Am avut o saptamana cu mult mai putin sens decat au, de obicei, saptamanile unei luni, si lunile unui an, si anii unei vieti. Nu, nu e cine stie ce, dar ma face sa ma gandesc la faptul ca simpla stare de confuzie poate sa sperie o gandire prea logica, asa ca eu nu functionez dupa un sistem exact, mai exact dupa un haos elaborat.
Acum, de exemplu, am descis sa fac o poza aleatorie cu mine asaltat de operele lui Shakespeare, cu cateva lumini ambientale fluturandu-mi flamboiante prin camera, si cu o fata cliseica de ganditor. Why? I don't know why, it's just something I tend to do. Nu stau neaparat sa relatez la eventimentele zilei de astazi, sau ale saptamanii, dar gust bine ironia unor lucruri, complementate de distractii si de alte adictii ce ma ajuta sa ma bucur cat mai mult de prezent. "Carpe Diem!", - va transmit doua cuvinte, de pe fotoliul asta al carui continut nu imi vine in cap, o sticla de bere nealcoolica cu cateva picaturi de Jack ascunse in ea (shhh! :P), niste luminite de pe colturile tavanului si privirea mea uitata in monitor, in niste randuri din sonetele artistului asta, si versurile din Urami Bushi(http://www.youtube.com/watch?v=eV8JlNdcOEs). Tot nu imi revin dupa Kill Bill 2. Tot ce pot sa spun e ca ziua de astazi a luat mai mult decat ar trebui sa ia o zi... sau poate a fost un sentiment iluzoriu. Less and less things keep making sense nowadays. Tot nu inteleg de ce a trebuit sa merg la scoala pentru a sta, umbland pe coridoare ca un leu infometat, avand in vedere cam am pierdut si pretiosul meu timp in care puteam sa il pierd altfel, si nu am avut destule fete pe care sa le abuzez din priviri. Oh well.
Cu toate astea spuse, Carpe Diem si noapte buna!
Iertati-ma daca continutul nu este de calitatea blog-ului, dar, in final, scrisul este si arta, iar cateva cuvinte cu tendinte jurnalistice nu strica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu