- David A. Marin, tobosarul
Ceata isi flutura
pletele bălaie…
Geamul calm si
majestic, calai se aburește…
Frunzele se iau
la încăierare…
Iar din salile
sumbre ticaie vatra regeste…
Si acolo se
sprijina ea, peste geam si aroganta…
Parul sau negru, pielea
ei palida si flamboianta….
Ceva noblete
perversa, ca un fum al naturii…
Un intreg
stindard al dorintei capitularii.
Zici ca e un in
toate drepturile un element,
Pana si vuietului
vantului inspira un anume sentiment.
In vestmantul sau
incins,
Ii sta ceva gand
aprins,
De dupa usa s-aud
barzii,
Latrandu-i ca
maidanezii.
Caci acesta
creatura nedefinibila statea atarnata, - cum ziceam,
Peste tot taramul
ce in fata sa se intindea, - asa
povesteam,
Si genunchiul il
plecam in fata ei, - va informam,
Oarecum de dragul
ca din ea cine-stie-ce iubeam.
Un vers incult
dar ironic: Ha…ha…
Exemplific...
Cand urletele de
razboi rasuna,
Si cand imperii
se rascoala,
Eu si restul dau
tarcoala, unde gasesc mai mare banul…
Vedeti voi, unde
nu-I profit, nu-I razboi, si viceversa…
Eu si ceilalti
plecatori-de-genunchi spargem controversa.
Ne imbratisam
natura animala,
Ne uitam
idealurile, cele de acreala,
Pai, eu zic ca
omul nu e facut din prea-pura aureala.
Patria si
poporu’, - pretexte de abureala…
Eu plecam
genunchiul pentru a mea viata!
Prin viata
inteleg multe…
Oricum nu sunt al
naibii cavaler de cruciada…
Sincer, aceste
ipocrizii sunt mai mult insulte.
De mi-ai ghicit
profesia, iti zambesc in fata,
Nu sunt bun si
nici negativist,
Ma lupt pentru "putere", si formele reginei cu dichis…
Daca colegii mei
se prăpădesc prostește-lupta,
Fuga mi-o
starnesc, ca nu e ca in carti…
In castel o sa
fie ea, dintr-un mar se-n infrupta..
Nu mor pentru
bizaritati…
Mor pentru natura
animala, aia, perversa,
Pe care o accept,
si tot asa, viceversa…
Cine sunt?
Ce sunt?
Chiar mai mult…
de ce sunt?
Poti lua
intrebarea ca un fel de arzator raspuns.
Daca crezi ca-s rima goala, te inseli...
Ca sa iti exemplific, - ignoranta poate fi fatala...
Dar la fel este si natura, precum si forma reginei mele, de doua ori mult prea extraordinara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu