vineri, 18 ianuarie 2013

Aqua Vitae



Ce pot spune, ma inspira ploaia... Asa ca din nou, mai scriu inca un verset. Pentru experienta completa cititi cu cantecul de mai sus si rainymood pe spate: http://www.rainymood.com/

Era normal sa fiu strapuns de inspiratie pe vremea asta :P... 

Fara alta introducere, "Aqua Vitae", a 7-a poezie din Versetele Arogantei!

Parca ma ispitea ploaia cand am intrat in camera, si se auzeau micii stropi ciocnindu-se de geam. Ma ispitea ploaia, sa deschid calculatorul si sa pun Miles Davis, B.B. King, John Lee Hooker pe spate, sa deschid pe jumatate geamul si sa beau la lumina monitorului o cana de ceai, si, pana mea, nu era tot pachetul daca nu scriam si un verset, pai nu?

7. Aqua Vitae, din "Versetele Arogantei".

                      - David A. Marin, "tobosarul".
     
Pic perfect cu vremea de afara,
Ploaia ce gadila incet pamantul, 
Norii rad cu lacrimi peste treburile noastre trecatoare...
Nu, nu pot spune nici ca-i inocenta, 
Se e mai pune problema de iubitoare...?

E un fel de ticait, o picatura chinezeasca...
...dar destul sa te treazeasca.

Aroganta sa e un verset al vietii...
Un ritm progresiv, proportional cu al eternitatii...
Aud sunetele entitatii...
Eu si ploaie avem un lucru in comun,
Amandoi tinem ritmul, mai ales dupa ajun.

Uneori ma simt singur in salbaticie...
Sunt salvat de a arogantei simpatie, fata de mine...
Sunt salvat de a cuvintelor empatie.
Sunt salvat de a ploii darnicie...

Iti cinstesc paharul, ti-l ridic in fata!
Doar ca sa il spargi inca odata...
Cioburile se prefac in apa...
...in ploaie.
In Aqua Vitae...

Conceptii sunt pierdute in peisajul incetosat, 
Fulgilor li s-au dat cateva urlete de final,
Dar ei s-au topit in pace, imbatati in versuri.
Sunt calcati de pacatoasa ploaie... 
Gheata se topeste, curge ca o exotica dansatoare.

Noaptea-i visatoare, 
Corzile-s atinse de stropii de ploaie...
Sunt intr-o stare de ebrietate, de ce?
Din ceruri curge aqua vitae...
Vrand-nevrand ma arzi cu frig...

...Un ritm indrumator...
...Un sarut seducator

Suntem pierduti in ganduri si grabiti prin treburi... 
Momentele-s pierdute... 
Pana cand stropii se astern....
Si cu fiecare gura din vitae, 
Rostesc din nou, gandindu-ma la ploaie...
 C-A-R-P-E-D-I-E-M, sunt visator...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu