Al 8-lea verset:"Frigul uscat"
de David A. Marin, tobosarul.
04.02.2013
Ca intotdeauna, cititi, daca doriti, cu o melodie predestinata pe spate ;)
Taramurile frigide,
imputinate…
Universul se extinde,
Si noi ne indepartam
de toate.
Diamantul nebunesc,
straluceste cu absurditate…
Este frigul gol,
neindesat…
Uscat…
Umeazala respiratiei imi
flutura aburul neinteresat…
Iar pe spate, orga
unui pian uitat, imi canta nota lunga…
Iar ritmul ma introduce
intr-o transa, fara rima.
Merg pe strada, ascult
muzica din filme…
Privirea-mi infipta in
pamant,
Oamenii se uita la
mine cu sfiala…
Pe toti ii vad fara
vreo calitate pasionala.
Incerc sa arat ca de
rest nu-mi pasa,
Ca arat o
superioritate, dar uneori e faurita acasa…
Cu priviri seducatoare
sunt ispitit de viata,
Sugereaza inocenta
aroganta…
Dar stiu ca e un
paradox, si stiu ca sunt cuvinte goale:
Ultima linie, e
fuserita sus…
Unii traiesc in casa
Soarelui Ridicat…
Altii intr-un galben submarin
, de doctrina predicat…
Eu unul migrez ca un arrogant
nomad.
Sunt inconjurat de
frig, si sunt la poalele unui versant.
Nu e tacerea dinaintea
furtunii…
Nu e nici furtuna
dinaintea tacerii…
Nu e nici panica
dinaintea unei explozii...
Ci e visul dinainea
somnului.
Uscaciunea de dupa
zapada…
Emotiile ma depasesc, uite
ca clachez…
Toba bate ritmul,
vocea-mi canta versurile…
Lasa sa curga tema,
caci mi-am uitat ideea…
Lasa ceaiul sa fie varsat, caci lemnul e pictat...
As urla, "deschide ochii. Trezestete la viata. Dar defineste!
Ce simti, de ce, cum, si cat e ceasul?"
Dar trupele aliate au invadat orasul.
Si eu, eu scriu o poezie, ca doar a rasarit apusul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu