duminică, 28 octombrie 2012

A picat ceru' cu filmu' asta... QWIEJQWDGQWGUG

Ca un fan mai mare sau mai mic a seriei James Bond, pot sa spun...ce...sa... Doamne, sunt  atatea de zis...Filmul asta a fost...

Stai sa imi inghit emotia si sa ma linistesc.
Asa.

Martin Campbell a facut o treaba geniala cu Casino Royale, da? Povestea a fost bine scrisa, locatiile si ele bine alese, dar nu s-a simtit influenta seriei James Bond pe parcursul intregului film. Starea aceea pe care am avut-o cand ma uitam la fimele cu Sean Connery, Rooger Moore si chiar Pierce Brosnam - mai mult sau mai putin, s-a pierdut intr-un fel sau altul. Cliseele din seria Bond nu au fost atot-prezente. In afara de "Bond.... James Bond.", dialogurile dintre Bond si tipa sedusa, si scenele cu bataie nu a fost... nu a fost totul, intelegeti?

Marc Foster nu a fost regizorul potrivit pentru Bond. Quantum Of Solace - filmul a fost mai artistic, mai nou, cu mai putine scene generice, dar tot au incercat sa forteze un regizor obisnuit cu filme de genul "the Kite Runner" si "Finding Neverland" sa regizeze un film ca....ca JAMES BOND!
James Bond nu a fost niciodata destinat sa fie un film artistic, nici unul fara clisee sau momente generice. Este o serie cu multe filme, din care, trebuie sa recunoastem, unele au fost de umplutura, dar o serie care implica o stare - starea care doar filmele Bond o atinge si i-o inmaneaza spectatorului, o stare care doar 007 o arata, ceva ce restul filmelor cu agenti secreti a incercat sa atinga, dar fara mare success.

Skyfall a atins starea din plin, poate nu chiar de la inceput, dar a atins starea - starea asta, care, chit ca este plina de clisee si momente generice, o tot urmarim in fimele cu Bond.
Filmul nu a fost perfect, cei drept, are multe goluri si probleme, dar mai putine si mai aceptabile ca ultimele doua. Totusi, Sam Mendez a facut o treaba buna si meritul lui este deplin.

Daniel Craig este James Bond-ul timpurilor noastre, a generatiei noastre. Nu este Sean Connery, nici Pierce Brosman, nici Roger Moore, prezinta o personalitate asemanatoare cu ceilalti, dar captureaza 007-le potrivit noua. Nu este Bond-ul lui tata, cei drept, dar este unul captivant si care mereu iti aduce un zambet pe fata dealungul filmului. La cei 44 de ani care ii are, Daniel Craig arata foarte bine si, vizual vorbind, a intrat in corpul personajului in toate filmele din serie in care a jucat. Jocul sau actoricesc nu este cel mai bun, nici unul care sa iti sara in ochi, dar este exact ce trebuie, nici mai mult, nici mai putin, cand vine vorba de Bond... James Bond.
Daniel Craig mai arata si o anumita drama, personalitate si complexitate personajului, putin mai mult decat Pierce Brosnam, si poate chiar putin mai mult decat Sean Connery - cu atat mai mult Roger Moore. Fiecare are opinia mea, dar raceala aceea, combinata cu partea umana, a lui Bond, se vede pe fata lui Craig si s-a vazut in toate filmele. Felul in care poate da replici atat de simple ca asta:
este de admirat. Asa ca, in concluzie, Daniel Craig a fost printre cei mai buni "James' Bonds" de pana acum, daca nu cel mai bun. Din nou, fiecare are dreptul la o opinie, dar raman cu impresia ca a mea este decenta, asa ca o s-o pastrez cu mandrie...                                      

Skyfall  a fost primul film care sa cuprinda cum trebuie excelenta lui Daniel Craig, potentialul lui deplin. L-a trecut pe personaj prin atatea ipostaze incat iti venea sa iti dai palme... Momente in care puteai vedea cum Craig intra, sa transforma - daca doriti, in Bond, si raspundea tuturor intamplarilor rece, dar drama sa umana se putea vedea clar in ochi. Unii pot spune ca 007 este usor de jucat... Da, 007 poate fi usor de jucat, dar James Bond nu este. Poate albul sa fie si negru? Daniel Craig a dat din cap si a facut-o. Fara Sam Mendez asta nu ar fi fost posibil niciodata, asa ca din nou aplauze pentru regizor.

La fel de multe aplauze trebuie date si scriitorilor. Replicile au fost atat de bine scrise incat la fiecare trebuia sa ma plimb in fata si in spate cu scaunul si sa mai beau o gura de Nestea. Singura problema, si aici este Mendez de vina - impreuna cu producerii, sunt scenele cu tipe. In Goldfinger si Thunderball, Sean Connery a schimbat pe putin 3 tipe dealungul filmului, toate aratau genial si jucau atat de gingas incat muscam desktop-ul... Sigur, pe vremea lui Connery femeia nu era atat de feminista si supra-protectiva cand venea vorba de corpul si profesia sa, dar si in primele filme cu Daniel Craig, "fetitele" au jucat relativ bine si erau destule scene care sa starneasca interesul si pe partea seductiva a lui Bond, dar si a fetelor. Acum, in Skyfall, nu spun ca Helen McCrory nu arata cum trebuie , nici ca a jucat prost, ba din contra - a jucat mai bine ca celelalte tipe din seria Craig, dar nu a fost ceea ce trebuie de la capat pana la final. Scenele in care a aparut au fost geniale si QQWYQQIUDWQHDQWIUDH dar au fost prea putine, prea scurte si nu au exploatat-o pana la capat. Adevarata bunaciune, ci anume Berenice Marlohe, a aparut prea putin! Sigur, nu juca chiar atat de bine, dar nici nu trebuia mai mult la o actrita din Bond. Hai sa gandim real pentru o secunda, care dintre barbatii de aici s-au uitat la Pussy Galore sau Fiona Volpe pentru jocul actoricesc? 
Exact.
(( Bine ca am venit la film cu cine trebuia ;) ca altfel chiar nu aveam la ce sa ma uit, pe planul asta cel putin :)) ))
Vorba lui Tudor, dintr-un review de la Harry Potter, vroiam sa o traga putin mai mult de par, sa o pupe mai tare, mda...
Hai sa spunem ca putinele scene ar trebui sa ne satisfaca, dar nu a facut-o pana la capat. A dezvoltata alta parte a lui Bond ce nu am vazut-o pana acum, si trebuie sa aceptam faptul ca Sam Mendez vroia si el sa lase ceva unic in serie. 
In final, dialogul a fost foarte bine scris, si favoritul meu din seria Bond, dupa cateva parti din Goldfinger si Casino Royale. Scena cu barbieritul trece in "Hall of Fame"-ul James Bond, cel putin pentru mine, pe langa scene ca asta:
Povestea a batut Casino Royale, Quantum Of Solace, Thunderball si poate chiar Goldfinger. Este ceva de admirat cat de multe pot face niste scriitori sub alt regizor si echipa de filmare. Este rapida, dar nu este nici trasa de par. Ceva lejer dar plin de intriga. Jos palaria.

Locatile au fost perfecte din orice punct de vedere. Mult mai bune ca in orice film Bond pe care l-am vazut pana acum. Resedinta lui Bond, scenele din Istanbul si din Londra, toate au fost perfecte. Chiar si lucrurile filmate in studio, mai multe sau mai putine, au fost bine filmate si au tinut vizionatorul cu inima-n gat. Au generat o atmosfera mai speciala, diferita cu restul seriei Bond, cel putin cu locatile de la final. Toata lucrurile de la final au fost geniale, si au pastrat cele mai emotionante momente pentru sfarsit. Poate nu a fost cel mai indicat lucru, dar a fost genul de parte unde scapai popcorn-ul si te dadeai in fata si in spate pe scaun, ca Tudor.                                  Filmul, pe la inceput, a avut niste parti filmate relativ prost, fara sa induca interes, mai "meh", asa, dar sunetul a fost bine editat si pozitionat, in asa fel incat s-a recompensat. Mai tarziu, pe la jumatatea filmului, cand au aparut si locatile mai interesante si mai complexe, cameraman-ul si-a intrat in "modul X" si a facut ceva...ceva special. Montajul final putea fi mai bun, dar nimic care sa te supere chiar atat de mult. Nu ai cum sa stii care a fost versiunea pura a lui Sam Mendez, deci aici putem sa dam vina decat pe script doctor si produceri.
Coloana sonora a fost bine aleasa. Chit ca as fi fost fericit sa aud asta
^^^^^^
in anumite scene si momente, Adele a facut o treaba buna pentru acest tip de Bond, Bond-ul asta mai putin generic si mai mult dramatic, mai uman si mai calai, ca nu e nici rece, nici cald... Montajul de la inceput a batut, cred, toate filmele Bond. A fost ceva...pfai. 007 impuscand din bulinutele alea rosii nu se compara cu ce am vazut noi la inceputul filmului.
... Cand vine vorba de melodii, eu sunt mai inveselit de partea asta a lui Bond:
Dar tot a fost potrivit cantecul lui Adele.

Jocul actoricest a lui Judi Dench a fost numai bun pentru M, ca de obicei, si exploatat la maxim de Sam Mendez. Vedem alte laturi ale personajului pe care nu le-am mai vazut, si a adus un zambet foarte mare pe buze.

Javier Bardem...Vai Javier Bardem... A.... A rupt-o. Asta a rupt-o. Prima scena, dialogul lui Bardem cu Craig, protagonist vs. anti-protagonist a fost atat de bine scris... Nu vreau sa spun nimic pentru a nu face spoilere, dar a starnit si rasete profunde, cum a starnit si interes si chiar intriga. Drama anti-protagonistului, in alea 30 de minute in care a aparut, poate chiar mai mult, a fost extrem de bine subliniata si bine jucata. Controversia personajului a fost atinsa foarte bine de Javier, si isi merita locul printre unii dintre cei mai buni "aia rai" din James Bond.

Finalul a fost cel mai epic dintre toate. Nu dau toate, dar pot spune urmatorul lucru: Pentru cineva care a stat si s-a uitat la Goldfinger si Thunderball in weekend ca sa fie pregatit sa faca un review ca-atare, a fost orgasmic. O sa spun doar ca "intoarcerea" aceea de la final a fost orgasmica pentru oricare fan Sean Connery, cel putin in opinia mea. Nu a fost sublima, dar filmul ti-a bagat-o drept in fata. Au mai fost clisee, gen, X-ulescu si Bond pica intr-o prapastie cu monstrii, Bond iese si X-ulescu moare... ehem *the shark pit from Thunderball* ehem... Dar toate au fost satisfacatoare pentru un fan ca mine.

VERDICT:

8, cu indulgenta.

- tipe si scenele cu tipe
+- drama personajului
+ cliseele bine pozitionate
+ locatii
+- montaj
+- filmare



Fragment bonus:
De ce ne uitam,noi barbatii, la filme cu James Bond
In final, barbatii se uita la fimele cu James Bond la fel cum ne uitam la fimele cu super eroi. Stim ca nu vom fi niciodata in punctul respectiv, dar ne uitam la acest model arogant, sexy, plin de bani si faima, cu multe tipe si cu puteri seductive atat de ridicate ca la un punct pe care dorim sa il atingem. Nu vom fi niciodata acolo, dar stim ca este ceva ce toti vrem sa facem. Este un stereotip ce nu este stereotipic. Este James Bond. Sigur, ne uitam si pentru poveste si toate cele, pentru locatii efecte etc etc, dar motivul principal este asta. Ne ducem, in ciuda faptului ca stim ca nu o sa aratam niciodata atat de bine, nici nu o sa avem atatea abilitati, dar credem si fugim spre aceasta tinta. James Bond este un idol, un idol mai elegant si mai sublim, si nici un film nu o sa creeze un idol mai persistent ca acesta.
A da, si tipele bune. Sa nu uitam de ele.


 - Marin.... David Marin.
                     ...acum sa imi invat la Geografia vietii...pfff...


P.S: Sunt la curent cu faptul ca multi dintre voi nu sunteti de acord cu cronica, mai ales cu opinia mea. Multumesc mult pentru critica, criticii sunt criticati si la fel si cei care o fac, este un ciclu al showbiz-ului. In final, eu ma lipesc de opinia mea si stau langa ea, chit ca poate parea negativa in ochii altora. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu