Versetele Arogantei 15: Eroul

- David A. Marin, tobosarul..

Inainte sa intrati in verset, trebuie sa zic ceva de piesa asta. M-a trezit cand am citit un comentariu, care zicea pur si simplu "Close your eyes".

Si atat de bine au picat toate instrumentele alea orgasmice, ca in fata ochilor mi s-a ilustrat o plaja post-apocaliptica, o clapa veche cantand pe note proaste, si un taram ascuns de sub-intelesuri.
O combinatie orgasmica intre Alternative Rock si Trip Hop. Ce pot sa spun.... e efectiv o descriere in corzi si-n ritmuri. 
Si ma dus cu gandu'-n alte parti....Ca urmare, versetul!

Si nisipurile rosii, sangerande pufaiau…

Soldatii, cu calibrul incarcat, cu patriotism plangeau…
Inrolatii ca voluntari, "eroii" in ocean varsau...

De pe legiuni sareau transee…

Gandurile, vai de ele…

Animati de propaganda,

Radea armata.

Iar de pe partea de pe stanga,

Un tobosar trist batea goanga.

Munitia parca ranjea,

Si plansetele nevestelor parca la ceruri ajungeau….

Dintre toata aroganta,

Peste batalioane, zareau bomba, ambulanta…

Si dintre toti insii ce ridicat drapelul…

Eroul adevarat, era cel ce si-a lasa scalpelul.

Convins de iubire,

Avand ura pentru a luptei vestire…

Unul era un individ.

Acela era de dragoste avid,

Nu era un alt guvid.

Din turma lipsea respectivul…

Pe acesta nu avea sa curga acidul…

Soldatul ce n-a ramas tinut minte de paginile de istorie,
Poetul ce s-a desfatat peste de masura cu lipsa de glorie,

Statea frumos, arrogant si intelept, ascuns sub o croitorie…

Iar mainile acestuia ii captuseau parul miresmat al iubitei sale…

Si sunetele de placere au estompat explozia venind agale…

Acesta era eroul, cel ce nu facea parte din trupa de animale…

Acesta era eroul, ce nu se impusca pentru niste cereale…

Acesta era eroul, al carui scalpel statea ingropat in sare….