Versetele Arogantei 29: Vraciul

                                                                 - David A. Marin, tobosarul

Eram de fata la un ritual, pe undeva prin periferia galaxiei... Fireste, asa, ca de miercuri seara... Si mi-au trecut cateva versuri prin cap... Verset de ezoterism erotic si/sau de erotism ezoteric... alea-alea...

Ca intotdeauna, cititi cu piesa de fundal... pentru experienta completa... mhm.

Vibrație nesfârșită,

Incantație infinită

Pe o planeta nedescoperită,

Băștinașii au ritual.

Shhh. Auzi?

Uite! Dă la o parte frunzele…

In văzduh, șoptesc sintetizatoarele…

Intre tufișuri, chicotesc erotic tobele,

Întunericul strălucește azuriu,

Palid, licură hologramele…

Treptat, ca niște torțe

se aprind prin sacadate forțe.

Si, invocate, din a lor radiație

Ies virtual dansatoarele exotice.

Pe o stânca, se ridică vraciul

Cu privirea in cer,

Se sprijină pe totem…

Se închina la cometă.

Robele sale roșii emit erotism,

Pletele lui dense scoboară, gălbui-sure…

Din mâinile sale zburdă pervers ezoterism.

Vorbește cu zeița...

Fâșii verzui adânci printre brazi,

Hologramele zâmbesc,

Sintetizatoarele șoptesc.  

Muzica tribală e futuristă…

Incantația e interzisă.

Planeta e nedescoperită…

Pe ritm, hologramele își leapădă gândurile…

Pe bas, hologramele își arunca hainele….

Vraciul e etern

Vraciul miroase a falern.

Se muscă de buză,pe sub glugă,

Trosnește arogant degetele,

Si hologramele se materializează.

Vulpește, ele râd si se aruncă pe băștinași

Sânii lor strălucesc in torțele electrice

Buzele lor tremură in flăcările eretice.

Zâmbetele lor ard in ritmurile orgasmice.

Limbi străine, interjecții obscure,

Cultiștii striga-n desfătare.

Fostele holograme gem in desfrânare

Vraciul le-a eliberat.

Acum sunt zâne.

Si vraciul chicotește,

Uitându-se la cer…

Cometa vestește.

Si zeița zâmbește.

Pupilele lui violet licăre

Buzele lui sunt îmbibate in sânge

L-a lins de pe gatul unei „ofrande”

Care-i zâmbea de prin mulțime.

Vraciul murmură o vrajă, ii face semn,

Si zâna zboară pe stânca lui.

Robele lui flutură in vânt.

Si Cerurile râd…

Ele si ei, ei si ele…

Ele si ele, ei si ei…

El si ea,

Se amalgamează ca niște lei.

Vraciul isi ia „ofranda” in brațe…

El are barba roșie de vin.

Ea are parul de satin.

Si se săruta, deloc clandestin.

In ochii zânei, el vede cum

fulgeră!

Cineva i-a făcut cu ochiul de pe lună…

In pădure divinitatea tună!

Vraciul tresare,

Zeița îi zâmbește.

L-a făcut zeu.

Si pentru el, s-a coborât din Elizeu

sub forma de zâna, Ei buzele-i răsună!

Shhh. Auzi? Pădurea traieste…

Cometa vestește…

Zeița îl iubește.

Si vraciul rânjește.

A sedus cerurile…

Sub stanca, zânele dansează…

Si pe adorator, zeița-l adoreaza…