Când pare că scrii cu muză, problema e că poate se simt mai puține...
45. La Dulcea Viță
Scriitor italian din ’59 cu
sacou alb și trandafir,
freza ca a lui Dean,
anti-idealism
si idealistic,
cu răceală siciliană-
pasiune, înflăcărare
& respect, principiu,
privind mereu în zare,
…mort înainte de 30
sau după 80…
Tu unde mergi după moarte?
Mă gândesc că diavolul te primește
cu lichior rece și un zâmbet și îți zice să mai
să mai tragi o carte.
Am dreptate?
Ah, stai, tu mai mult
zâmbești
decât răspunzi.
Scriitor italian din ’59
prin cluburi de noapte.
prin femei din noapte.
prin gânduri din noapte.
E fascinat de zori.
Elegant și flamboiant
printre egouri boeme sparte.
Da-mi si mie o parte,
să gust rujul americanelor tale,
staruri de Hollywood depresive
fragile, delicioase, voluptoase
blonde, roșcate, cognitive,
Pasive, detașate,
totuși reactive, implicate…
A, stai, că poezia asta trebuia să
fie despre tine…
Scriitor italian din ’59 cu
sacou alb și trandafir
mereu la piept, niciodată dăruit,
dă-mi și mie să gust
rujul americanelor tale
peste tot pe mine
Ca valurile pe plaje.
Ca sărutări excitate pe marmura lui Venus.
Și eu, ca tine,
Privesc soarele când
mă trezesc,
dar mai mult când
nu mă culc.
Diferența dintre egourile sparte
ce umblă după tine, boeme-moarte
și te înconjoară pe plajă
și tu
e că tu privești soarele, ori ei…
…ei doar îl văd.
Scriitor italian din ’59,
Arta e si pe hartie
dar mai mult e vie.
Tu esti scriitura
cum violonista aia
cu care te-ai culcat atunci
in camera aia plătită de ea
e insasi partitura.
Nu vreau să privesc soarele din
decapotabila ta astrală
vreau doar să îți cinstesc un pahar
din decapotabila mea cosmică
că m-ai făcut să zâmbesc, șarlatane.
Poezia asta trebuia să aibe rimă
și să fie despre tine…
Trebuia… dar suntem artiști
și mai mult, suntem artă
și eu, ca tine, scriu zâmbind pe stradă.
…uite
Ce
Frumos
Răsare
Soarele.
…Auzi, Felini,
Oare din alte decapotabile
răsare la fel de frumos?
46. Colivia vrăjitorului
Mi-ar plăcea și mie
să am în cuibul meu
de cărți și vrăji
de lichior de ciocolată
și lichiori de iubire…
Să am o Marilyn
o actriță Hollywood
o zeiță
Paralelă cu lumea.
Să mă holbez la ea
ieșind din duș,
paralelă cu lumea,
conectată cu Lumea…
Visând mereu,
cu sânii mari și infantilă
dulce, voluptoasă copilă,
să o privesc cu ochii mei
de vrăjitor cu plete negre
obsedant, cu vrajă
și cu… bagheta mea
pe sus…
Să o țin într-o colivie
Să îmi frângă inima
în duminicile singuratice
și să îi dau de mâncare
versuri albe și diamante.
Să o țin într-o colivie,
și să o scot când vreau,
să am despre ce
și de sub ce…
să pot scrie poezie
În duminica asta pustie…
Nu m-ar iubi daca i-aș
lua libertatea?
Nu aș face și eu
exact ce face ea?
Să o am în inimă și-n cap
și să respir adânc parfumul ei
de pe mantia mea fermecată
când sunt chemat la exorcizări ieftine
să recit din cartea blestemată
să recit versurile-mi vechi
…semnate eu
scrise de altul…
Ar sta așa frumos în colivie…
O ființă ca ea e prea frumoasă
Ca să fie liberă vreodată.
…câtă poezie
aș scrie eu din tine…
AAah...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu