miercuri, 5 decembrie 2012

Ganduri albe si profunde, de marti seara...

Inainte de a incepe a debarasa profunzimi, pentru cei ce au timpul necesar si sunt interesati, o sa     postez o colectie de "replici".

Pe viitor o sa creasca, cu cat gasesc conversatii din ce in ce mai interesante.
Tin sa va spun; defapt, - sa va rog: nu luati in considerare greselile gramaticale a tuturor membrilor conversatilor... Altceva, toate opinile intelectuale din aceste conversatii sunt discutabile, si, mai mult ca sigur, - este posibil sa le dovedesti invaliditatea. Dar, in cazul asta, - eu stau pe langa opinia mea, pana cand o sa imi formez alta...Din nou, sa nu va ganditi la mine ca la cine stie ce ego-maniac, conversatile astea sunt puse aici doar si doar de dragul de a va da material decent si discutabil, care sa va intereseze dintr-un punct de vedere cat mai inteligent. Fiecare are dreptul la propriile opinii, si, in cazul asta, - sunt sigur ca sunt multe persoane mult mai intelepte ca mine, si ca nu ar trebui sa vorbesc de unele lucruri la momentele astea din viata mea, dar tot o fac, - deoarece sunt o persoana ce nu numai vorbeste, dar si spune lucruri...

Uitati si un cantec, din albumul care l-am ascultat scriind acest articol...


In contrast cu alt cantec, poate mai profund, de la unii dintre cei mai respectati rockeri ai prezentului, the Black Keys. Attack and Release a fost un album genial.




O COLECTIE DE CONVERSATII  CE  APROPRIE URECHEA DE PERETE

#1: Notificare virtuala ca dam test la romana…

Magda Nicoara: daa :((((
David A. Marin: Mă simt dezamăgit ca singurul lucru pe care îl găsesc pe wall după ce mai stau cu capu'-n caiet este, ghiciti voi...SCOALA! Dude... Adică, înțeleg, e mai bine sa știm sau sa fim anunțați, dar...Dude.
Magda Nicoara:  nashpa ce vrei si u akm ?! :)))
Victor Constantin Sorlescu :))
David A. Marin Pace si iubire, in contrast cu haos si pasiune ( intr-un fel cat mai pozitiv, desigur )....Sau poate nici asta nu vreau. Ceea ce universul așterne in fata factorilor, aia se întâmpla.
David A. Marin ...It just seemed like a nice good ol'thing to say...
Magda Nicoara daaa iubireee :x :x :x ....
David A. Marin ....nu uita de haos si pasiune. Viața-i un contrast imperfect, dar nu știu daca e Arghezi sa spargă linia dintre ele...
Magda Nicoara lasa haosul :-j mie imi place iubire si pasiune ,te iubesc cand zici cuvintele astea doua David :x :x :x :))))))))))
Victor Constantin Sorlescu Declaratii:))
Magda Nicoara Jet victor
David A. Marin Fara haos, nu-i pasiune; fara pasiune, nu-i iubire. "Domnește ura plina de iubire, Pe când iubirea duce la pierire. Iubirea aicea-i ura. S-a născut Doar dintr-un fleac, știm bine, la-început. Ce ușurința grea! Voioasa jale! Un haos plin de forme ideale". Si repet, "Un haos plin de forme ideale" - William Shakespeare. Philosophy, motherfucka'!
Magda Nothing to do here ... :))))))
David A. Marin Si acuma, unrelated; de aceea nu sunt nici Jedi nici Sith. Ce vrei, poate vorbesc si profunzimi, dar sunt si "geek". Nu îmi place tocilar. E prea aspru. Prea stereotipic. In sfârșit, uite doua extrageri: Jedi Code: "Passion, yet serenity.
Chaos, yet harmony". Nope, man. Passion is important, and so is chaos AND harmony. Si acum din Sith Code: "Peace is a lie, there is only passion". Fail, pacea si pasiunea sunt proporționale... Măcar asta m-a mai invatat matematica.
David A. Marin Codul meu personal ar fi, in mare... "Cu aroganta, dar si cu emoție; Cu haos, deci cu pasiune, deci cu iubire, deci cu pace; Cu imperfecțiune, dar in drumul spre perfect..."

Magda David esti un filozof :)))) you should write a book... :-? :)))))
David A. Marin Tu ce crezi ca e pe blog-ul meu? Poeziile alea merg intr-o colecție, au o tema acolo in comun, nu degeaba se numesc "Versetele Arogantei". O sa se ajungă si acolo...
Magda Dunno ?! I rarely understand what are you sayin' .... :))) the rest is like bla bla , something intelligent...blabla , david is very intelligent ...bla bla , and in the end : "You are right David ! We should do that ! " , so I don't really understand your words .... :)))))))))))))))
David A. Marin Principiul "Go with the crowd, man...Just go with the crowd..."
Magda  Yeah... sort of... :))))))
Magda  Don't blame me for that... :)))) I'm not reading's biggest fan :))))))

#2: Filozofie virtuala….

Andreea Vențilă: ‎'' Caută să trăieşti. Amintirile sunt pentru cei mai bătrâni ''
David A. Marin "Aroganta anilor trebuie sa se lase invata de tinerețe"
- Edmund Burke
Andreea Vențilă dar trebuie să te bucuri de tinerețe,si la batranete iți poți readuce aminte de tinerete. nu asa e procedura?
David A. Marin Da, depinde si de filozofia vieții tale, dar ideea citatului era ca un om batran sa invete din lucrurile pe care le-a facut in tinerete. Controversial enough.
Andreea Vențilă un om care îmbătrâneste devine copil din nou,adica nu trebuie neapărat sa inveți ceva din tinerețe:D
David A. Marin Defapt, cu batranetea se acumulează înțelepciune; dar pe langa înțelepciune se acumulează si ura, si aroganta, si râni si lovituri, si frica si multe alte emoții bune sau rele. Ideea este ca, cel putin in opinia mea, fara haos nu exista pasiune( - pasiunea, care poate fi pierduta de unii batrani(cu certitudine nu de Hugh Hefner, in orice caz). Fara pasiune nu exista iubire, si fara iubire nu exista pace. Omul are nevoie de cercul acesta in viața lui, constant oriunde merge si in orice face. E o armonie a vieții. In batranete, are tendința de a uita de haos, a încerca sa îl înlocuiască cu pace, - dar așa cercul nu mai este natural. Trebuie sa se uite in urma, sa relateze, si sa continue. Cum spune Frank Lloyd Wright, "Devreme in viața, a trebuit sa aleg dintre aroganta onesta si umilitate ipocrita. Am ales prima varianta si nu vad nici un motiv pentru care sa o schimb acum."
Andreea Vențilă niște amintiri face un bătrân să se comporte mai 'rațional' ,si il poate 'îndulci' ; bine,niste amintiri frumoase,însă unii oameni nu au avut o viață foarte minunată,dar există acolo ceva frumos in viata fiecărui om ,însă suntem prea orgolioși să recunoastem asta. da,ai dreptate,si haosul este necesar,si uite așa (din haos) totul se transformă in ceva agitat. bătrânii sunt irascibili,nu te poti intelege cu ei,si nici ei nu gandurile lor
David A. Marin Asta-i problema. Din aroganta si simplitatea, - simplitate nu neapărat, se invata. Se invata si din cercul haos-->pasiune(sau invers, dar depinde... este un cerc foarte sensibil)--->iubire---->pace. Pacea si haosul sunt proporționale. Pasiunea si iubirea la fel. Si pe diagonala, haosul si pasiunea merg perfect, la fel si iubirea cu pacea.. Ideea este sa inveti din tinerețea ta, cel putin in general, - nu in situații speciale. Traieste acum, amintește-ti mai tarziu, dar nu regreta, - invata. Invata nu din greșeli, dar din azot-prezentul cerc al vieții.

#3 Mai multa filozofie virtuala
David A. Marin: Mi-a spus astăzi o persoana cu o fire poetica plina de inspirație  "Invata din suferința altora, de preferat nu a ta, si din bucuria ta si a altora”.
David A. Marin: Trebuie sa trec aia undeva.
Andreea Vențilă: ce frumos. pare un om trecut prin viață
David A. Marin: Dap. Foarte de treaba omul, the guy which you would ask for advice for literally anything. Not anything but...still.
Andreea Vențilă: ca si proful meu de fizica. omul ăla știe de toate
David A. Marin: Vezi, nu îl cunosc, dar pot spune asta.
Daca a trecut de 50 de ani, si mai compara sau mai vorbește din când in când de viața, înseamnă ca a avut momente de frica.
Momente in care radicalul i s-a părut mai ușor decât subiectivul.
Mai radical.
Asta-i diferența dintre artiști si matematicieni. Defapt, sunt foarte similari. Sunt dependenți unii de alții…
Excepție face Einstein.
Andreea Vențilă: nu toți oamenii au momente de frică? oricum,el nu prea vorbește despre viața lui,ci doar zice chestii care uneori chiar ne lasă cu gura căscata,gen știe si cele mai mici detalii
David A. Marin: Ah. In sfârșit, ideea este ca frica o avem toți...
Dar viața in da o alegere.
Sa lucrezi cu ceea ce este dat si sa dat pentru ca alții sa lucreze, pentru a tine sistemul funcțional si pentru a lupta din umbra...
Sau... stai așa sa caut o foaie…
Vreau sa citez...
Ex Libris, de Tudor Arghezi...
"Dar jertfa lui zadarnica se pare,
Pe cat e ghierlesul cârtii de frumos.
Carte iubita, fara de folos,
Tu nu răspunzi la nici întrebare"...
è "Tu nu răspunzi la nici o întrebare"...
Arta va pune mereu întrebări, cu speranța de a le răspunde in agonia de a le găsi...
Cream, rezolvam sau doar cream.
Știința face supraviețuirea posibila. Arta da inca un motiv pentru a supraviețui....
I am a genius with that last one there.
I see my name engraved on it in 20 years.
Si da, știu, sunt ego-maniac…
Andreea Vențilă: Hihi… stii ce e amuzant? Faptul ca unii oamenii chiar urăsc știința, la propriu… insa totul e făcut din știință,si daca știința nu ar exista nu ar mai fi lumea in care trăiesc oamenii..
_______________________________________________________________________________


Astazi am intalnit o persoana care mi-a dat de gandit un lucru foarte valoros, dintr-un punct de vedere intelectual, dar si spiritual. In capul meu plin de ganduri fugitive, am mai modificat ideea versurilor albe, si am ajuns la un lucru la care am dat din cap si am ranjit... Sigur, nu am pus intregul mesaj, pentru ca as pierde esenta lui daca as facea asta.
"Invata din suferinta altora, si din a ta, dar de preferat nu a ta... Invata din bucuria ta, dar si din bucuria altora"
M-am gandit sa il pun aici, alaturi de atot-profundele cioturi despre viata, muzica si film...                                               Alt citat al zilei, si probabil altul de trecut in portofoliul meu:
"Early in life I had to choose between honest arrogance and hypocritical humility. I chose the former and have seen no reason to change" - Frank Lloyd Wright

Notati autorul acestui citat. Frank Lloyd Wright. Ha. Un arhitect care s-a inteles bine cu filozofia, dar nu ma asteptam de la un citat care sa ma atinga pe suflet atat de tare ca acesta. Da, starneste controversă de la omul radical, dar controversa ma va face mereu sa zambesc, precum si umorul controversat....


duminică, 2 decembrie 2012

O fi timpul pilit?

Astazi chiar am avut inspiratie, ma refer cu adevarat. Am iesit afara dimineata - adica pe la 1 dupamiaza, m-am asezat pe un scaun, mi-am luat pixu' si am inceput sa scriu, asa, in frig, cu pisca la picior... Buna dimineata.


           din "Versetele Arogantei", David A. Marin.
Când afara-i frig,
Zăpada-i pe drum,
Toamna e pilita,
Si clepsidra-i obosita…

Timpul se oprește-n loc,
Dar ceasurile mișca…
Ca un val uitat de ticăit.

Eu cunosc problema,
Iluzia aceasta,
Timpul n-are legătura…
Anotimpurile-s in deriva…

Daca tatăl isi vede mandrele uitate-n loc,
Adică toamna cea pilita,
Iarna îndrăgostita,
Vara păcătoasa,
Si primăvara cea ispitita...

Mă gândesc ca atunci tatăl se oprește,
Isi pune o palinca,
Iată-l ca se incalzeste…
Dar daca lumea-i rece,
Nu este normal ca totul se oprește?
Atunci de ce naiba bat ceasurile?
E alt paradox înscris in pagina…
Nu înseamnă nimic, e visul parasit al unui om ispitit…

Iluzie sau nu, ceasurile ticăie si Timpu’-i relaxat…
Ale lui mandre-s pilite,
Iarna nu mai e fata mare,
Anotimpurile-s sub cortine…
Clepsidra-i sus, in cer,
Drogata-n gânduri…
Iar eu scriu,
Iar timpul sta si bea, bea, bea…
Oare-mi merita atenția?
Probabil nu, dar oare eu o merit?
Ceva-i cu certitudine, asta e iluzia,
Dar mă lăsa sa trag concluzia…

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Drumul imperfect


Ma gandeam ca a trecut mult timp de la ultimul verset, asa ca m-am decis sa va fauresc de pe scanul meu pufos alt mesaj indoctrinat, cu luminile rosiatice si Blues-ul gandilandu-ne pe spate...
Stiu ca nu are legatura, dar cantecul pe care-l atasez nu are nici un fel de vers, nu s-au folosit cuvinte, dar totusi s-au spus atatea lucruri. M-am gandit ca spatiul e gol pentru a fi implut de cei cel vad, asa ca am scris ceva care sa se potriveasca pe spate, si in general, in infinitul spatiu-timp.


Perfecțiunea nu exista, 
Dar pefectionistii veghează-n vântul prăfos...
Vedeți voi, drumu'-i mare si stufos,
Un drum perfect, - un paradox. 
O cale fara de sfârșit, dar cu un început infinit.

Daca-mi cobor privirea-n sus, vad un perete, 

De o-i ieși din casa, e cerul oare limita?
Nu sunt gânduri cantate de o poezie pătimita,
E doar alta atot-visatoare carte de versete.

Eu tai din nou firul in patru,

Capatana-mi e un amfiteatru...
Dintr-o parte vad un gand de iatagan,
Inabusit de formele unui Șarpe in cardigan... 

Un lucru va transmit in cel mai laic mod posibil,

Drumul spre perfecțiune este, intradevar, sensibil,
Dar pentru toti aroganții ce urăsc sistemul, e admisibil.
In drumul spre perfecțiune cunoști lumea ca zăpada din lopata...
Si acesta este, din fericire, alt gând de pușca psihopata...

Eu va cer sa mergeți pe un drum către ceva ce nu exista,

Sa gândiți ca o camera obscura ( imperfectul, este, intradevar - perfect...)
Adică, duc la extrema o zicala, "drumul e ala ce contează",
E ceva fugitiv, spiritual, gustativ, olfactiv, unde-i naiba rima...

Perfecțiunea nu exista, dar drumul da - si garantez ca are forme...

Calea asta-i seducătoare…
Nu are apogeu, si de aceea va zic gara...
Va spun strada, va spun numărul, va spun si casa...
Nu, nu va dau biletul - l-ați cumpărat când ați citit acest verset...
Așa ca plecați...
E acolo un tren cu vreo trei vagoane,
Trei imagini(din care una-i metafora...)

Alegeți unul si plecați, caci drumul spre perfecțiune-i profitor.

Nu luați nici roșia sau albastra pastila...
Luați doar cana cu apa, si faurii-va propria doctrina...
Nu va gândiți, creați-o repede, ca si cum ați lua o aspirina...


"Drumul imperfect", din "Versetele Arogantei" - David A. Marin, tobosarul.
Ca intotdeauna, sa va bata Rock-ul intelepciune... si versetele la fel!




joi, 29 noiembrie 2012

Miercurea Muzicala Episodul 10

Astazi facem 11 saptamani de la prima editie "Miercurea Muzicala". Hai, tipete entuziasmate! Yay.... Nu? Sigur? Bine... Trecem mai departe.

Tin sa va anunt ca numele formatiei sa schimbat la unul mai simplu si mai interesant, dintr-un punct de vedere intelectual dar si pacatos. Formatia se numeste "EVE". Simbolizeaza multe, dar asta o sa descopere inteleptii peste sute de ani, cand o sa ne gaseasca albumele ingropate in nisip. Oh wait, it's all digital now. Fuck.

E, glumele la o parte, hai sa trecem la adevarata parte a episodului, si anume muzica. Pot sa va spun, linistit, ca astazi am fost productivi. Am cantat decaaa-DOAR...DOAR Blues-ul. Noroc cu Radu, care ne-a ajutat foarte foarte mult. A elaborat piesa dar si organizarea noastra in general. Tema orgasmica care a cauzat majestica reactie a lui Forever din episodul anterior a ramas acolo, si dabea astept sa o auziti live. Vocea inca nu am facut-o, si nici nu o sa va spunem versurile - asteptati si o sa le auziti.

In final, am descoperit ceva ce mi-a ridicat extrem de mult self-esteem-ul. Nu suntem noi muzicienii prosti, suntem pur si simplu prost organizati. Ca o turma de oi. Le omoara lupul usor, dar daca avem acolo un Batman sau ceva, imediat scapa... sau cum era? Sigur nu era cu Batman? Aha...

Multe de spus nu sunt, pot vorbi doar despre sunet - si ce este sunetul doar in litere? O partitura fara cititor este ca o sabie fara Quentin Tarantino. It just doesn't work.
In final, pentru un musician-wannabe, a observa temele curgand melodios si ritmul organizandu-le intr-un vas plin de corzi orgasmice este un sentiment foarte frumos. Singura problema este ca... inca nu sunt corzi orgasmice. Mai avem de muncit. Imi place cuvantul asta. Orgasmic. Il mai spun odata. Orgasmic. Yay... Mda, nu.... Alt motiv pentru care SA NU scrii la ora 12, dupa 3 ore de batut toba, dar fanii pierzatori-de-timp, ca si mine, de altfel, si fanele momentan-uscate nu ma lasa sa chiulesc de la scris. Asa ca, in fiecare miercuri, ma pun pe scaun la birou, imi i-au un mar si un ceai si scriu toate perversitatile intelectuale cu caracter muzical care imi vin in minte.

De exemplu, astazi, dupa repetitii, am ajuns acasa frumusel, m-am pus la toba si am mai dat viata unor acorduri si ritmuri cu Radu. Nu stiam ca, casa mea a devenit un sanctuar pentru maicute. Pot doar sa spun ca, am zis - ce naiba, oricum nu stiu engleza, asa ca m-am pus la tobe si am cantat un cantec religios:
Sunt un om al virtutilor, ce pot spune. Imi pare rau ca trebuie sa dezamagesc oamenii seriosi care citesc acest material intelectual. Dar... Mi-am pierdut ideea.

O sa fie cam trist ca, la concert, vom fi in jur de 3 chitaristi, un bas, si o toba. Iron Maiden sunt singurii care vor putea pune la punct 6 muzicieni drogati. Atat de drogati incat neuronii lor se drogheaza, si au la randul lor neuroni distursi din cauza drogurilor. Da. ATAT DE DROGATI.    

In sfarsit, cu totii stim ca majoritatea dintre voi nu sunteti aici ca sa cititi teorie muzicala si sa asteptati un video pervers legat de muzica.
Cred ca majoritatea dintre voi stiu deja ca blog-ul asta este ofensiv pentru multe grupe sociale. I'm just gonna go ahead and say it.
Astazi, in tutela zidului de caramizi, si anume scoala - am inventat ceva care sigur o sa va intereseze. Cel putin pe cei care au ajuns la punctul unde citesc blog-ul asta miercuri noapte sau joi, in speranta de a gasi continut sexual.

With no fu(h)r(er)ther introduction, formatia Douchebags of History.
Voce - Adolf Hitler.
Clape - Kim Jong ( da, e asiatic, l-am bagat la clape - ce, va asteptati la mai multa maturitate de la mine? )
Tobe - Mussolini
Bass - Ceausescu
Chitara -  Stalin

Primul tur, in Polonia si Franta. Melodia "M-a omorat factura la gaz", de Adolf Hitler.
Da... ceva special. Daca va intrebati ce mai fauresc copii in scoli in viata de zi cu zi, asta e... mai mult sau mai putin.
All jokes aside, speram sa va vedem la eventimentul nostru pentru oameni cu abilitati particulare. 15 sau 16 decembrie 2012. Temele sunt puse la punct, ritmul este organizat ca un irlandez beat (you would be surprised) si vocea e... stiti ceva? Ganditi-va voi la o gluma perversa, si puneti-o aici, ca tot incerc sa creez un intermediu cultural-ironic. Am citit undeva ca, cel putin o ora pe zi, trebuie sa iti exersezi inteligenta. Mie mi se pare convenabil sa o faci faurind glume perverse, misogine si  ofensive.
Din categoria "profunzimi muzicale de seara", va las cu un cantec frumusel, sa va atinga drept pe aroganta. O formatie care, cand toate se schimba si muzica devine altceva, cand oamenii fauresc alt chip si cand tristetea ne cuprinde, isi subliniaza acelasi punct de vedere. Timpul trece, dar emotile raman aceleasi. Inversate, schimbate, modificate... Dar fac acelasi lucru. Multumesc Led Zeppelin, si ca intotdeauna, ca de la un udator-de-fane la alti udatori-de-fane,

SA VA BATA ROCK-UL INTELEPCIUNE!




P.S: Ierta-ti-mi gramatica proasta, dar nu mai am rabdarea necesara sa corectez fiecare enunt. Cum ma batea limba sa ii raspund unei profesoare astazi, "Nu, doamna de fizica, nu vorbesc cu colegu' pentru ca am prea multe note bune, vorbesc cu el pentru ca am, cu adevarat, lucruri de spus", nu neaparat reguli de gramatica. Recunosc ca ar fi frumos sa vorbim toti corect, dar macar sa injuram corect si esentialu'...
- David A. Marin, tobosarul. 29.11.2012.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Miercurea Muzicala Episodul 9

De unde s-o incep, oriunde-i fata, e si coada, ca sa zic asa... 
Scriu de la birou, pe la vreo 00, cu o cana de ceai fierbinte si ganduri muzicale. Daca nu ma bateau la cap fanii, nu ma oboseam, dar daca e sa am un tel extrem de arogant, acela este de a nu lasa niciodata o fana uscata. Adica, sa nu las niciodata o fana care arata bine uscata. Sau.... Ce trebuia sa spun?

Astazi, la repetitie, am pus la punct Blues-ul, pe care l-ati ascultat si ultima oara. Stiti voi, corzile alea orgasmice oprite brusc de o reactie schizophrenica a lui Forever? Eeeee, de data asta avem si tema. Tema a fost facuta de atot-epicul Radu, fratele meu pilot. No, seriously. He flies helicopters and shit. Forever a primit-o ca pe un dar de la zei, reactia lui fiind majestica:



O lacrima de unicorn ii gadila gentil(sau genital, ma rog)obrazul cand a auzit corzile acelea... pe care Radu le-a facut in mai putin de 10 minute. Asta-i diferenta dintr-un chitarist pe ciupercute si unul care, cel putin la momentul respectiv, nu e pe ciupercute :). Pentru cei care nu sunt familarizati, ciupercutele astea sunt populare in " cultura de 'Roacher' ". 

Cat despre cealalta piesa, asa-zisa "Railway To The Brothel"... Ne-am gandit noi ce ne-am gandit, si am realizat ca numele nu este cel mai potrivit pentru un mediu in care exista si minori... 
                                 .... minori drogati! 
Am schimbat numele la ceva mai inteligent, si anume "Railway to Eternity", dar tot o sa il schimbam de n-mii de ori pana la concert. Ironia este, ca nici macar nu este cine stie ce piesa :)). Nu exista versuri, scade tempo-ul si alte probleme de lumea intai... Dar filozofia unora dintre noi este, in mare, "daca se aude si nu-i timp, merge!".

Joke aside, este o piesa relativ scazuta comparat cu cealalta. The other one is high as fuck. 
Ce? va asteptati sa pun si aici un video? Va da omul un deget si ii luati toata mana. O-i fi eu pervers si relativ arogant, dar macar am acolo cateva picaturi de demnitate. Cum spunea si Neil Peart, "Cum mi-a spus un muzician de Jazz odata, intr-un solo nu sunt greseli, sunt doar alte parti artistice!". 
Nu, nu de asta nu il pun, nu il pun pentru ca trebuie modificat. Gen, mult! Dar ca sa nu l-as fanele uscate, o sa pun aici, frumusel, tema piesei "She Has A Big Soul", cantata de Radu si dupaia de noi :)). Nu e pe Youtube din cauza ca nu imi doresc o piatra-n cap si o lumanare-n anus, si dupa cum cunosc eu lumea asta "culta" in ale muzicii de pe Youtube, o piesa "Work in Progress" se traduce in "Led Zeppelin, Stairway to Heaven: Improved version"... Oh, sweet internet.

Lipseste video-ul promis mai sus? Blasfemie! Ardeti ereticul!

E... e un motiv si pentru asta, dragii si dragele mei.
Pe 15-16 Decembrie 2012, stiti voi, cu cateva zile inainte sa migram in Sud, "Seeking A Friend For The End of the World"-style, avem concert! Ne puteti gasi la Clubul Wings, langa Vasile Lascar. Nu stim exact data exacta, dar o sa va spunem miercurea viitoare... sau dupa miercurea viitoare. Primim de la batranei securisti pana la fane ude si necunoscuti drogati, care citesc blog-ul pentru ca li se pare "material intelectual". You know, drugs make a lot of things intellectual.
Ca sa bat un apropo, daca, prin absurd, observati individul cu tricoul violet, din aceasta poza: 
Anuntati cel mai apropriat politist sau om al legii. Este extrem de periculos, armat si nazist! Dupa cum vedeti, isi exprima actele de violenta pe la spate, cand nu sunteti atenti. BE CAUTIOUS!
  
Hai ca va las cu atot-pacifistii Jefferson Airplane. Asa, de melancolie fata de niste vremuri pe care nu le-am trait. Nevertheless.
Too psychedelic? Fine, have some good, old-fashioned American CCR!
De fapt, formatia asta nu a fost niciodata conformista, nici "americana", a fost impotriva razboiului Vietnam si....
... mi-am pierdut ideea.... Nevermind!

- David A. Marin, tobosarul. 21.11.2012.
SA VA BATA ROCK-UL INTELEPCIUNE!


sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Poezie de umplutura

Cand nu am ce spune, scriu. Cand nu scriu, spun. Dar oare le spun pe toate? Multe dintre postarile de pe acest blog sunt nesemnificative, dar, in lumea asta - oare mai exista ceva de o importanta atat de mare incat toate celelalte sa ramana uitate? Ma abitionez sa pastrez un continut relativ constant aici, doar ca sa imi subliniez ideile asupra societatii si pentru a arata tuturor o speranta aroganta. Poate nu gandesc cand scriu multe, poate muzica ma duce peste valuri, dar cand scriu si recitesc, si simt o intensitate - dau din cap si trimit mai departe.

Astazi, o sa ma straduiesc sa mai scriu un verset.


Cand dimineata nu exista,
Si seara-i ziua cea sarita,
Toti stim bine ca-i momentul cel ochead,
Cand zarim pauza-n zare, 
Si vedem weekendu' sub soare. 

Tin sa va spun ca iarna, 
Cand soarele dispare,
Tot stau si ma uit in acesta prea-cautata zare. 
Eu scriu, uneori, de umplutura, 
Asa, ca sa arat artistica varsatura.

Dar cand soarele dispare, 
Ma schimb si eu, la fel ca si matale.
Nu simt frisoane, mai mane... 

Imi intra frigu'-n maini,
Iese abur din plamani.
Afara nu-i zapada,
Nici de ploaie cascada...

Dar eu nu scriu sa descriu o vreme, 
Io' scriu de vise cosmogene,
Si sa curat tastatura de cosanzene...

Nu mi-e rusine sa ma impiedic de bordură,
Frigul starneste caldură.
E prea-visata adancitură..
Se urca pana-n cap,
Si se varsa ca femeile in Cadillac...

Frigul asta-l indragesc.
Ca blana-l mototolesc...
Este cea mai eleganta vreme.
Mai devin si-un pic nebun,
Dar nu ca in Ajun...

Frigu-i destul sa mai fur un foc din capsun,
Sa mai fug prin tutun...
Sa mai vad o fusta, doua,
S-o mai i-au pe aratura....

Cand e frig, Timpul ramane fara untura.
Cauta un magazin, il pierde si ma suna...
"Alo? Pot sa stau la tine? Cauciucu-mi rasuna.."
Eu zic da, mai bem o bere...
Dupaia ne facem mare pulbere...

Cand da Timpul sa plece, ii zic:
Mai stai un pic, sau vino repede,
Ca au plecat deja turturetele...
Ai naibii, vin tezele agale...
Macar ele i-s mahmure...

              " Poezie de umplutura " - David A. Marin

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Imi pare rau? N-ai cum...


Cu dedicatie pentru toata lumea care a pierdut vreodata pe cineva, in felul asta evit sa dau specifice.











Imi pare rau? N-ai cum...

A vedea durerea prin ochii altcuiva,

A zbura lumeste cumva, candva…

Nu-i clar, nu-i normal,

E un mare zid cu ceata-n caramizi,

Vezi cum iese viata din ceva,

Dar nu stii ce, nu stii cum,

Context, vai, explica-te oare?

Nu stii dece…

Nu stii cat a insemnat,

Nu stii de ce i-a fost gandul varsat…

Mintea ti-e plina de versete timpurii,

N-ai cum sa judeci tu, ca niste copii…

Ca are piele, ca are blana,

Poate ghiare, poate degete...


Durerea-i subiectiva, viata-i multe, nu-i putine,

Ca masura poeziei, atot-schimbatoare…

Nu incerca sa spui da sau nu,

Raspunsul nu o sa fie bun, oricum.

Lumea-i galbuie, lumea asta-i verzuie,

Ca o nuanta intristata,

Culoarea dispare, ramane albul concentrat…

N-o sa plangi tu,

Crezi ca vrei sa faci ceva,

Dar cum o pui, cum o arati,

Tot sa fie undeva si altcandva…

Lasa durerea sa se albeasca, sa dispara ca o minge de blanita…

Caci viata nu e data cu penseta, si durerea nu se bea cu eprubeta…

Calaie-i lumea asta, intre cald si rece...

            - David A. Marin, 10.11.2012.
P.S: Poezia nu face parte din "Versetele Arogantei" deoarece nu este despre o emotie aroganta, si nu ma indur sa o intitulez cu o minciuna.