Pot spune ca a fost genial, si pot sa las totul asa.
Dar, dupa cum ma stiti, nu o sa tac atat de usor - o sa continui si o sa traduc aceasta orgie a corzilor, ritmurilor si a nebuniei muzicale la propriu. Este o imbinare vrajitoreasca - acest fusion rock modificat cantat de Portnoy, Sheehan, McApline si Sherinian. Fiecare gama bine aleasa, fiecare lovitura bine punctata. Daca John Boham are putere animalica, un haos elaborat si libertate artistica extraordinara; daca Neil Peart are precizie si sunete inovative; daca Ringo Starr are abilitatea supra-umana de a canta fara greseli sub influenta a atator lucruri; daca Thomas Lang poate pastra timpul si sa cante foarte mult timp fara sa oboseasca; atunci Mike Portnoy are abilitatea de a lovi in punctul X, a bate cand trebuie, in secunda respectiva, si cu efectul care trebuie - ca sa nu mai spun de spectacolul de scena care il face ( chit ca, pe acest nivel, il bate Steve Moore aka The Mad Drummer ) este interactiv si bine pus la punct. Nu este cel mai bun tobosar pe care l-am vazut, dar este unul foarte bun. Bataile agresive dar si imbinarea cu restul instrumentelor este epica. Trebuie sa spun ca respect aceasta formatie, pentru felul in care face orice cover sa para la fel de bun ca si cantecul original, si foarte multe lucruri cantate de ei sunt hipnotizante.
Nu pot spune ca nu gresesc niciodata, nu. Sigur, au intarziat 40 de minute - dar, in final, a meritat. Greseli din punct de vedere muzical, au existat si acestea. Poate a dat pe o coarda gresita, poate a intarziat cu un cinel, poate nu s-a auzit microfonul cand incercam un experiment, dar tot a fost epic - epic deoarece este un gen care nu implica corectia propriu-zisa, ci iubirea pentru ceea ce faci, abilitatea de a te juca cu ceea ce faci, si a suda atatea sabii intr-un singur ciocan care este sub-genul Fusion Rock.
Nu spun ca sunt primii care sa faca asta, dar aceasta echipa duce muzica psihedelica la un nou nivel - un nivel care nu este doar psihedelica, si mai mult. Sigur, poate nu bate Dream Theater, dar tot suna foarte bine. Muzica, in opinia mea, nu este o competitie, ci o cursa spre perfectiune, iar cum perfectiunea nu exista, singurul lucru care ramane este drumul majestic spre aceasta. Respect aceasta formatie, nu spun ca este perfecta, si spun ca este, in tot sensul, o formatie adevarata cu un stil adevarat.
Partea non-literala este ca trebuia sa merg la baie jumatate din concert, dar nu am plecat sa nu imi pierd locul din fata. Andrei a reusit sa ia un bat, PE care o sa il tinem cu schimbul, iar eu m-am ales cu un pumn in cap... Cand sta cineva in fata voastra, dragi metalisti, rockeri, si altii, va rog, nu faceti pumnul/cornitele ( care, cu tot respectul, nu are nici o legatura cu religie ) atat de tare! V-ati gandit vreodata ca poate II DATI CUIVA IN CAP? Mda.
Tudor, ideea ta republicana, referitoare la faptul ca un artist ar trebui sa aiba grija cu tot ceea ce face, din cauza/deoarece influenteaza multi fani cu fiecare miscare - eu cred ca mai mult ar trebui sa aiba grija fanii, cand ajungi la un punct unde esti gata sa impungi, sa lovesti si sa impingi pentru un amarat de bat - ori esti falit si vrei sa il vinzi, ori ar trebui sa iti pui niste intrebari mai serioase.
Sa va bata Rock-ul intelepciune, Tobosarul David A.M.
P.S: Daca cineva stie unde sunt filmarile oficiale de la concert, daca se pot gasi pe undeva, as fii interesat sa aflu aceasta informatie de ultima ora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu