Se scriu singure...
39. Poetul
Din pană îi curge
sângele
În albul foii
negre.
Și din pană îi
curge sângele.
Din pană îi curge
sângele
Poetul scrie
versuri
Literele ude
Dulce-sângeriu,
sărate.
Unii demoni plâng
gustându-le.
Poetul se plimbă
prin grădină
Și privește fântânile
romane
și toată ziua
fuge prin forumuri
și toată ziua
fuge printre ei
și Soarele se
stinge,
și Luna îl
îmbrățișează cu raze selenare
Si cuplul lor
celest etern
Îi fac să
zâmbească
În agonie
muribundă
Și speranță.
…dar ierburi bea
Și acva vitae
fumează
Că pulsul să-i
cedeze
Și ochii să-i
poată închidă noaptea.
Poetul se plimbă
prin grădină
Și privește fântânile
romane
Din pană îi curge
sângele
în albul foii
negre,
Fuge de liniște,
Căci vine liniștea
Și cu ea explozia
nucleara
Vine liniștea
Și cu liniștea
VINE
Teroarea.
Poetul se plimbă
prin grădină
Și trântește
fântânile romane
Privind luna-n
agonie
Și poetul nu e
lup
E primul leu ce
urlă la Lună.
Și poetul se
plimbă prin grădină
Și sparge
statuile grecești
Și poetul se
plimbă prin gradină
Și trage iarba
din pământ
Sperând ca poate
natura se va apăra
Si are să îl
străpungă
Cu un fulger.
...vers…
…….vers…
…lacrimă…
…vers…
Poetul stă în
mijlocul curții
În cioburi și in
urlete pierdute
A aruncat cu
pietre în copii
Pana când au
plecat de la porți
(În pace nu au
cum să îl lase,
Pacea nu o are.)
Poetul stă în
mijlocul curții
În cioburi și in
urlete pierdute
În genunchi.
Si cu sânge scrie
pe tabla ruginită
De sub corpul
masacrat al Afroditei.
Cu sânge scrie pe
tabla ruginită
Scrie,
Și inima îi bate
mai încet
Și scrie…
Până nu mai are
cu ce…
Și criticii
scriu, peste mormântul său:
“Versetele nu
mor.”
Undeva, în
testament, dăca ar avea, ar scrie:
Critici,
Asta nu-I arta
poetică.
Ca toate, ca
toate,
E de iubire.
…al dracului sa
fiu.
Dar nici al lui,
Că nu pot să mă
dau
și nu vreau să mă
dau.
Nu mă am, ca să
mă dau.
40. Principele
Oastea succede
Peste cerul rece.
Oastea urlă
Peste liniștea
mortală
Putere…
…Durere.
În fața mantiilor
roșii
Pe o iapă sumbră
Stă Principele.
Înainte merge El
Cucerind și
ucigând
Înainte merge El
Provocând
Cu sufletul
strigând în spate.
Nimeni nu știe că
În cerul rece
Și în sângele
vărsat
Principele vede
ochii Ei.
Și înainte merge
El
Sperând că din
toate
Săgețile date
una are
pe El
să-l străpungă.
Căci în adevăr,
Principele nu
vrea să rănească
Pe nimeni.
Pe nimeni în
afară de El.
Principele țipă „înainte!”
Dar tot ce vrea
El
…e să fie înapoi.
Principele e plin
de ură
Urăște, urăște,
Urăște-se doar pe
El.
E noapte
Și e înconjurat
de generali
În tenebra
cortului.
…
E noapte
Și se plimbă pe
câmpul bătăliei,
Ascunzându-se de
oastea…
… Sa.
Privește corturile
de peste câmp
(…Nu dușmanul
Dușmanul e El.)
În față
Peste câmpuri
sângerii
Și peste scuturi
aruncate
Vede nimicul.
Vede un soldat
La mile distanță
Și ochii lor se
întâlnesc
Soldatul ținește
Și Principele dă
din cap, plângând.
“Te rog”, șoptește
Principele…
…”Te rog”.
Dar soldatul arcul-l coboară
Și șoptește
Privind Principele
De la mile distanță:
“Speră.”
...
…
Acum văd că le-am
scris cu majuscule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu