Verset: Carpe Diem I + Announcement

O mica notita inainte sa va postez aceast verset...

Saptamanile astea de iarna am fost cam ocupat, sau in vacanta, ca majoritatea dintre noi. Imi pare rau ca am aratat o lipsa de continut relativ drastica, si ca, calitatea lui poate s-o fi micsorat, avand in vedere ca putinul scris a fost cam fuserit. Pot sa va spun ca incerc sa reiau blog-ul si sa il duc la un nivel mai ridicat, dar in ultima perioada am fost cam ocupat, si am fost lovit de cateva probleme legate de...relatii, formatie si              repetitii- chair astazi, ceea ce va impiedca un pic si Miercurea Muzicala. Sper sa ma intelegeti, sunt un om ca oricare altul iar acest blog este in intregime o munca voluntara, chit ca, in final, ma ajuta sa imi limpezesc gandurile, iar faptul ca voi cititi aceste mici cioturi despre viata este o mare usurare, stiind ca sunt inca cativa zeci spre sute de oameni care sunt de acord cu mine. 

 Introducere la Versetele Arogantei

scrisa dabea acum, la a 6-a poezie :)).

"Versetele Arogantei", numele colectiei din care fac parte majoritatea poieziilor scrise pe acest blog... (care sunt in proces de inregistrare, deci nici sa nu va ganditi sa le plagiati... dar stiu ca nu o sa o faceti, pentru ca nu sunt CHIAR atat de geniale, nu?) trebuie sa intelegeti ca aroganta este exprimata si abordata dintr-un punct de vedere ironic, mult mai diferit, asa ca daca sunteti noi la aceasta colectie, pot sa va spun ca ideea ei este de a arata o rezistenta impotriva tuturor lucrurilor care mi se intampla, adica, in concluzie, "Versetele Arogantei" sunt la fel de bine numite "David A. Marin versus the world, and with the world", caci toti avem coborasuri si urcusuri. Aroganta este, in final, si in opinia mea, un fel de indiferenta la lucrurile pe care nu le poti invinge, un fel de impotrivire diametrala fata de perfectiune si perfectionism. Sigur, in aceste versete se afla multe mesaje ascunse, dar majoritatea sunt produsele subconstinentului meu.
Inca o notita, ca sa putem intra direct in poezie.

Daca preferati, poate fi citita cu oricare dintre urmatoarele cantece pe spate: 

6. Carpe Diem I

          - David A. Marin, tobosarul.

Iarna rade-n hohote, iar lacrimile ei ingheata…

Eu sting focul de dimineata…

…Fulgii ei au glas de cantareata.

Dar focul, intr-o zi, l-am stins…

Cu apa din container… ce era benzina,

Gandurile-mi ieseau ca dintr-o uzina…

Aveam o stare de euforie, atins de bucurie…

Totul pana cand am fost din ceruri nins…

“Hey! Iarna a trecut pe langa tine”…

Au ramas fulgii, fulgii mahmuri,

Acestia aveau multe neamuri…

Unii ma faceau sa plang,

Altii si mai mult,

Dar unii aduceau memorii,

Si altii ma duceau in Rem…

Era o proba de barem,

Un cuvant curgea din cer,

Al doilea ingheta,

Si fulgii mi-au rostit pe buze,

“Carpe Diem”, inceput-au sa gogleze…

Cuvintele au putere, si, in final,

Sarpele a plecat de langa mine,

Precum iarna fuge de ale iubirii rime …

Leoaica m-a muscat,

Ciocolata calda m-a fript,

Nu m-a manghiat…

Sarpele m-a otravit.

E un vis, de iluzionist...

Iluzie sau nu, s-a ispravit.

Iar fulgii trecatori rad in aroganta,

Si se ating de mine precum ritmurile de jazz…

Doua cuvinte imi rostesc pe buze, “Carpe Diem”, si au izbavit…

              Versetul asta l-am acum cateva zile, dar nu am fost pregatit sa o postez pana acum. Sper sa ma intelegeti, dragi cititori. 

Edit 17.01.2013: This sort of fits...chit ca nu se compara cu restul poeziei, sau cu "1.Ploaia". Sorry about that :)).

Dar e-n natura lor, 

E un medicament,
Sau poate fi si o sageata-n suflet...
Nu e un pamflet.