miercuri, 1 octombrie 2014

Versetele Arogantei: 36. Omul rău

                     - David A. Marin




Soarele mă batjocorește
Cu razele lui moi.
Mă opresc la o răscruce
Nu știu de ce…?
Călăresc si nu mai gândesc
Ce-i aia gând?
Când eram mic
Tata mi-a zis să
Omor omul rău…
Azi, soarele mă batjocorește.
Și eu călăresc in față…
Dobitocul e in frâu,
ȘI suspină.
De ce sa chinui animalul?
I-am dat drumul.

Când eram mic
Tata mi-a zis să
Omor omul rău
Așa că merg
Merg după el,
Alerg după el…
Preria e o mare
Desertul e o mare
Pădurea e o mare
Viața e o mare
Si mă înec
Fără apă in plămâni.
Tata mi-a zis să
Omor omul rău
Așa ca merg după el.

Am găsit omul rău
Când se făcuse noapte
Din tufiș
 o căprioară se uita la el,
Confuză.
„Ai ochi frumoși”, i-a spus omul rău.
El avea ochii roșii.
Pesemne se gândea
La o leoaică.

Am găsit omul rău
Intr-un foișor.
Și l-am împușcat.
Si am privit sângele
Fără să gândesc.

După trei nopți,
Indienii au găsit omul rău
Mort in foișor,
Sub totemul căprioarei.
Eram mort de 3 zile…

Era crai nou
Cica atunci se pun dorinte.

…m-am trezit bandajat…
Prin bandaj curgeau inca siroaie
Si sunt pe calul meu.
Imi curg inca siroaie.
Razele lunii tremură in cer
Eu tremur mai tare.
Indienii mă priveau confuzi
Așteptau un zâmbet…
Căpetenia, de jos,
Mă privește călare.
Nu șovăie și spune:
“Si mortii iubesc, plete-de-aur”.

Si dă calului un ghionte.


2 comentarii:

  1. Nu e nevoie sa suferi
    micule poet
    Caci lumea-ntreaga scrie
    Cum ai scrit tu
    acest verset
    Si pui durerea-n el
    si pui si suflet
    si toata viata-n el
    Ai scris cu dragoste
    Ai scris cu ura
    Dar simt cum arde
    Caci arde de durere
    Iti arde sufletul in flacari
    Si sangele prin vene
    Si strigi cu disperare
    si pleci in cautare.
    Incerci sa-ti gasesti inima, sa te gasesti pe tine
    Caci te-ai pierdut, ai pierdut linistea de sine
    Cine-ai ajuns sa fi?
    Un scriitor tacut
    Doar cu un pix si-o foaie
    fugind departe de culoare
    Mi-ai iesit in cale si ti-am simtit durerea
    Si stiu cat doare
    Si stiu ca nu e calde de scapare
    Doar fugi de raul tau, intoarce-te spre bine
    Si sper s-ajungi acolo
    Sa nu-ti fie rusine
    Si cere ajutorul
    De ce sa fugi de fericire?
    Esti tanar, la asta se rezuma totul

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare cu interpretarea lui... Poezia, pentru mine, e despre altceva. Poate mai mult mersul inainte decat intoarcerea spre ceva, orice ar fi.
      Nu-mi place apelativul de "mic poet", suna inferiorizant.
      Merci, totusi, pentru citire. Cheers!

      Ștergere