PENTRU CEI CE AU VENIT PENTRU MIERCUREA MUZICALA... STIU CA E AL DOILEA EPISOD PIERDUT IN SAPTAMANILE ASTEA, DAR... Daca nu am ce spune, de ce sa vorbesc? Credeti-ma, cand o sa am continut de calitate, o sa il pun. Mi-am format o idee a episodului urmator, dar nu o sa il scriu acum, fuserit. Poate fac o "Joia Muzicala" sau il aman pe saptamana viitoare. Sunt sigur ca cititorii mei ma inteleg.
Okay, am tot avut
de a-face cu mai multe persoane care se tot cearta pe tema CARTE VS.
FILM/SERIAL. Totul e acceptabil pana la
un punct unde devine stresant, si aici intervin eu.
Vroiam sa scriu
acest mic fragment după ce citeam seria A Song of Ice and Fire, dar având in
vedere circumstanțele, o sa o fac acum.
ASOIAF este o serie scrisa de George R.R. Martin; ce a citat pe cineva in
unul dintre interviurile sale, spunând ca “singurul lucru demn de a fi scris
despre este inima omului”.
De aici a spus ca
i-au izvorât toate ideile. Intr-o noapte alba, beat si plin de regret, din
senin l-a străpuns aceea scena pe care a scris-o prima oara, unde Robb si
restul Stark-ilor găsesc lupii abandonați in pădure, si toți primește cate unu.
Jon, bastardul, găsește unul alb cu ochii roși, iar pe acesta îl ia pentru el.
Intr-un fel sau altul, de la scena asta a început o serie care are… Si nu
glumesc deloc, BEAR WITH ME HERE, OVER 7000 UK PAPERBACK PAGES!
George R.R.
Martin spunea ca încearcă sa nu se atașeze de personajele sale. Fiecare capitol
face parte dintr-o serie, un ciclu, daca vrei. Acest ciclu are cate un capitol văzut
din viziunea unui personaj principal diferit. Ideea e ca majoritatea personajelor
de care te-ai atașa mor foarte mult… Deci in final cititorul este străfulgerat
cu manie, ura si tot felul de emoții.
R.R. nu se joaca, R.R. nu încearcă sa faca
simpatii pentru personaje…De fapt, face simpatii pentru personaje, doar ca sa
le taie foarte repede si dur, ca cititorul sa fie si mai manipulabil.
Personajele principale pot muri foarte repede, si foarte mult, altele devin
principale si tot așa. George e crud, si pe măsura ce seria evoluează, un cititor o sa realizeze ca devine si el din
ce in ce mai crud, si ca sentimentele sale au fost manipulate de ingeniozitatea
abstracta si uimitoare a lui R.R. Martin. A, da, si de giganticul număr de
scene de sex animalic si intriga romantica, violenta, si strategica.
Nu o sa spun mai mult despre cartile din
serie, deoarece nu vreau sa fac vreun spoiler. Vreau sa îmi cuvântez idea legata
de film si carte.
In opinia mea, si
un film/serial sau o carte, aceasta fiind un „ciot” sau un roman, toate spun o
POVESTE. Diferența este ca… fiecare
poveste este spusa diferit.
Un film folosește
audio-vizualul pentru a se juca cu sentimentele unui spectator, a-l trece prin
multe emoții, si a-l lasa cu ceva după ce a văzut filmul. Acest film poate fi făcut
după o carte, dar in general filmele foarte bune sunt scrise individual. In
orice caz, un film bun se joaca cu sentimentele mele, mă manipulează, si îmi
trimite SUBSTANTA. Pulp Fiction, Inglorious Basterds, The Godfather, Road to
Perdition, Once Upon A Time in America, The Good The Bad And The Ugly,
Goodfellas, Casino… toate aceste filme, chit ca cele ale lui Tarantino au fost
violente peste măsura, m-au lăsat cu ceva după ce le-am văzut.
Dealungul
filmelor lui Tarantino(il dau pe el ca exemplu, având in vedere ca e regizorul
meu favorit)… Deci, dealungul filmelor lui Tarantino, au trecut prin mine N si
N de sentimente si emoții. Am simțit ironie, am simțit simpatie, empatie, ura,
fericire, adrenalina si tot felul de lucruri care le-as putea lista pentru ore intregi. Dar cea mai importanta
este substanța. Prin substanța mă refer la lucrul pe care îl păstrez după ce am
văzut filmul. La finalul de la Pulp Fiction, inca îmi aduc aminte replica aceea…
Nu o sa spun tot Ezekiel 25:17, ca durează prea mult, dar citez ultima replica “But I'm tryin, Ringo. I'm
tryin' real hard to be the shepherd”
Dupa ce a spus asta, a inceput melodia “Surf
Rider”, si-au bagat pistoalele in pantaloni si au plecat naibii, si filmul a
mers pe negru… Dupa chestia asta am stiut ce vreau sa fac in viata. Am stiu meseria
mea de vis, si visul meu. Sa pot sa fac asta. Ceea ce a facut Tarantino aici a
fost la fel de buna ca o carte, credeti-ma.
E, in concluzie, un film si un serial si o carte, toate spun povesti, in
felul lor. Toate te trec prin anumite emotii si se joaca cu sentimentele persoanei
ce le experimenteaza, si, cu noroc, poate ca, in final, te lasa cu o stare, o
emotie, un sentiment si un lucru pe care tu sa il dai mai departe. Un fel de
revelatie.
Pulp Fiction, Once Upon A Time in America, The Good The Bad And the Ugly... filmele astea m-au facut sa gandesc dupa ce le-am vazut. Am stat, am meditat si am zambit, dupa ce ultima lina de la credits a disparut in zori. Ideea e ca unele filme, ca acestea, te impresioneaza atat de mult, incat, la final, cand incepe distributia, nu te misti de pe scaun. Stai si te uiti la ecran si simti cum ochii-ti sunt lacrimogeni, si cum sufletul tau bate ritmic. Acelasi sentiment il am si la un film excelent, si la o carte excelenta, si cam aici vreau sa ajung cu articolul.
Pulp Fiction, Once Upon A Time in America, The Good The Bad And the Ugly... filmele astea m-au facut sa gandesc dupa ce le-am vazut. Am stat, am meditat si am zambit, dupa ce ultima lina de la credits a disparut in zori. Ideea e ca unele filme, ca acestea, te impresioneaza atat de mult, incat, la final, cand incepe distributia, nu te misti de pe scaun. Stai si te uiti la ecran si simti cum ochii-ti sunt lacrimogeni, si cum sufletul tau bate ritmic. Acelasi sentiment il am si la un film excelent, si la o carte excelenta, si cam aici vreau sa ajung cu articolul.
Un serial este un
roman din industria cinematografiei. Un film este o poveste, un ciot… O carte
este o nuvela, un ciot, un roman, mai multe lucruri. Toate, in final, toate
astea spun ceva si iti transmit un mesaj.
Si nu conteaza ce film sau serial e,
ce carte o fi, sau daca e făcut dupa o carte, contează sa fie bine-făcut.
Si o sa pun aici,
o scena foarte draga mie, si anume o scena din seria mea de romane preferate, A
Song of Ice and Fire.
Dupa carte s-a facut si un serial, si e la fel de bun.
Dar, din nou, dupa aceasta serie am ramas cu multe lucruri, printre care un
citat foarte drag mie… “Never forget what you are. The rest of the world will
not. Wear it like armor, and it can never be used to hurt you”. Uitați si scena
făcuta in serial: http://www.youtube.com/watch?v=-ASZsMRzqhs
Primul videoclip este o scena din ecranizarea (serial) a cartilor ASOIAF. Al doilea link este scena de final din filmul "Pulp Fiction", iar ultimul este o scena geniala din "Once Upon A Time In America".
Si, macar acum, va transmit... "Be the shepherd".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu