marți, 26 aprilie 2016

Oil in his eye - a poem

David A. Marin
The robot talks
the suited-man watches
the blackness out the window
the flaming gorge of stars
nebulas singing quietly
as lovebirds by a fire
asteroids gently walking
by the meteors grasping the
skies with lines of ash
the robot talks
to the businessmen
seated on the black cruiser
towards the mothership
enormous fire from below
“LAdiES AnD GEntLeMEn
DoNot Despairrr As Y-O
NoTiCe YoUr pLANeT
ExploDiNg BeNeath YoU
On ThE ScrEENS of The SeAt
On WhIch YoU ReST
ThE FaTe OF The PlaneT
Was Imminent
yOUr Bussiness Ventures
WiLl Be taken care Of
As All Of Y-O Have Arranged
And do know that This
CoMProMISE wAss
The bEsT cHOICe,
Bussiness-wise”

The Robot talks away
As the planet blows
And the 0,001% eat plastic food
On leather chairs
On a spaceship towards
Thy mothership
And across the sky
From an asteroid mine
An alien ship, painted pink
Approaches like a pencil’s ink
And the robot stops talking
The ship is moving, the men and women
Drinking, eating, in silence and artificial light
In the plastic fright
Thinking of their life ahead
But the pink vessel lights up red
Inside, green people with brown hair
With tears on their faces

As they watched Earth go
The pink vessel, color of passion
Of smile, of life
A Flying Love & Pleasure-Hub
On which stand aliens
And three humans who were on vacation
They watched their planet burn
The pink vessel, the suited man watches
No expression, no smile, no grin, no frown
He doesn’t think of his money, for once,
He repents as the oxygen dries out
And the pink vessel shots their windows
And the robot’s operation system crashes down
The lights go out.
And his dark tie
White shirt
Black tux
Gold watch
And fortune
Fly through the void
Through the nebulas

The pink ship sails across the sky
With the last three humans
Back to another Earth
With another folk.
“Why didn’t you save Earth
10,000 years ago
When the poles were melting?”
Asks a robot, from the control board.
The humans do not respond,
And the little pink metal creature
Sighs mechanically and flies about…  

His friend, another metal man,
Going through a human’s room,
Finds a weird-looking wooden object
And takes his metal hand, and plucks
A string on the guitar…
And the robot goes to the humans
One of them looks back, water in his eye
Robot stops scanning the man, looks at him instead
And thinks ahead...
Even though he scanned the guitar
And his system instantly learned to play
He closed the program
And with oil in his eyes
He stuttered
Metal-man to man,

“T-teach me a s-song you w-wrote
I don’t want Earth to die”.  






luni, 11 aprilie 2016

Versetele Aroganței: 57. Spovedania

David A. Marin



Am tot auzit zilele astea de lemn, spații mici, și Dumnezeu... Și mi-a venit să scriu asta.
În orice caz, după mine, nu cred că știe cineva fix ce preferă Dumnezeu, deși poate că înainte de mall-uri sub nume de lăcașe, Dumnezeu ar prefera Omul, iar inainte de lemn, Copacii. Natură, alea-alea. Hipiot răzvrătit.

(Pictură: Ego et Rex Meus, 1888, de John Gilbert)

Ghepardul privește iezuitul
Iezuitul privește prin ghepard
Știe iezuitul, ce face ghepardul
Ghepardul știe că nu-i greșit
Dar văzut-ai tocmai așa
Confesiunea catolică
Mare rit traumatic
Când nu-i adogmatic.
Să-ți faci vină pe ce nu-i greșit
Simte cum frige camera spovedaniei
De râsete luciferice compătimitoare.
\\
Un băiat târât de părinți
În zisa casa a lui Iisus
Să se sperie de cântecele de cor
Și de vocea groasă în ecou
Și să se pună în genunchi
Așa-i zisa spovedanie
Și să zică nimic, nimic, nimicuri
Căci, părinte, nu o zic cu rea-intenție
Dar dacă vrei adevărul
Pregătește-te la mici tridente zburătoare
Să-mi saltă din a mea gură
Și să îți străpungă galbena aură
Cu șocuri mici electrice feline
Și să nu mai stau eu în genunchi
Să stai tu…
Sub a mea mare umbră.

Al Pacino ca diavol – VANIATEA e păcatul meu preferat
Dar eu zic că modestia și umilința e păcat mai mare
Și mai păcat e când voi ziceți că-i respect.
Ascultă-mă, căci eu vorbesc cu zeii.
Și mie universul îmi e prieten.
Si eu până și cu Dumnezeu înjur,
Fi-ți-ar furia să-ți fie,
Eu sunt libertin până în străfunduri.
Uneori mă văd culcându-mă în
dimensiuni paralele
cu unele dintre vrăjitoarele pe care le-ați ars
de-a-lungul secolelor.
Mă gândesc că aveau sex-appeal de dădeau pe afară
și pseudo-pietatea voastră și traumele parentale
nu vă lăsau să vă apropiați de ele
așa că le-ați ars pe rug.

Ascultă-mă aici, părinte, căci eu sunt
Păcătos, dar păcatele pentru mine
Nu-s doar alea din a voastră carte neagră.
Și ascultă-mă, părinte, căci eu sunt păcătos
că n-am citit Coranul dar știu cât-de-cât ce-i prin biblie…
Ascultă-mă, părinte, căci eu vorbesc cu Dumnezeu
Și râd cu el și înjurăm, căci îmi e prieten
Și vorbesc cu Freya când mă gândesc la fete
Și le dezbrac și îmbrac și dezbrac în capul meu
și e total O.K., și Freya îmi zâmbește
Și sacrul meu nu-i sacrul tău.

Ascultă-mă, părinte,
Dă-mi a mea pace.
Dă statului a lui pace.
Dă copiilor a lor pace.
Ascultă-mă, părinte,
Căci noi am tot ascultat.
Când o să îngenuncheze biserica
Să-și spună păcatele nouă?

Oare mâine, oare poimâine,
Înainte sau după ce preafericitul”
Își parchează merțanul în Mântuirea Neamului?
Înainte sau după ce vă șerpuiți în treburile statului
și în a noastră educație?
Catolicii au avut cruciadele, dar măcar
cardinalul Wolsey a ridicat și școli
și acum Francis vorbește de ce-i
actual și relevant
dar e ok, că voi vă rugați vara pentru ploi
și faceți amendament la constituție
ca să definiți căsnicia ca o uniune
între femeie și bărbat
de parcă căsătoria vă aparține vouă
și e a voastră proprietate
și e doar din Biblie
de parcă căsătorie nu aveau și
romanii
și nordicii
și grecii
și egiptenii…

Ascultă-mă, părinte,
Căci noi am tot ascultat.
Când o să îngenuncheze biserica
Să-și spună păcatele nouă?
Vezi umbrele de pe pereții catedralei
Vezi lacrimile istoriei
Vezi păcatele
Și simte-mi, părinte, furia,
Simte-mi tridentele și simte
Cum soarele ce intră prin vitraliu
Este lacrimă lui Ra
căci Soarele însăși îl blochezi
Când ridici fortăreți ale opulenței
Și predici umilința...
De ce nu folosiți sutana
să predicați pacea și iubirea
toleranța, egalitatea și omenirea
nu să dați sânge ca spada
în suflet, minte, viață?

Ascultă-mă, părinte,
Căci noi am tot ascultat...
Când o să îngenuncheze biserica...
...Să-și spună păcatele nouă?



joi, 7 aprilie 2016

THAT FUCKING SMILE. a poem. :) .

by David A. Marin

That smile.
Terrible.
It becomes ugly, deforming, a caricature
With each smile you fake
The more pain I think builds up in you
You become a machine of pretty faces
A doomsayer in truth
A butterfly on surface
A chemical equation
That’s doomed not only to explode
But to not be understood because
It does not want to be understood
And it doesn’t know whether it should explode
Or not.
That smile on your face
Is no longer a smile
It’s a plead
It’s a cry for help
It’s a yelp
It’s a lie, and it’s not even a beautiful lie anymore
It’s an aggressive lie
It’s a smile like a
Corporate meeting
Or bourgeoisie philanthropists meeting on a Safari
Or a war criminal posing with panda bears for a magazine.
Keep screaming,
You can’t hear yourself so no one else will either.
So much disgust upon others and mostly upon self
a smile has never heralded before.


                You scare me like a child is scared by Mickey Mouse
Because children don’t like non-human faces
I played with my cats today and their expressions
Were more human
Than yours.
Hell, " :) " feels more human. 

And if there is such darkness inside you
Embrace it and turn it into light
What you have inside is still light
Darkness is solely the absence of light
Do not do injustice to light and dark
By oppressing it all in a dim half-light
Do not block it in beige
Do not lock yourself in a cage of
Politically correct activism
And humility, oh, the curse of humility…
Sure, people will hate you
People, for instance, hate me
But it's a good hatred
Stings a bit but then it makes you all
fuzzy and maniacal on the inside
it's a healthy type of hatred
because it's not burning me
it's a hatred for champions
the tears of the bad guys
 on the good cowboy's white hat.
 The blood of the bad guys on his boots.


Anyway, if you don't
It probably won't really matter to me
But for goodness’ sake, a smile that ugly
deserves a fucking poem.


You're the anti-muse.
ʇɔǝdsǝɹsıp uɐɥʇ ɹǝɥʇo buıɥʇʎuɐ ɹoɟ ʇɔǝdsǝɹ ou ǝʌɐɥ spuǝıɹɟ ɹnoʎ puɐ

1010101010¡¡¡¡¡¡¡¡¡¡¡¡¡¡¡¡
ǝןıɯs              
ǝןıɯs            buıʞɔnɟ
ǝןıɯs     buıʞɔnɟ    ʇɐɥʇ
ǝpɹɐb-ʇuɐʌɐ os ǝʞıן ɯ,ı

uʍop ǝpısdn
noʎ ʇɐ ʞooן











marți, 5 aprilie 2016

Versetele Aroganței: 56. scriere automată

Scria Andre Breton în manifestul suprarealist că șpilul e că trebuie să creezi din inconștient, să rupi barierele supraeului și să arăți ceea ce se întâmplă în adancul inconștient, după starea de veghe. Deci să scrii ceva dintr-una, fară să o gândești", cât de haotic" și veridic poți. Ramble on.

Aici e ce mi-a ieșit mie, aplicând tehnica. 



e pe tavan un candelabru, un bărbat
aproape gol cu cravata jumătate de
costum și este prins, o minge disco,
râde, deși are în gură o mingiuță
roșie prinsă cu piele, căci de jos
îl privește o domnișoară în rochie
neagră cu un sceptru confecționat
din piele de crocodil, și poartă tocuri
lungi și tipul ăsta prins de tavan
o privește sub el dar o vede deasupra lui,
gândindu-se că deși nu prea știe unde e
și îl cam doare burta de la frânghie
fete de genul a avut multe,
pe care le punea deasupra, și ele
nu se prindeau de ce, ce și cum
și ocazional vine una
dedesubt din p.d.v. X, Y dar ridicându-se
 din p.d.v. chimic
și talentată în ludic
pe gustul lui fizic
dar sunt prea puține
și niciuna pe unda lui și totuși deasupra
prea multe
antilope învățate cu industria masculului alfa
prea mulți
bizoni învățați cu industria femelei delicate
și din când în când o bufniță ca el
la petreceri printre pești de aur
stând pe post de glob de dans
beat pe rom cu ananas
gândindu-se că-i singur dar că
face multe și că suprarealiștii
scriau automat direct din inconștient
și asta e o chestie destul de interesantă
pentru că cât de automat aș vrea eu
să scriu aici de dragul experimentalului
rămân cacofonii, căci inconștientul meu nu e preocupat de gramatica și
am pierdut șirul
sex
ex
domnișorul Supraeu vine și taie pentru că
Sinele ăsta este un tip tare special și Eul își încarcă pușca cu sintagme traumatice și traumatizante și oricum, coerența e de domeniul trecutului în postmodernism.
////////////
________
|c...u...b|
|i...s...m|
|c...u...b|
-------------

marți, 22 martie 2016

Susținerea pasiunilor, carierelor celor din jurul tău & paleomagnetism.



David A. Marin.


cel ce nu știe o boabă despre paleomagnetism 



Dacă ai un prieten care e, să zicem, om de știință, și dacă tu te consideri prieten al acestui om de știință, porți ceva sentimente sau două-trei dureri p'undeva pentru omul ăsta de știință, o feblețe de orice fel, atunci, dacă omul ăsta de știință are o conferință despre, să zicem, descoperiri recente în paleomagnetism, deși tu nu știi nimic despre paleomagnetism, și poate te doare pe tine undeva de paleomagnetismul ăsta, și deși poate ești total analfabet științific, o să mergi la discursul acestui prieten om de știință, și o să auzi ce are de azi, și dacă chiar porți un fel de sentiment sau respect sau recunoaștere pentru acest om de știință, cumva paleomagnetismul lui o să ajungă și la tine, dacă stai acolo și îl asculți și privești cum trebuie, nu contează câ nu știi nimic despre paleomagnetism, al dracului de treabă să fie, tu mergi acolo și îl asculți și dai mâna cu el sau chit că nu apuci nici măcar să îl saluți, să știi că el va știi că ești acolo, că dacă omul ăsta de știință este un om de știință cu adevărat pasionat, probabil mănâncă paleomagnetism și ziua și seara și la prânz și noaptea și dimineața, și o să conteze poate de infinit mai multe ori pentru el să fii acolo când vorbește despre paleomagnetism decât o să conteze pentru el să fii acolo când se va căsători, daca se va căsători, sau când se cearta cu gagica, sau când are probleme la institut, sau când se simte instabil emoțional sau rece, sau când e nervos de obicei pe lucruri mărunte, și vă garantez că o să fie de infinit mai important pentru acest om de știință să fii acolo când vorbește despre paleomagnetism decât este important pentru el să ieși cu el la o cafea.



Și dacă să zicem că reușești "imposibilul" și ajungi din an în paști la conferința lui, nu contează că tu ești un analfabet științific sau nu, nu e destul să mergi, trebuie SĂ FII acolo. Adică nu ieși la o țigară când vorbește despre rocile X, sau nu stai toata conferința flirtând cu gagica de la meteorologie, și nici nu te uiți pe pereți și plutești în neant gândindu-te ce bine e acasă, pentru că dacă chiar îți dorești, poți să te conectezi și tu cu paleomagnetismul ăsta - dacă te oprești din a exista, a vedea, a auzi și începi și tu să fii, să privești, să asculți ce zice și ce face băiatul ăsta știițific, A CĂRUI MARE PARTE DIN ENERGIA DE VIAȚĂ VINE DIN PALEOMAGNETISMUL ĂSTA, și este total serios când îți spune asta, nu are doar "arfe de om de știință", pentru el chiar asta este esențial. Pe bune.


... Poate că doar îmi e dor să îmi văd și eu "prietenii" pe la concerte și zdrăngăneli, să mă uit la ei și să mă simt bine când văd că ascultă. Fir-ar ea de treabă cu paleomagnetismul ăsta...



Poate că îmi e și mie dor să văd și eu o distribuire la o melodie, un comentariu amărat, poate îmi e dor să îți trimit o melodie și să îmi spui ce simți despre melodia aia, nu să o auzi cât mai rulează și Nicki Minaj pe fundal și cât te mai și uiți la un serial în același timp, și după să îmi spui că e șmecheră melodia și îți place, focar de superficialitate toxică ce ești.


Până la urmă, susținerea profesională vine de la străini, pentru că observ că majoritatea oamenilor sunt totali rupți de orice fel de pasiune mai abstractă, și/sau refuză să o înțeleagă pe a altora deși ar avea propriile lor interese. Toți vor să îți fie bine, dar nu mai bine ca lor, și nimeni nu dă nici măcar un sfert din interesul pe care ar trebui să îl dea pe lucruri cu eșență culturală, științifică, umană, artistică...


Măcar vă rog, mergeți la conferințele de paleomagnetism din jurul vostru, că pentru paleomagnetologul ăla, asta înseamnă extraordinar de mult, oricine paleomagnetolog o fi. Și dacă tu te vei trezi într-o dimineață, fie în timpul adolescenței, fie mai târziu, că ești incredibil de mișcat de a face ciocolată, și vei merge la expoziții de ciocolată, cred că pot să spun că în casa paleomagnetologului ăsta o să fie cutii peste cutii din ciocolata ta, chit că poate nici măcar nu prea mănâncă zahăr.
Sau dacă nu ai chef și vrei să stai acasă să te mai uiți și tu la un serial, să mai stai la un Whatsapp și o bârfă, măcar nu mai fi ipocrit și nu îți mai exprima respectul pentru paleomagnetolog

Pe o notă mai pozitivă, am avut experiențe și cu niște "demenți" d'ăștia, și străini și prieteni, care au venit la concert și m-au urmărit 2 ore și au zâmbit și râș și ascultat, m-au felicitat sau au comentat despre ce și cum și după au mers acasă. Există acești oameni, și lor vreau să le mulțumesc, vreau să le mulțumesc extraordinar de mult... Se poate. Este posibil.

marți, 15 martie 2016

open your eyes(all three) - poem /deschide ochii(toți trei)


It's been a while. Here's some. (traducere în română mai jos) 
- David A. Marin
open your eyes, all three of them
stop seeing, start watching
stop hearing, start listening
it’s time we stop surviving
time to start the living
time to start the feeling
start the being
and before you watch that movie
open your eyes, all three of them
and before you go to that gig
shut it all down and listen
and even if some mornings
you only open two
after you stretch your body
don’t forget to stretch your soul
even if it’s 6 AM and you’re off to school or work
or 2 PM , just got up,
your jeans all wet
your face all rough
and last night’s always tough
when you let that dirt dry
let your mind fly high
‘cause it’s easy to turn skeptic
and forget about the stardust
when there’s street dust in your eyes
on the windshield on the bus
when there’s always such a fuss
but when you feel like you can’t see
stop the seeing start the watching

and open your eyes, all three of them


////////////////

deschideți ochii, toți trei
oprește văzul, începe privitul
oprește auzul, începe ascultatul
supraviețuiești
dar uiți să trăiești
să simți
să fii
și înainte să te uiți la filmul acela
deschideți ochii, toți trei
și înainte să mergi la concertul acela
închide restul și ascultă
și chiar dacă uneori
când te trezești în zori
deschizi doar doi
după ce îți întinzi brațele
nu uita să-ți întinzi și mințile
să îți vibreze spiritele
și chiar de-i 6 și mergi la școală sau la muncă
sau 2 după-masă și de abia te-ai trezit
blugii uzi
fața murdară
și bluza pe o creangă afară
cât stai să se usuce noroiul de pe cizme
lasă-ți mintea să zboare
e ușor să devii sceptic
și să uiți de praf de stele
când iți e praful străzii în ochii
și pe parbrizul de autobuz
când e mereu haos, un obuz
nu mai vede, stai și privește

și deschide ochii, toți trei ochii





duminică, 24 ianuarie 2016

dominion - poem


David A. Marin


Imperialism, they say. 




He welcomed the dominion with
a handshake sparking silver and
a smile trembling embers.
He shook the hand of the invader
and the emperor - new patron
patroned him over those who
patronized him before
and he contemplated this revenge
asking if he was cast so high
to be cast down,
to obsess over this victory,
to do great things
to loom,
to be a tyrant,
or to do great things.

He writes in the tongue of his enemy
he writes in the tongue of the invader
but he does it better than the invader
perhaps not better - but making it his own
He is the Dacian who wrote Roman poetry
He is the splendid singing sinner summing so-called strangers into such serene siblings.
He aspires to be that.
Great things, miracles of art,
thinks the poet and the bard,
now a Lord upon the land,
with a flag upon his tent
one day to be cast down
for all flags to stride along
the idiots might hate him now
for letting the enemy inside
but the enemy is not one flag
as much as all of them
can be
when they are all that is left.

Alas…
Great things, he thinks and makes
As some throw oranges and peels
And others love and admiration
Such is the way of the artist
The time is such that the artist
must also be a politician
it is again a time of courts and kings
Great things, he thinks and makes
He knows one day
Above the flag shall be the one
who used to hold it
Above the flag shall be the name
of those who live for The Everything

and who have their own Something.





----------------------------------

Tot materialul de pe acest blog este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.

 All material on this blog is protected by copyright laws. Use of any kind without the author's approval is illegal.