casa, Bjork nu are casa.

Stand comod pe piatra,

Bjork priveste numele

Insemnat pe lama.

In graiul lui, “iubire” nu e un cuvant

Asa ca l-a inventat.

E numele Ei.

Bjork zambeste…

Bjork asculta sagetiile…

Se face tacere, cat suspina…

E singur, e singur, singur,

Vin saxonii, vin saxonii…

Bjork nu are casă,

Bratele ei sunt “acasă”

Bjork ascultă săgețile.

Până se opresc.

Bjork respiră,

Respiră pana nu mai poate.

Nu stie cand a fost lovit,

Nu mai stie cand sageata a intrat in el,

Si nici cand l-a strapuns peste inel,

Bjork zambeste,

Bjork rade,

Cat siroaiele ii curg.

Bjork rade,

Bjork cade,

Bjork rade…

Bjork moare…

Moare?

“NU”, aude din spate…

E de aici sau din alta lume?

Deschide ochii, si o vede...

Sau oare-i inchide?

“Sunt acasă?”, o intreabă

si zâmbește...

Pe Ea o vede, pe Ea o vede…

Si sageata n-o mai simte…

Bjork are casă…

Bjork e acasă…

Bjork are casă.

Bjork e acasă....