Majoritatea oamenilor care ma cunosc cu adevarat erau probabil SIGURI ca o sa pun aceasta piesa aici. De ce? Era si normal ca o persoana de teapa mea, cu valorile mele uitate si cu glumele mele controverse, greselile gramaticale pasate din cauza, - deoarece sunt o persoana cu adevarat carismatica, macar din spatele tastaturii.
Elvis a fost, in mare parte, o persoana care vroia sa para aroganta. Partea interesanta la el, ca persoana, nu ca muzician sau "entertainer" este ca publicul general nu va stii niciodata cu adevarat personalitatea lui. A trait toata viata sub un scut emotional? Da, dar a devenit parte din el, si s-a adaptat atat de bine show bussines-ului in cand iti este greu sa il vezi ca si artist, dar, uite ca asta a fost. "Inainte de Elvis nu a fost nimic" - John Lennon.
Nu... nu. That's just bullcrap, si toti initatii in Rock stiu asta. Omul a fost o persoana cu adevarat remarcabila, si scutiti-ma cu teoriile feministe gen "Elvis era curvar", "Elvis era un pacatos", "Elvis si-a inselat nevasta", "Elvis s-a culcat cu Tura Satana(Defapt, asta este alt motiv pentru care il admir pe Elvis ca om), si o cheama Satana, deci clar e o problema pe aici!" si N si N de alte lucruri din campul asta lexical. Da, omul se culca cu foarte multe femei. Da, daca ai fost nascut in jurul anilor 50-70 in America, sunt sanse ca el sa fie tatal tau, dar... care e problema oamenilor? De ce nu pot sa vada un artist pentru ceea ce a facut, si nu pentru ceea ce este ca persoana? Ah, oamenii sunt asa din natura, deci nu o sa mai repet intrebare. Just to straigten one thing out, Priscilla stia in ce se baga de la inceput.
Vai, ce tampenie fac. Intru in certuri despre o persoana care a murit acum 30 de ani si care a fost uitata de jumatate din populatia pamantului. In orice caz, am scris micul paragraf de mai sus pentru a incerca sa spun ca eu il voi admira mereu pe Presley, si nu imi pasa de ce spun alti. "Are un talent adevarat, animalic, dar nu stiu daca il pot numi un adevarat compozitor" - Sinatra. Omul asta era atat de arogant, carismatic si puternic emotional incat dadea pe afara, si la sfarsitul vietii lui acest scut emotional s-a rupt si a intrat in depresie, ca sa moara pe toaleta de supradoza. Nimeni nu spune nimic de saracul vanzator de droguri care s-a uitat la stiri in dimineata aia si l-a vazut pe "entertainer"-ul lui favorit mort, in acest mod patetic, din cauza marfei lui. Imaginati-va drama! Aveti compasiune!
Gluma data la o parte, Elvis a fost un adevarat "entertainer"(da, nu puteti sa imi dati un termen in Romana pentru asta!) si o persoana care si-a insemnat un loc in istorie. Mici comemorari ca aceasta mica postare tin oamenii alerti in privinta existentei lui, si ma doare sa vad ignoranta omenirii arzand adevaratul talent ca rugina. In the near future, fuck off with your "Elvis was a arrogant little man, a big sinner and a bad husband" Meh. Spune-ti ce vreti, dar eu raman cu opinia mea. Omul asta este unul dintre idolii mei, si mereu va fi in lista mea de "oameni carora le datorez un respect necontestat, plin de admiratie".
Motivul pentru care scriu despre el acum, in a doua zi de Craciun + 17 minute, este faptul ca Elvis a scris foarte multe cantece de Craciun, si a facut-o intr-un fel original la vremea aia. Cantecul de mai sus este probabil favoritul meu, avand in vedere versurile. "Ain't got no sleigh nor reindeer", "Santa is coming... IN A BIG BLACK CADILLAC!". It's just... entertaining. Do you see my point? A ajutat la evolutia muzicii si a show bussines-ului.
Dar mai vreau sa comemorez pe cineva in aceasta postare. Vreau sa comemorez oamenii uitati, cei care au fost influentele lui Elvis, si pe care lumea a decis sa le uite... Probabil pentru ca erau negrii, si anii 20-30-40-50-60 nu au fost exact cei mai buni pentru americanii de culoare...
As vrea sa ii spun pe John Coltrane si Miles Davis, dar ar fi nedrept. In primul rand ca sunt muzicieni de jazz si nici macar nu aveau versuri, deci ies din ecuatie.
O sa ii spun pe Muddy Waters, John Lee Hooker, B.B. King, si l-as spune pe Sinatra... dar are deja destula faima.
But he's awesome, so here's a Christmas Carol.
Yes, he is not black.
He is actually quite the opposite. Documentatii stiu ca Sinatra nu prea iubea oamenii de culoare, sau
cel putin asta a incercat media sa insinueze.
Toti muzicienii astia negrii ( da, numeste-ma rasist ) sunt remarcabili, dar nu o sa povestesc eu nimic, deoarece nu vreau sa transform asta intr-o discutie istorica... In schimb, o sa las muzica sa vorbeasca. No, there was something before Elvis. And it was awesome.
Tot nu vedeti influente? Hang on, listen to the masterpiece, and move on.
You people are hard to work with. Dupa ce va dau cantecu' asta, o sa vedeti clar asemanarea si "sunetul" acela specific, care totusi se observa.
'Nuff said. Am luat-o pe aratura si am iesit din subiect. Postarea asta a devenit o scurta istorisire a originilor Rock-ului...
Good night and Merry Christmas, you little awesome f***s! Va multumesc, voi, cititorilor, sunteti singurul motiv pentru care mai scriu lucruri de genul asta, sau cel putin singurul motiv pentru care primesc satisfactie din asta. Serviti si voi un pahar de Jack Daniels din partea mea.
P.S: Zilele astea o sa mai abordez o tema mai interesanta si, de data asta, contemporana. Tot in legatura cu muzica. Si poate fac si o demonstratie cu cadoul meu de Craciun... Va urez "Sa va bata Rock-ul intelepciune", din spatele tastaturii, ceaiului si... antibioticului. Nu intrebati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu